www.norc.roRecomandări personale - Mihaela. C - 71
In Open Pub am ajuns la recomandarea unei prietene, care imi spunea ca voi gasi aici un loc fain, cu muzica buna si bere ieftina. Si intr-adevar in cele doua dati in care am petrecut aici, m-am simtit bine. E drept ca si eu sunt o persoana care se adapteaza usor conditiilor… Spun asta pentru ca inca de la intrare mi-am dat seama ca nu voi sta prea confortabil aici, dar am trecut repede cu vederea, pentru ca atmosfera era totusi faina.
Daca tot am inceput cu micile neajunsuri ale locului, hai sa le spun pe toate de la inceput. Deci mese cu scaune inalte, deloc confortabile. Mobilierul destul de invechit. Locul stramt, mesele puse foarte aproape unele de altele, deci inghesuiala. Fum mult, aerisire ioc. Muzica buna, dar cam tare chiar si cand sunt putini client. In plus play list-ul lor ori e prea scurt, ori le-a fost lene baietilor de la bar sa-l schimbe. Cert e ca noi am stat intr-o seara cam patru ore, timp in care s-a reluat acelasi play list de vreo trei ori. Pentru mine muzica e foarte importanta intr-un pub, asa ca m-a cam enervat aspectul asta. Si gata, inchei cu criticile.
Pentru ca in ciuda acestor aspecte, locul e misto, cu mult tineret vesel, pus pe distractie. Mai ales daca e seara cu concert live. Asa am nimerit cand am venit prima data aici. Pub-ul e impartit in mai multe camere, iar in curtea interioara ceea ce pare sa fi fost inainte o terasa, acum e acoperita si transformata in loc de concerte. Iar geamurile de la camerele pub-ului dau in sala asta. Asa ca noi am stat in camera din mijloc si am ascultat concertul … pe geam :D (10 lei)
Preturile sunt acceptabile, berile in jur de 6 – 7 lei, iar daca vrei o bere mai deosebita costa 10 lei.
Una peste alta, mie mi-a placut aici, fara prea multe pretentii e un loc unde poti sa bei bere cot la cot cu tinerimea. In plus am inteles ca se organizeaza tot felul de concerte, ba chiar si evenimente sportive, au o masa de ping-pong si se joaca pe campionate. Cool!!
Acestă recomandare …
De pe unul din zecile de site-uri care au aparut in ultima vreme ca ciupercile dupa ploaie si pe care gasesti vouchere cu tot felul de oferte, am ales un astfel de voucher ce mi s-a parut tentant: o invitatie la restaurantul Mek Lounge si un platou oriental pentru patru persoane, cu 49 de lei. Pentru ca imi place sa descopar locuri noi si mai ales pentru ca imi place mancarea orientala am zis sa incercam si acest restaurant sa vedem ce are de oferit.
Ei bine, atmosfera este intr-adevar orientala. Mai multe camere-separeuri in care decorul abunda in elemente specifice. Canapele pline de perne, draperii bogate si grele, narghilele si ceainice, betisoare parfumate si statuete. Muzica de asemenea este in ton, acorduri languroase se aud in permanenta. Ospatarii ne-au intampinat amabil, se vede ca isi dau interesul sa te faca sa te simti bine.
Insa la capitolul mancare, lucrurile se indeparteaza de specificul oriental. Platoul nostru continea Kebap Adana, un fel de chiftelute, frigarui Beirtuti, aripioare de pui picante arabesti, cartofi prajiti, salata de varza. Nu zic ca nu au fost bune, dar foarte obisnuite. Aripioare picante obisnuite, frigarui la fel, cartofii asemenea. Adica ma asteptam ca daca se numesc "arabesti" sau "Beiruti" felurile respective sa se deosebeasca cumva de cele obisnuite. M-am gandit ca poate platoul nostru fiind la pret redus (...) e mai banal, dar rasfoind meniul am avut surpriza sa regasesc mai multe feluri de mancare romanesti, decat orientale.
Noi am ajuns aici intr-o seara din timpul saptamanii, nu era deloc aglomerat. Am inteles insa ca in weekend e cu program artistic, cu dansuri orientale.
Se pare ca nu mancarea este punctul lor forte, ci pun accent pe atmosfera si decor.
Daca esti genul care agreeaza muzica si dansul orientale probabil ca te vei simti bine aici. Eu personal vroiam altceva, asa ca data viitoare cand voi dori sa mananc "arabeste" voi cauta alt loc.
Acestă recomandare …
Am ajuns in acest restaurant cu totul intamplator, fara sa planificam nimic dinainte. Impreuna cu un prieten eram in cautarea unui loc unde sa putem bea o bere. Si ne-a iesit in cale Hanu' Berarilor de pe Pache. O cladire monument istoric cu o arhitectura deosebita, cum numai in perioada interbelica cred ca s-au construit. Acum e renovata, curata, inspirat luminata. Am zis "oauuu", ce frumos arata locul asta, hai sa ne oprim aici. Si din nou am zis "oauuu" cand am intrat inauntru. Elegant, somptuos, distins. La intrare personalul ne-a intampinat amabil, intrebandu-ne daca avem rezervare. Nu aveam asa ca ne-au oferit totusi o masa, dar cu conditia sa stam doar o ora si jumatate deoarece era rezervata. Asadar am dedus ca locul este destul de frecventat si daca vrei sa stai mai mult e musai sa faci rezervare. Precizez ca era o zi obisnuita din timpul saptamanii.
La parter toate mesele erau ocupate/rezervate, asa ca am fost condusi la etaj, intr-un salon mare, la o masa langa balustrada de unde puteai sa vezi sala de jos si orchestra. Am admirat decorul cu arcade, candelabre si mobilier rafinat.
Desi intentia initiala era doar sa bem o bere, n-am rezistat ispitelor din meniu si am comandat cotlete fragede de berbecut cu mamaliga (41.5 lei) si carnati mioritici, adica amestec de oaie, porc si vita (16.5 lei) cu salata de muraturi asortate (6.5 lei). Nimic de reprosat, foarte bune au fost si cotletele (chiar fragede) si carnatii, de obiectat totusi pretul un pic cam mare pentru cotlete.
Ospatarii atenti, amabili, roiau harnici peste tot.
Desi am stat putin, am mincat bun, am baut bere si ne-am simtit bine. Cu siguranta voi reveni aici.
De laudat initiativa de a oferi meniuri la preturi speciale pentru persoane "la a treia tinerete" (10 lei) si pentru studenti (12 lei).
Acestă recomandare …
L-am descoperit din pura intamplare, dar am fost incantata de locsorul acesta. Eram impreuna cu niste prieteni, ne era cam foame si vroaim sa intram undeva sa mancam repede ceva. Ne-a iesit in cale micutul restaurant Meat Me (sau Old China, n-am inteles exact care este denumirea oficiala).
Locul este cu aspect de fast-food, cu vitrine mari in care este expusa mancarea si cu cateva mese de-a lungul peretelui. Se fumeaza, iar aerisirea nu e tocmai performanta.
Am rasfoit un pic meniul si am constatat ca de fapt nu au doar mancare chinezeasca, ci si din bucataria internationala, dar si cateva specialitati grecesti. De altfel si majoritea clientilor pe care i-am nimerit noi in seara respectiva erau niste greci veseli si guralivi care pareau clienti de-ai casei.
Surpriza a fost in momentul in care ne-au adus mancarea si am inceput sa gustam din ea. Fooooarte buna! Chiar nu ma asteptam, credeam ca am gasit un loc unde sa mancam ceva repede, dar nu m-am asteptat sa fie si asa de bune. Am vazut sloganul lor “ The best chinese food in Bucharest “ si iata ca le dau dreptate. Daca n-or fi ei chiar cei mai buni, cu siguranta sunt printre cei mai buni!
Am comandat pui cu ciuperci (16 lei), orez picant (8 lei) si furnici in copac (17 lei). Excelente! Intamplarea face ca doar cu vreo doua zile inainte, am mancat tot mancare chinezeasca in mall-ul de la Baneasa. Nici nu se compara. Mult mai scumpe si mult mai prost gatite.
Cu siguranta mai vin aici. Vreau sa incerc si mancarea greceasca, ca prea arata bine in farfuriile vecinilor greci.
Acestă recomandare …
Daca iti place berea si mai ales daca vrei sa incerci ceva mai deosebit decat berea pe care o gasesti in mod obisnuit prin cluburile noastre, atunci incearca acest mic pub. Chiar daca nu gasesti la bar toate sortimentele de bere din meniu (cel putin noi asa am patit), pana la urma tot reusesti sa alegi ceva special. Dupa ce intai am studiat in mare categoriile de bere, impartite dupa tara de provenienta, belgiana, germana, ceheasca, olandeza etc. (numai romaneasca nu!!), ne-am hotarat sa alegem ceva dintre berile cehesti. Am aflat de la barmanul bine documentat tot felul de detalii si "informatii tehnice" despre beri si am ales intr-un final un sortiment de bere rosie, pentru ca nu mai bausem niciodata si imi place sa incerc lucruri noi. Bausem bere neagra, alba, nefiltarata, dar rosie nu. Mi-a placut mult, suficient da tare, gustoasa. Ca sa va faceti o idee despre sortimente si preturi am fotografiat cateva pagini din meniu.
Barul este impartit in doua sali, prima in stil pub englezesc, cu bar lung, in spatele caruia sunt insirate muuuuulte variante de beri, si cateva mese cu scaune inalte. Daca se ocupa chiar toate locurile, locul devine inghesuit, cu destul de mult fum. Eu personal am prins si momente mai linistite, dar si momente aglomerate. Si cu cat se aglomereaza, cu atat dau muzica mai tare... Muzica buna dealtfel, sunt doua plasme mari puse constant pe Scuzz TV. Sincer, nu cunosteam acest post TV pana n-am ajuns in "100 de beri", dar ma bucur ca l-am descoperit.
In a doua sala nu-mi place, am evitat mereu sa stau acolo. Nu-mi place faianta de pe pereti, zici ca esti la cantina. Dar motivul principal pentru care nu-mi place e ca acolo este o bucatarie deschisa si miroase foarte puternic a prajeala. La mancare oferta este mica, doar cartofi prajiti, carnati, sandwichuri, cat sa merga berea mai bine. Evident, cine tine la silueta n-are ce sa comande aici :D
Un bar fara prea multe fite, cu bere multa si buna.
Acestă recomandare …
Sau Restaurantul lui Dinescu. Cred ca mai degraba sub denumirea aceasta este mai cunoscut frumosul restaurant de pe strada Sepcari. Am ajuns aici in sarbatoreasca zi de 8 Martie si mare a fost minunea ca am mai gasit o masa libera. De fapt mesele erau toate ocupate sau rezervate, dar noi am acceptat sa stam la un fel de tejghea cu scaune inalte. Nici nu ne-am asezat bine ca a si aparut jovial si prietenos faimoasa gazda a localului, dl. Dinescu.
Imi place tare mult cum este amenajat restaurantul, fiecare detaliu este indelung studiat, totul este foarte curat, proaspat, iar decorul este in principal din lemn vechi restaurat. Povestea dl. Dinescu ca absolut fiecare piesa de mobilier este din lemn vechi recuperat de prin case vechi parasite si reconditionat. Rezultatul este uimitor, am stat si am admirat fiecare coltisor, fiecare unealta atarnata pe pereti. Pana si tejgheaua unde stateam noi, am vazut ca de fapt nu era o tejghea obisnuita, ci un banc de lucru al unui tamplar, cu loc pentru menghina si alte ustensile. De altfel pe peretele de langa erau insirate o multime de unelete mestesugaresti, rindele, boloboace si altele. Chiar si imbinarea dintre vechi si nou mi-a placut, caci printre toate aceste obiecte vechi din lemn, se intercaleaza si decoratiuni care pastreaza tematica rustica, dar care sunt facute din piese lego...
Am comandat un platou de branzeturi (25 lei), dar caruia nu pot sa-i aduc prea multe laude, destul de saracacios, iar branzeturile obisnuite, nimic special, ba chiar branza de burduf n-avea nici o legatura cu burduful adevarat. In schimb "Rata muta", caci sub numele acesta o gasesti in meniu, adica rata la cuptor pe varza calita mi-a placut (35 lei). Vine in niste vase de lut acoperite, carnita este frageda, iar varza bine facuta. Cu un ardei iute langa si cu paine facuta in casa a mers excelent. Si ca sa mearga si mai bine am facut-o sa alunece cu un vin "Pantera roz" foarte bun, dar un pic cam dulce pentru gustul meu. Preturile nu sunt mici, am vazut si feluri de mancare la 90 de lei portia, lucru mai rar intalnit intr-un restaurant cu specific romanesc, dar deh, sa nu uitam ca ne aflam intr-un restaurant deosebit, cu clientela deosebita.
Atmosfera faina, muzica in surdina, in general muzica romaneasca a anilor '80, gen Aura Urziceanu, Mihaela Runceanu sau Aurelian Andreescu. Am avut parte si de Dom Profesor, adica un permanent al localului care canta foarte frumos la acordeon.
Daca esti in bani si iti place stilul rustic romanesc, iti recomand acest loc.
Acestă recomandare …
8 Martie la Hard Rock Cafe.
M-am bucurat cand am primit aceasta invitatie pentru ca desi auzisem multe despre vestitul Hard Rock Cafe inca nu ajunsesem sa vad acest loc. Asadar am intrat acolo curioasa si pusa pe distractie (intrarea 25 lei). Prima impresie a fost intr-adevar placuta, locul este foarte mare, deschis, fara separeuri, doar delimitate spatiile prin niste gardulete joase. Mese multe, barul in mijloc, scena in fata si peretii decorati, dupa cum bine se stie, cu "trofee" obtinute de la celebritati din lumea muzicii.
Cand am ajuns eu, concertul sustinut de Trupa 13 era in toi. I-am mai vazut pe baietii astia, canta excelent, in general cover-uri, dar foarte bine interpretate. Cu toate astea din pacate atmosfera era destul de placida, si asta cu siguranta nu din cauza muzicii, ci se pare ca din cauza doamnelor din public care erau probabil deja obosite dupa o zi de munca, ca prea erau amortite... Pe ici pe colo mai indraznea cate una sa se ridice si sa danseze... Deh! Cred ca daca ziua asta pica intr-o vinere, alta era situatia. M-am aliniat si eu conditiilor, am stat cumintica la masa si mi-am savurat bautura mea prefereta, adica un Unicum pe care am dat 17 lei, adica dublu decat in orice alt loc din Bucuresti. O banala bere la draft 13 lei, iar un cocktail mojito 30 lei!! Uuuuu! Scump dom'le! Au si de mancare, eu n-am comandat nimic, mancasem deja in alta parte si oricum nu stiu daca m-ar fi tentat ceva. Ca sa va faceti o idee despre preturi, am fotografiat cateva pagini din meniu.
Altfel locul este chiar frumos, decorat cu multa grija si atentie, mi-a placut in mod deosebit originalul tavan de deasupra barului impodobit cu tobe transparente.
Dupa terminarea concertului, au pus o muzica nu tocmai "hard" asa cum m-as fi asteptat dupa denumirea locului, ci mai degraba ceva soft: Cher, A-HA, Queen si din cand in cand mai scapa cate un Aerosmith sau Gun's. Sunt foarte multe plasme pe care ruleaza videoclipurile melodiilor respective, cred ca in orice punct te-ai aseza, tot vezi cateva plasme.
Si chiar nu m-am inselat cand am zis ca doamnele si domnisoarele au venit la petrecere deja obosite sau poate le speria gandul ca a doua zi trebuie sa ajunga devreme la o noua zi de munca, pentru ca la ora 23.30 locul se golise aproape complet. Chelenerii deja puneau scaunele pe mese, semn sa ne grabim si noi... Scurta petrecere!
Asa ca data viitoare daca mai vin, va fi clar in week-end!
Acestă recomandare …
Ei bine, mie mi-a placut la The Harbour. Poate si pentru ca am nimerit o seara linistita, fara prea multa lume, dar nici gol, cu muzica in surdina si cu o servire de nota 10.
De afara restaurantul pare micut, dar inauntru e suficient de spatios. Primul salon este pentru nefumatori si desi noi am ales sa stam in al doilea salon la fumatori am constatat ca aerisirea este foarte buna, nu ne-a deranjat deloc fumul. Tot decorul este din lemn, iar tema principla o reprezinta, asa cum ne-am fi si asteptat avand in vedere numele locului, accesoriile marinaresti. Inclusiv o barca, deloc mica, sta suspendata de tavan. Noduri mari marinaresti, un colac de salvare, un candelabru imens ale carui brate seamana cu niste ancore si multe alte instrumente de navigatie completeaza decorul.
Meniul este diversificat si am observat ca au evitat felurile banale de mancare gen "ceafa de porc la gratar" sau alte snitele. Noi am ales ficatei de pui cu andive in sos balsamic cu miere (18 lei) si tocanita marinareasca din berbecut, vita, ciuperci si legume servita cu o crusta de aluat pe deasupra (21 lei). Foarte gustoase si nu in ultimul rand frumos prezentate.
Se pare ca este un loc destul de cautat si de vedete sau persoane publice. Pe un perete sunt expuse fotografii cu astfel de personalitati care au trecut pe aici. In plus noi insine l-am intalnit aici pe Vizante, un actor drag mie si apreciat (mai ales dupa rolul din Restul e tacere, al lui Caranfil). Dar surpriza! L-am intalnit si pe "marele" om politic Boc... :D No comment!
Cu siguranta voi mai ancora in acest port, pentru ca m-am simtit bine in seara asta si pentru ca mai sunt multe feluri de mancare pe care sunt curioasa sa le incerc.
Acestă recomandare …
Iesiti pe-afara cu pofta de bere am nimerit la micutul bistro din P-ta Rosetti. Desi era prima oara cand veneam aici, locul imi era deja familiar din cauza ca acum cativa ani in acest loc era restaurantul Banat, unde veneam destul de des cand vroiam o ciorbita buna. Mesele nu le-au schimbat, au ramas aceleasi, chiar si amplasamentul lor. Gazda noua, loc vechi. Decorul din fericire este schimbat, in locul carpetelor taranesti si a animalelor impaiate ce atranau pe pereti, acum se organizeaza expozitii de fotografie. Cei care se ocupa de aceasta cafenea cu siguranta sunt pasionati de fotografie, deoarece cand ne-am asezat pe scaunele inalte de la bar am gasit pe tejgheaua barului mai multe reviste de specialitate, pe care le-am rasfoit cu multa placere. Fata de expozita foto pe care am nimerit-o noi in aceasta perioada trebuie totusi sa recunosc ca am avut un sentiment ciudat. Fotografiile, foarte bine realizate dealtfel, surprind imagini care vorbesc despre saracia si chinul copiilor din Africa. Tematica lor nu mi s-a parut prea potrivita pentru decorarea unui cafe-bar. Eu cel putin deja ma simteam vinovata ca stau relaxata intr-un bar cu halba de bere in fata in timp ce dintr-o fotografie mare ma urmareau ochii unui copil infometat asaltat de muste. Hmm… Pana la urma noroc ca s-a eliberat o masa, ne-am mutat de la bar, pe pereti tot fotografii de prin Africa, dar parca un pic mai vesele.
Nu este un loc luxos, ba chiar modest as putea spune, dar cu toate acestea atmosfera este prietenoasa si lejera, cum ii spune si numele. Muzica in surdina, cand am fost noi parca era prea in surdina, dar muzica buna. Bere ieftina, 5 lei la halba, 7-8 lei la sticla, dar si Corona sau Salitos la 11 lei, vin la pahar (dar nu-l recomand, si-a luat o prietena vin alb si nu i-a placut deloc), cafele, limonade, shot-uri si sandviciuri, cam asta ar fi lejera oferta la cafenea-bistro-pub-ul “Légère” .
Acestă recomandare …
La Historia… de Cuba!
Sambata trecuta am primit o invitatie la “inaugurarea bistroului La Historia”. M-am mirat pentru ca stiam deja deschis mai de demult cochetul bistro de pe coltul strazii Sf. Stefan. Dar mi s-a explicat ca este de fapt inaugurarea unui nou tip de meniu cu mancare cubaneza. Asadar La Historia…de Cuba!
Locul este foarte dragut amenajat, cu multa atentie acordata detaliilor si cu bun gust. In spatele barului troneaza o pictura mare cat tot peretele, din care o cubaneza surazatoare te priveste cu ochi mari si jucausi.
Mancarea a fost de exceptie. Am incercat sa gust din cat mai multe feluri, gazda ne tot ruga sa ne dam cu parerea, dar nu cred ca am reusit sa le incerc chiar pe toate. Am inceput cu salatele si antreurile, foarte gustoase, majoritatea cu boabe de naut si cu sosuri pe baza de branza cu usturoi, bruschete cu rosii si piept de pui, chiftelute de cartofi, mariquitas (felii foarte subtiri de banana prajite) etc. A urmat un curcan imens umplut cu fasole neagra si orez. Recunosc ca pe acesta doar l-am admirat, deoarece am preferat sa ma pastrez pentru mancarurile gatite. Ardeii umpluti cu carne de vita, puiul dulce-picant, porcul taiat fasii subtiri cu sos mojo (ardei iute cu usturoi) sau crevetii in sos de lamaie au fost toate absolute delicioase.
Desertul a fost si el pe masura, cupe de orez cu lapte cu nuca de cocos si clatite cu o crema de vanilie dulce-acrisoara, ce mergeau foarte bine impreuna.
Ca la orice inaugurare care se respecta am avut si formatie de muzica cubaneza, niste domni foarte pitoresti, cu palarii mari pe cap si foarte veseli.
Nu stiu ce preturi vor avea felurile de mancare despre care v-am povestit , dar un lucru stiu sigur, daca vor fi la fel de bune si de bine preparate cum au fost in seara inaugurarii, cu siguranta vor avea succes.
Acestă recomandare …
De cate ori ajung in orasul Campina la ai mei parinti, obligatoriu “vizitez” una din cele doua cofetarii Clarion. Prajiturile lor sunt extraordinare. Si de foarte multi ani si-au pastrat bunul renume oferind numai produse proaspete si tare gustoase.
De curand am avut de sarbatorit o zi de nastere in familie. Am plecat din Bucuresti destul de tarziu si ne-am grabit sa ajungem pana in ora 22.00 in Campina, ca sa prindem deschisa cofetaria, pentru ca in mod obilgatoriu tortul trebuia cumparat de acolo. Stiam ca pana la ora aceea au program, dar de fapt am aflat ca este deschis pana la 22.30. La noi in familie tortul Belcolade a devenit deja traditie. De-a lungul timpului am cumparat multe feluri de torturi din multe cofetarii din Bucuresti sau din alte orase, dar pana in prezent tortul Belcolade de la cofetaria Clarion din Campina detine detasat locul 1. Si in mod sigur le iese atat de bun datorita ingredientelor naturale, proaspete, de cea mai buna calitate. Am vrut sa va povestesc in mod deosebit despre acest tort, dar sa stiti ca si celelalte produse sunt la fel de grozave.
Pentru ocazii speciale si torturile pot fi decorate in mod special. Am rasfoit catalogul lor cu poze si am vazut torturi decorate in cele mai haioase forme. Am fost la botezul baietelului unei prietene din Campina, iar tortul era bineinteles cumparat de la Clarion. Era decorat cu niste botosei crosetati, cu andrele si ghemul de lana, totul din martipan. Ingenioasa idee si in ton cu evenimetul. Si nu numai ca arata bine, dar a fost si foarte bun.
Daca va organizati vreo petrecere undeva spre munte, faceti un ocol prin orasul Campina si cumparati prajiturile si tortul de la aceasta cofetarie. N-o sa regretati.
Acestă recomandare …
Acum o luna si ceva cand am vrut sa mananc La Cocosatu a trebuit mai intai sa cuceresc transeele sapate in fata restaurantului. Se lucra la linia de tramvai si toata zona arata groaznic, moloz, santuri si praf peste tot. Acum au terminat in sfarsit cu santierul si se poate ajunge civilizat la restaurant.
Daca vrei sa stai afara, poti sta pe terasele din jurul restaurantului care sunt acoperite si au mese lungi de lemn. In interior saloanele sunt amenajate in acelasi stil, mese lungi, insirate de-o parte si de alta a peretilor, cu un aspect oarecum de cantina, nimic sofisticat sau elegant. Am fost intampinati de un personal cu un aer destul de blazat, foarte protocolari, dar vizibil plictisiti. In fine, am incercat sa nu dam prea multa atentie acestui aspect si ne-am apucat sa rasfoim meniul desi stiam foarte bine pentru ce am venit si anume pentru vestitii mici de La Cocosatu. Au fost buni intr-adevar, dar parca nimic deosebit, nemaipomenit, niste mici bunicei si atat. Si destul de scumpi as adauga, 3,2 lei un mic (cu mustar si paine). Se pare ca numai renumele a ramas de locul asta… Fiind totusi aproape de serviciul meu, le mai acord o sansa, voi mai veni pe aici sa incerc si alte preparate, poate imi vor lasa o impresie mai buna.
Acestă recomandare …
E toamna, e din ce in ce mai frig, dar mie tot la zilele de vara imi fug gandurile. Le cam duc dorul, recunosc…Dor de soare, de valuri si nu in ultimul rand de terasele pe care leneveam cu berea rece in fata. Si daca tot am pomenit de terase, nu pot sa nu va povestesc despre locul unde am venit cel mai des sa mancam, cat timp am stat in 2 Mai. Terasa Black Sea, un nume destul de pretentios pentru o terasa asa mica formata din cateva mese lungi de lemn puse direct pe trotuar, iar inauntru un spatiu restrans, ba chiar inghesuit, cu un decor rustic. Cred ca mai potrivit ar fi fost un nume de genul “La sosea” (caci este chiar pe marginea soselei principale, nicidecum pe malul marii) sau “La Petrica” (asa am inteles ca-l cheama pe patron, desi nu sunt foarte sigura, Petrica sau Fedea sau poate Petrica si Fedea sunt unul si acelasi… :D ). Dar va asigur ca numele conteaza prea putin, ceea ce ne facea sa revenim aici era mancarea. Foarte buna, intotdeauna proaspata, portiile mari de tot si preturile corecte.
Prima data am ajuns din intamplare. Desi era cam tarziu in noapte, ne-am oprit aici in speranta ca ne mai servesc cu un aperitiv si un vinisor. Spre deosebire de Vama Veche, terasele in 2 Mai se inchid destul de devreme, mai ales bucataria. Si aici era inchisa bucataria, dar ca sa nu plecam nemultumiti ne-au spus ca ne pot oferi niste icre foarte bune. Si intr-adevar nu s-au laudat degeaba, icrele au fost delicioase, servite cu paine prajita, exact ce trebuia ca sa mearga si un vin alb bun la carafa. Am rasfoit meniul si ne-am hotarat ca a doua zi sa venim sa mancam aici. Si de-atunci am tot venit si de fiecare data am plecat multumiti.
Borsul lipovenesc facut cu sfecla rosie, pestele ceatal (un fel de hamsie) prajit, salata de midii, facuta cu tot felul de verdeturi, inclusiv loboda, iahnia de fasole cu ciolan afumat sunt cateva din felurile pe care le-am incercat personal si pot sa va spun ca au fost minunate. Nu aveam cum sa ratam papanasii care sunt deliciosi, dar extrem de mari, uriasi, daca ti-ai comandat deja doua feluri de mancare, cu siguranta papanasilor nu le mai poti face fata. Si daca imparti o portie la doi, tot e mult. Meniul este destul de diversificat, am vazut ca au inclusiv iepure. Iar inainte de orice masa, ti se ofera din partea casei un "medicament" (asa-i zice patronul) adica o palinca ce-ti deschide apetitul si te unge pe suflet!
In plin sezon dezavantajul acestei carciumioare este ca din cauza spatiului restrans e cam inghesuiala pe-acolo. S-a dus buhul ca se maninca bine, oamenii veneau valuri, valuri, dar pur si simplu nu mai aveau unde sa se aseze. Trebuie sa recunosc ca de vreo doua ori, cand am nimerit ora de varf de la pranz, in ciuda mancarurilor gustoase, inghesuiala de la mese, plus agitatia continua a chelnerilor dirijati in permanenta de vocea prea sonora a patronului, m-au cam obosit si ametit. Dar am prins si momente mai linistite si atunci n-am mai avut nimic de reprosat.
La anul cu siguranta ca tot prin 2 Mai imi voi petrece zilele libere si sper sa regasesc acest loc la fel de bun. Vedeti, nici nu s-a terminat bine vara asta si eu deja ma gandesc la viitoarea...
Acestă recomandare …
Desi imi propusesem sa nu mai vin in Centru Vechi, caci mi se pare mult prea aglomerat in perioada aceasta a anului, intamplarea a facut sa ajung din nou in zona. Cautam un local unde sa luam cina si am ales acest restaurant unde nu mai fusesem pana atunci, caci ni s-a parut atragator cu aspectul sau total deosebit, decor de bun gust si atmosfera prietenoasa.
Inauntru insa mesele erau destul de inghesuite si apropiate, iar pentru ca toti in jurul nostru vorbeau tare, era un zgomot continuu si obositor. Nici scaunele nu erau prea confortabile, insa am decis sa nu lasam asta sa ne strice seara. Am admirat decorul luminos, cu coloane albe ce strabat tavanul dintr-o parte in alta si geamuri largi pe care se vad tare frumos strazile centrului vechi. A urmat insa o asteptare exagerat de lunga pentru a primi un meniu, si apoi alta la fel de lunga pentru a ne fi luata comanda. Sincer, mi se lungisera urechile de foame pana am primit mancarea... Chelnerii desi sunt amabili, sunt tineri si neexperimentati si nu fac fata atunci cand localul este plin. Nu mi-a placut cand o chelnerita mi-a adus foarte grabita un suc, mi l-a trantit repede pe masa fara sa-l toarne in pahar. Bineinteles ca pot sa mi-l torn si singura, ca nu-mi pica mainile, dar cand esti totusi intr-un loc cu pretentii, te astepti la mai multa atentie...
In sfarsit, preturile pentru un fel principal de mancare au fost in jur de 28 de lei, salatele 20 de lei, iar o cafea cu lapte 10 lei.
De atunci nu am mai avut ocazia sa ajung aici, dar nici nu voi cauta in viitor in mod special vreo ocazie...
Acestă recomandare …
La numarul 1 al celui mai cunoscut bulevard al Bucurestiului, nu putea fi amplasat decat un restaurant de podium. E cochet, elegant si cu o atmosfera deosebit de placuta. Am trecut deseori pe langa terasa cu umbrele mari si mi-as fi dorit sa intru, dar mereu eram cu treaba si in fuga, pana cand odata am reusit sa ma opresc cu niste prieteni pentru un prinz.
Desi localul este amplasat chiar pe bulevard, este destul de linistit, nu sunt foarte multi trecatori pe acolo. Terasa nu este foarte mare, curpinde aproximativ 10 mese dispuse elegant, iar in interior sunt cateva separeuri. Pentru ca eram in miezul zilei si soarele ardea mult prea rau, am ales sa stam inauntru. De cand am intrat am fost placut impresionata, un loc tare dragut, linistit si intim. Chelnerii sunt cu totii foarte prietenosi si stau mereu la panda pentru a-ti lua comanda, a-ti schimba scrumierele si orice altceva ar mai putea face pentru tine.
Preturile corespund unui restaurant pretentios - felurile principale de mancare costa de la 20-30 de lei insa pot ajunge si pana la 80-90 la preparatele mai fine. O limonada este in jur de 13 lei, iar sucurile 8-9 lei. Fiind un restaurant ce se lauda cu preparate italienesti, noi am ales sa ne comandam pizza (pe care o recomand cu toata caldura) si bineinteles paste, care si ele au fost delicioase.
Genul de muzica pe care il veti auzi este jazz, uneori blues si se potriveste perfect cu atmosfera linistita si placuta de care am avut parte. Cu siguranta voi reveni aici de cate ori voi avea ocazia.
Acestă recomandare …
Localul este situat chiar pe coltul strazii, privelistea nu este cine stie ce, insa este foarte chic si dragut interiorul. In cafenea sunt masute joase cu canapele largi si foarte comode. De fiecare data cand am fost era putina lume, iar asta facea ca localul sa para linistit si aerisit. Muzica a fost intotdeauna buna si data la volumul potrivit, suficient de tare cat sa simti ritmul sau sa incepi sa fredonezi o melodie care iti place, dar in acelasi timp sa poti vorbi linistit cu prietenii fara sa fie nevoie sa tipi.
Fata de chelnerite nu am niciun repros, au fost foarte dragute si amabile de fiecare data. Preturile sunt aliniate la preturile zonei Dorobanti, destul de maricele adica: ceaiurile 10-11 lei, sucurile 8-9 lei, pastele si felurile principale de mancare in jur de 20-30 de lei.
Am mancat de cateva ori aici si am gustat si cateva deserturi (recomand tortul de ciocolata) si chiar au fost foarte bune. Ceea ce ma sperie de fiecare data este drumul pana la toaleta care este amplasata la subsol, langa un fel de vitrina pustie si destul de ciudata, in rest, este una din cafenelele mele preferate si o recomand oricui vrea sa bea un frappe bun cu prietenii.
Acestă recomandare …
Situat langa intrarea in parcul marelui stadion Lia Manoliu, chiar in rondul unde intorc troleibuzele, restaurantul Time Break este destul de discret, nu ii observi prezenta din strada, pentru ca intrarea se face prin spate, dintr-o alee. Tot aici in spate descoperi si mica lor terasa, modesta, cu mese si scaune din tabla, dar care macar are avantajul de a fi foarte umbroasa. Inauntru e un spatiu destul de mare, deschis, fara separeuri, cu mese si scaune masive de lemn. Motivul pentru care vin destul de des aici este ca restaurantul e foarte aproape de casa mea. Este exact genul de terasa de cartier care iti este cel mai la indemana cand vrei sa iesi la o bere cat mai aproape de casa si nu mai ai chef sa traversezi tot orasul ca sa ajungi la o anumita terasa, poate mai frumoasa si mai eleganta. Desi nu ofera cel mai atragator aspect, totusi serviciile sunt corecte si mancarea buna, dar obisnuita, fara pretentii. Am incercat aici mai multe feluri de mancare si am fost multumita: niste ficatei buni, cu bacon, 11 lei portia, pizza si ea buna si destul de bogata, spaghete carbonara etc. Au si bere nefiltrata la halba.
Langa terasa sunt terenuri de tenis. Multi din clientii obisnuiti ai terasei sunt sportivii care joaca aici tenis. Dupa o partida de sport sau in pauza vin sa se racoreasca cu o limonada rece. De aici se trage si numele terasei. Mult timp nici n-am stiu cum se numeste exact terasa, noi cei din cartier ii ziceam "La terenuri", apoi am aflat numele corect de Time Break. Noi nu facem parte din categoria clientilor sportivi, ci din categoria celor care doar admira sportul si discuta cu halba de bere in mana despre cat de benefic este sportul pentru organism...Da, trebuie sa recunosc ca de multe ori mi-am baut respectiva halba de bere cu un oarecare sentiment de vinovatie si de fiecare data plecam de la acesta terasa cu convingerea ca "de luni" (neaparat de luni) incepem si noi un sport!!
De pe terasa aceasta poti admira si minunata imagine a stadionului, care de cand a fost renovat/reconstruit arata chiar frumos, deosebit.
Acestă recomandare …
Dupa o zi tare obositoare de munca, vroiam sa ma relaxez la o terasa, asa ca am luat-o in directia Centrului Vechi... cred ca din inertie, ca in ultima vreme numai de-acolo am ales terasele. Dar pur si simplu ne-am oprit in loc cand am vazut cat de multa lume era acolo, ce forfota si ce galagie. Categoric nu de asa ceva aveam nevoie. Noroc ca mi-am amintit ca vis-a-vis, pe malul celalalt al Dambovitei, in spatele Tribunalului, este terasa ZET. Nu mai fusesem acolo de vreo doi ani, dar am zis s-o incercam. Buna alegere! Era exact ce ne doream in seara respectiva. O terasa linistita, cu muzica in surdina, inconjurata de multa verdeata, la marginea unui parculet. Ne-am asezat pe scaunele din fier forjat, cam grele de manevrat dar comode, si am inceput sa "studiem" meniul. Dificila sarcina, caci lista parea sa nu se mai sfarseasca. Pe masura ce-l rasfoiam, ne miram cat de bogat si de variat este: mancare traditionala romaneasca, dar si chinezeasca si italieneasca si mexicana si pizza si etc. si etc. Am sarit peste pagina cu delicatessuri (exagerat de scumpe dupa parerea mea, icre de manciuria 200 lei 50 grame) si ne-am oprit la clasica noastra mancare romaneasca. Cu totii ne-am declarat multumiti la final. Ciorba de burta - excelenta, 10 lei cu tot cu smantana si ardei. Tigaia picanta - o portie mai mult decat generoasa si foarte gustoasa. Snitelul de pui - fraged, bun, mare,13 lei. Salata de sfecla - coapta, facuta de ei in casa, nu din borcan de la supermarket. Ficateii in bacon - bunuti, dar cam seci, mergeau cu un pic de sos. Ca desert ne-am ales Crepes Suzette (foarte bune, clatite cu fructe caramelizate si sos amarui de ciocolata si frisca) si crema de zahar ars, care este nemaipomenita, facuta tot in casa, e delicioasa, 2,4 lei 100 de grame. Sa stiti ca am scris corect pretul, chiar am observat ca au niste preturi foarte ciudate, de genul 2,4 sau am mai retinut micii care costa 3,1 lei!!!
Si oferta la bauturi este foarte bogata, mai ales la vinuri. Eu mi-am ales vin rosu la carafa de la Cramele Halewood Prahova, care mie imi place foarte mult si mi s-a parut si rezonabil ca pret, 6 lei un pahar de 250 ml.
O seara reusita, la o terasa linistita cu mancare buna. Singurul lucru care m-a dernajat putin au fost niste becuri care erau asezate exact la inaltimea ochilor, de nu mai stiam cum sa ma asez sa scap de ele. Servirea a fost corecta, chelnerul amabil, felurile de mancare nu au venit foarte repede, dar prefer sa astept un pic dar sa primesc mancarea buna, decat sa vina repede si sa constat ca e mancare semipreparata.
Acestă recomandare …
Ne-am strans la Brebu o gasca mare de vreo doisprezece prieteni, sa ne petrecem weekendul. In astfel de momente de obicei ne place sa facem gratare, ca deh, asta-i placerea cand scapi de betoanele din Bucuresti si ajungi la tara, la o casa cu curte. Dar ploaia ne-a stricat planurile, asa ca ne-am urcat in masini in cautarea unui loc unde sa mancam si uite asa am ajuns la Restaurantul Oscar din Campina. Locul unde este amplasat restaurantul este superb, la poalele dealului Muscel, intr-o zona curata, cu multa verdeata. Toata lumea a admirat incantata peisajul, iar restaurantul ne-a intampinat si el cu o atmosfera eleganta si sobra. Afara au o terasa mare, probabil ca este o placere sa stai in aerul curat de-aici cand e vremea buna. Inauntru mobilier solid de lemn, decoruri cu desene in alb si negru si mese lungi, totul foarte curat, foarte bine aliniat, nimic de reprosat din punctul acesta de vedere, dar parca totusi un pic cam impersonal interiorul.
Am fost condusi la o masa mare unde sa putem sta toti 12 si am inceput sa rasfoim meniul. Aproape toti ne-am comandat ciorba de burta, cativa de fasole si la felul doi fiecare a poftit la altceva.
La final parerile au fost impartite, unii au fost multumiti de felul ales, altii au ramas cam dezamagiti. Fileul meu de salau in staniol (vezi poza) a fost foarte bun, facut exact cat trebuie, nici prea uscat, nici prea crud, si stropit din belsug cu lamaie, a fost un deliciu. Friptura de porc cu sos alb si garnitura de broccoli n-a fost grozava, carnea taiata cam subtire era tare si uscata, fara nici o savoare. Nici cei care si-au ales mici n-au fost prea fericiti, micii sunt buni doar daca ii faci la gratar, astia pareau facuti pe plita, cam arsi si fara gust. Ciorbele in schimb am fost cu totii de acord ca au fost foarte bune si cele de burta (10 lei cu tot cu smantana si ardei) si cele de fasole, desi ni s-au parut portiile cam micute. Si asta nu pentru ca ne era noua foame cand am ajuns, ci pentru ca sunt chiar mici castronasele alea ale lor...
Preturile nu sunt exagerate, dar nici foarte ieftine. Am platit in total 450 lei, in conditiile in care fiecare si-a luat o ciorba, un felul doi si o bere sau o limonada.
Servirea mi-a placut, corecta, rapida, profesionista.
Ne-a placut aici, un restaurant primitor intr-o zona deosebita, ne-am bucurat din plin de peisajul cu liniile linistitoare ale dealurilor verzi.
Acestă recomandare …
Desi mereu ne plangem ca este mult prea aglomerat Centru Vechi si prea zgomotos, nu stiu cum se face dar de cate ori ne hotaram sa mergem la o bere, tot prin zona asta ajungem. Aproape ca nu ne-a scapat nici o terasa "nevizitata". De data asta am ales terasa de la Fire. Sincer m-am mirat cand am auzit ca Fire are terasa, pentru ca am trecut de multe ori pe Gabroveni si nu vazusem nimic in fata clubului, dar am inteles apoi ca terasa este in spate si se poate intra direct de pe strada Covaci. Strada aceasta mai are de asteptat pana ii vine randul sa fie reparata, asa ca in momentul de fata a trebuit sa inotam prin noroi pana am reusit sa ajungem. Podelele de lemn ale terasei aratau din cauza asta destul de murdare, sa speram ca atunci cand vor asfalta strada si dusumeau va arata altfel...
Desi afara era foarte cald, aici parca era un pic mai racoare, poate din cauza ca este o terasa stramta, foarte umbroasa, amenajata intre zidurile a doua cladiri. Jumatate din terasa, in capatul unde se afla si barul, este acoperita cu o copertina de plastic transparent sub forma unei arcade.
Prietenii mei stiau de anul trecut ca aici se poate si manca, dar se pare ca intre timp au renuntat la bucatarie, sper dezamagirea noastra caci ne era un pic foame. Am ramas totusi la o bere, ne-a placut ca fiind mai izolata, terasa e mult mai linistita, scapi aici de zumzetul caracteristic oricarei alte tease din Centru Vechi. Preturile sunt parca un pic mai micute decat cele obisnuite din aceasta zona, o bere e in jur de 6-7 lei, un cocktail (mojito de exemplu) 12 lei.
O mare problema care exista in Centru Vechi este ca sunt foarte multe guri de aerisire de pe la subsolurile caselor si cand ti-e lumea mai draga, fie ca esti cu mancarea in farfurie sau doar cu o bere in mana, te trezesti ca te izbeste o duhoare de canal, de-ti trece orice pofta. Din nefericire asta am patit si noi aici, mai ales ca terasa este ingusta si flancata de doua cladiri, am simtit mirosul parca si mai puternic. Pana la urma, mai bine ca nu au avut de mancare...
Acestă recomandare …
Sa gasim o masa libera la o terasa in Centru Vechi vineri seara pe la ora 18 a fost o misiune foarte grea! Deja nu se mai punea problema la ce terasa vrem sa stam, caci singurul criteriu dupa care puteam sa alegem terasa era daca au sau n-au masa libera… Atata lume stransa in Centru Vechi n-am mai vazut decat pe la manifestatii. Deja parca incepusem sa regret alegerea de a veni aici, cand salvarea s-a ivit culmea de la Queen and Clown. Zic asa pentru ca terasa nu este deloc mare, totusi o masa libera de sase persoane parca pe noi ne astepta. Setea era mare, asa ca am comandat o bere (7 lei), care spre bucuria noastra a venit foarte repede si foarte rece, cu halba brumarie. Din partea casei am primit si doua castronele cu alune. E foarte mare concurenta in Centru Vechi, terasele seamana toate intre ele, asa ca fiecare incearca sa atraga cu ceva in plus clientii. Pe mine cei de aici m-au cucerit cu promptitudinea si amabilitatea lor. Tot cautam ceva de mancare prin meniul lor, dar in afara de niste nachos cu sos picant (12 lei, cam scump zic eu..) n-am mai gasit nimic. Mi s-a explicat ca ei nu fac de mancare, dar daca totusi doresc ceva imi pot aduce meniul de la terasa de vis-a-vis Old City sau pot comanda pizza de la Trattoria. Sincer va spun ca m-au impresionat cum au reusit sa solutioneze aceasta problema in asa fel incat clientii care si asa gasesc greu o masa libera sa nu plece nervosi ca nu pot sa-si comande nimic de mancare. Cu berea rece de la ei si cu mancarea buna de la Old City (note de plata separate, nimic complicat) a iesit pana la urma o seara placuta.
Inauntru spatiul este destul de mic, cu cateva mese inalte asezate langa perete si un bar micut.
Mai stiti vorba aceea codificata, cand se mai ridica cate cineva de la masa si zice "Ma duc sa dau un telefon..."? Ei bine, m-am distrat sa vad ca aici toaleta chiar acest nume il poarta, sus deasupra usii are o sigla mare pe care scrie "Telefon", iar usa seamana cu intrarea de la o cabina telefonica de pe vremuri.
Micul pub este amenajat intr-o cladire veche, care n-a ajuns sa fie renovata si care inca are pe la geamuri atarnate rufele "chiriasilor", dar cum speranta moare ultima, cu totii ne dorim si ne imaginam ca in curand tot Centrul asta Vechi al Bucurestiului nostru va arata mult mai bine, asa cum ar merita sa arate. Deocamdata bine ca s-au deschis umbrelele teraselor si mai acopera cat de cat fatadele jupuite.
Acestă recomandare …
Ma bucur de cate ori aud ca se intampla cate un eveniment la MNAC pentru ca imi place sa vin aici. A fost o perioada acum cativa ani de zile cand se organizau destul de des diverse activitati, mi-aduc aminte cu placere de exemplu de Kinofest, unde tolanita pe niste perne mari m-am uitat la multe filme interesante de scurt metraj. Oamenii pe-aici sunt degajati, inteligenti, spirituali. O placere sa stai la taifas cu ei.
Muzeul este chiar in incinta Casei Poporului (stiu ca acum se numeste Palatul Parlamentului, dar sincer, cu toata conotatia comunista, tot mai potrivita mi se pare vechea denumire), pe laterala din stanga, undeva in spate. Intrarea se face din 13 Septembrie si se merge destul de mult pe jos pana la intrarea in muzeu, dar daca esti cu masina e mai simplu, trebuie doar sa le explici celor de la poarta unde te duci, ca sa iti dea voie sa intri cu masina. Apoi se mai trece printr-un filtru, un detector de metale ca la aeroport. Dar dupa ce termini cu aceste reguli de securitate (deh.. traim vremuri periculoase..) te poti bucura in voie de expozitiile din muzeu.
Recent am ajuns aici cu ocazia vernisajului pictorului Nicolae Comanescu. O adevarata incantare expozitia, va recomand cu caldura sa o vizitati, am inteles ca e deschisa pana pe la sfarsitul lui iulie. Mi-am umplut sufletul de culoare si de frumos! Este la etajul doi, intr-un spatiu extrem de generos, salile sunt mari, aerisite, iar tablourile inedite merita toata atentia.
Cu un lift mare de sticla, exterior, poti ajunge si la terasa de la etajul 4. Oferta nu este foarte bogata, cateva feluri de bere si vin, alte cateva de sucuri si cam atat, dar cu toate astea e un loc dragut de stat la o sueta de la impresionanta inaltime a Casei Poporului.
Atasez cateva poze, as fi vrut sa am mai multe, dar din pacate doar atat am.
Acestă recomandare …
S-a dat startul la terasele din Centru Vechi. Sunt multe, sunt tot timpul pline, s-au transformat intr-un adevarat furnicar in fierbere. Una langa alta sau mai bine zis una in continuarea alteia, nici nu stii unde se sfarseste o terasa si unde incepe alta. Sunt elegante, fancy, mobilier comod, modern. Dar parca la un moment dat prea devin toate la fel...
Ei bine, pentru cei care nu se simt neaparat bine in astfel de locuri, pentru cei care nu vor sa pozeze picior peste picior ca sa “dea bine” in peisaj, ci vor sa bea nestingheriti o bere ieftina si buna pe o terasa fara pretentii, exista Terasa Argentin. Acum vreo doi ani i-as fi spus chiar bodega Argentin, dar intre timp parca se vede ca s-au mai straduit sa-i aduca imbunatatiri, mesele de tabla au fost inlocuite cu altele de lemn, iar paharele sunt mai curate. Neschimbati au ramas oamenii care frecventeaza terasa, mult tineret vesel si libertin, dar si rockeri trecuti de prima tinerete, cu plete lungi si albe. Ce-i uneste pe toti e berea care curge valuri, valuri.
Terasa e chiar vis-a-vis de Club A si desi este singura de pe strada asta, este si ea ca si celelalte terase inghesuite din centru la fel de aglomerata si zgomotoasa. Berea e ieftina, in jur de 5 lei, pret mic pentru zona asta. Dar te duci si ti-o cumperi singur de la bar. Intr-un fel e mai bine, nici nu trebuie sa pandesti chelnerul, nici nu trebuie sa-l astepti apoi pana vine si nici nu mai sunt incurcaturi la final la nota de plata cand la masa se strange mai multa lume. Pentru ca de obicei asa se intampla la Argentin, oamenii se cunosc intre ei, iar o masa la care initial se aseaza doi prieteni, ajunge intr-un final mult mai numeroasa.
Daca ti se face foame, poti sa-ti cumperi mancare de la fast-food-ul de langa bar. Au mancare gatita pe care ti-o servesc la caserole de plastic. Varza calita, pulpe de pui de cuptor, chiftele, salate etc. Dar sa stiti ca e chiar buna mancarea asta... sau te pomenesti ca am ramas eu cu nostalgia mancarii de la cantina de pe vremea studentiei...
Acestă recomandare …
Ne-am hotarat sa iesim la o bere si pentru ca vroiam bere alba nefiltrata cineva a venit cu ideea sa mergem la Oktoberfest. Era o seara obisnuita din timpul saptamanii, dar cu toate astea clubul era aproape plin. De fapt mult mai corect ar fi sa-i spun berarie, e mai aproape de adevar.
Locul nu arata grozav: multe mese si banci lungi de lemn, destul de jupuite, dusumelele la fel de neingrijite, fum si galagie. Daca descoperam o astfel de berarie la marginea Bucurestiului nu m-as fi mirat, dar pentru buricul buricului asa cum este considerat centrul istoric si mai ales daca mai si comparam cu alte pub-uri de pe-aici, chiar m-as fi asteptat la mai multa atentie acordata decorului, nu doar niste cutii de bere insirate pe pereti.
Cu toate astea atmosfera este vesela, pentru ca aici vine mult tineret care vrea bere buna si ieftina si care nu da prea mare imporanta felului in care arata locul. M-am distrat sa vad in meniu pe langa clasicul “metru de bere” si inedita oferta de “bere la galeata”. Noi n-am indraznit sa incercam aceasta oferta, asa ca ne-am limitat la berea alba nefiltrata, buna, 6.5 lei halba. Alta oferta haioasa este ca poti sa-ti cumperi, daca cumva ti se apleaca de la prea multa bautura, un borcan de castraveti acri!! Direct borcan, ce sa ne mai incurcam cu salatele si altele...
Muzica buna, foarte diversa, in decurs de doua ore cat am stat pe-acolo am ascultat si Maria Tanase si Pink Floyd si Rammstein si Gyuri Pascu... Sonorizarea insa lasa mult de dorit, se auzea tare prost.
Acestă recomandare …
N-am mai venit la acest restaurant demult, poate de un an, asa ca ieri, intr-o zi ploioasa de duminica, am hotarat impreuna cu un prieten sa mancam aici de pranz. Poate din cauza vremii de afara, localul era destul de gol, doar cativa tineri adolescentini cu cate o bere in mana.
Din pacate nimic din ce ne-am comandat nu ne-a placut. Ciorba de burta (8 lei) a fost gustoasa cat de cat, dar mult prea subtire si cu foarte putine bucatele de carne. Creierul pane (12 lei), desi in meniu scria ca vine impreuna cu garnitura, cartofi natur, l-am primit simplu, fara nimic langa. Iar crusta de pane era facuta prea gros, nici nu se mai simtea gustul creierului de atata aluat prajit. Pastrama de berbecut, nu avea nici o legatura nici cu ceea ce inseama pastrama si nici cu carnea de berbecut. Niste bucati de carne pur si simplu taiate subtire si prajite in mult ulei si fara nici un gust. Micii au fost facuti cu siguranta pe plita, nu pe gratar, din cauza asta erau arsi. Noroc ca salata de castraveti acri era buna si asa ne-a alunecat mancarea mai usor pe gat. Si pentru ca totul sa ne mearga “invers”, muzica ce de obicei imi placea foarte mult, rockul vechi si jazzul, au fost inlocuite de minunata Lady Gaga si altii ca ea. No comment. Am mancat repede, asa de foame, nu de placerea gustului, si am plecat la fel de repede.
Poate sa mai vin aici la vara, ca au o terasa umbroasa si sa beau o bere, altfel... nu cred ca mai repet experienta prea curand...
Acestă recomandare …
Nu stiu daca ceea ce se intampla in zona unde locuiesc eu este ceva obisnuit in intreg Bucurestiul sau nu, dar va spun sincer ca pur si simplu nu mai pot sa tin ritmul cu viteza cu care se schimba magazinele de la parterul blocurilor. Cum treci de Mega Image, in drum spre Piata Delfinului, toate magazinele de pe latura aceasta se schimba uluitor de des. Uite Flanco, nu e Flanco. Uite Sensi Blue, stai ca nu mai este in acelasi loc, s-a mutat 50 de metri mai incolo. N-as vrea sa exagerez, dar cred ca ultimii doi ani s-au deschis si s-au inchis acolo mai multe zeci de magazine. Acum au aparut ca ciupercile dupa ploaie multe, foarte multe magazine second hand. Nimic interesant si placut in asta, dimpotriva... Dar iata ca in sfarsit a aparut ceva care m-a incantat si bucurat. Cofetaria Georgi. Pur si simplu n-ai cum sa treci pe langa ea fara sa te opresti. Miroase atat de bine si produsele expuse arata atat de apetisant ca n-ai cum sa treci fara sa cumperi macar un covrig. Produsele de patiserie se vand la geam si in permanenta este coada. Noroc ca merge repede. Covrigii sunt mai mari decat cei obisnuiti, intotdeauna calzi, cu mac si sare sau cu susan si costa 1 leu. Pateurile cu branza se topesc pur si simplu in gura. Daca vrei sa cumperi paine sau prajituri trebuie sa intri inuntru, spatiul e destul de mic si e mereu inghesuiala. Dar merita orice efort. Am cumparat de-aici cele mai mari (mai lungi adica) si cele mai bune eclere cu ness (4 lei bucata). Bomboanele cu visinie si cele fondante sunt de asemenea de exceptie. Amandinele recunosc ca n-au fost chiar pe gustul meu, sunt cu esenta de trandafir care mie mi se pare ca nu se potriveste la tipul asta de prajitura. In schimb cremsnitul e bun tare.
La capitolul paine au foarte multe variante. Va recomand pe cea cu secara.
P.S. Nici Norc-ul nu actualizeaza pozele atat de des cum se schimba magazinele aici, asa ca atasez o panorama mai veche. Cofetaria Georgi sper sa nu dispara la fel de repede ca celelalte, ar fi pacat.
Acestă recomandare …
Imi aduc aminte cand au inceput cu ani in urma sa ridice constructia si noi inca nu stiam ca va fi un hotel, cum ne uitam cu groaza la zidurile alea groase si ciudate, care aduceau mai degraba cu o cazemata sau cu o inchisoare si tot faceam glume pe seama lor. De fapt pe vremea aceea ne uitam cu groaza la orice constructie mare care se ridica, pentru ca aveam impresia ca cu fiecare noua aparitie de genul asta, se mai pierdea un pic din farmecul salbatic ce caracteriza pe vremuri Vama Veche.
Dar odata pornite lucrurile in directia aceasta, nu mai puteau fi oprite, asa ca zidurile continuau sa se inalte, iar noi continuam sa ne intrebam oare ce se va intampla in spatele acelor ziduri. Nu aveam cum sa-mi dau seama ca va fi un hotel, deoarce nu existau deloc ferestre si mi-era greu sa-mi imaginez pe malul marii un hotel fara ferestere. Cu timpul insa enigmele s-au elucidat.
Cel care ridica aceasta constructie stia ca in viitor in fata hotelului lui se va mai construi un alt hotel, asa ca in mod firesc a conceput camerele cu ferestrele spre o curte interioara. Iar la exterior, ca sa scape de senzatia neplacuta de ziduri de cazemata, le-a ornat intr-un mod foarte inspirat cu mozaic viu colorat in stil Gaudi, daca imi permiteti comparatia. Iar in final trebuie sa recunosc ca au facut treaba buna.
Camerele sunt curate, fiecare are baie proprie si o mica terasa in fata. Atentie insa daca vreti sa inchiriati de 1 Mai, e foarte frig, nu au incalzire in perioada asta, cel putin asa am patit eu anul trecut.
Curtea interioara are o piscina mare si este doar pentru clientii hotelului. In jurul piscinei au amenajat o gradina foarte bogat impodobita cu flori, o incantare pentru ochi. Au reusit sa creeze asadar in spatele acelor ziduri un univers foarte dragut. O oaza de liniste intr-o Vama Veche care de la an la an este tot mai galagioasa.
Acestă recomandare …
2 Mai este o statiune in care vin de ani buni de zile. De-a lungul timpului s-au schimbat multe, au asfaltat stradutele, au reparat trotuarele si bineinteles au aparut zeci de pensiuni si restaurante noi.
Terasa “La Dinamo” e una veche, care a rezistat datorita mancarii foarte bune, a personalului amabil si a grijei permanente de a aduce imbunatatiri locului. In spatele terasei s-a inaltat mai recent o casa mare cu mai multe etaje care ofera cazare de trei stele. Nu pot sa va povestesc prea multe despre hotel si camere, deoarce cand vin in 2 Mai ma cazez de obicei in alta parte, dar pot sa va spun ca am observat ca au o gradina foarte frumos amenajata pentru copii, cu leagane, groapa de nisip si tobogane. In schimb terasa o frecventez des, imi place mancarea de aici, iar preturile sunt corecte. Bucataria lor este destul de variata, dar eu cand vin la mare prefer sa-mi comand numai preparate din peste. Hamsiile prajite sunt extraordinare, portia e mare, hamsiile sunt carnoase si prajite exact atat cat sa fie crocante, dar nu uscate, deloc uleioase (cum am gasit prin alte parti...). Borsul de peste este foarte bogat si gustos. Apreciez in mod deosebit modul in care afiseaza preturile. De exemplu la felul principal de mancare preturile sunt pe portie, nu pe gramaj si sunt undeva in jur de 20 lei. Esti scutit in felul acesta de foarte multe neplaceri. Nu mai esti pus in situatia de a comanda un peste si sa te trezesti cu ditamai monstru in farfurie bineinteles la un pret astronomic (din nou.. cum am patit in alte parti...). Garnitura (cartofi prajiti sau natur, orez sarbesc etc.) si painea sunt incluse in pretul portiilor. Mi se pare foarte convenabil. Fetele care servesc acolo sunt amabile si se straduiesc sa faca fatza cu bine mai ales in momentele de varf cand terasa e ocupata la capacitate maxima.
Cu siguranta ca si in vara aceasta voi veni des pe-aici.
Acestă recomandare …
Am stat aici anul trecut intr-un week-end. Fiind in plin sezon, a trebuit sa ne facem rezervare din timp, altfel nu aveam nici o sansa sa mai gasim camere libere. Am rezervat o camera mare de trei persoane, cu un pat dublu si unul mai mic, 120 lei/noapte. Desi nu este un hotel cu pretentii, trebuie remarcat si apreciat ca e foarte curat si de asemenea faptul ca fiecare camera are baie proprie. Gazdele sunt foarte amabile, mereu aveau grija sa ne intrebe cum ne simtim sau daca ne lipseste ceva. In plus dimineata dupa ce coboram din camera, ca sa iesi afara trebuie sa treci prin holul de la receptie, iar aici gazda ne indemna sa bem o cafea sau un ceai. Gratis, din partea casei. Dragut, nu? Din pacate am refuzat de fiecare data oferta, ca e cam ciudat sa-ti bei cafeaua in picioare la receptie. Daca tot sunt la mare, prefer s-o beau pe o terasa si sa am valurile la picioare. Oricum de apreciat intentia. Dar dupa cum o spune si numele locului, deseori vin aici tineri mai punk si mai cu buzunarele goale, asa ca ei sigur se bucura de cafeaua asta gratis!
Una peste alta e dragut la Elga, singurul dezavantaj e ca fiind o constructie de lemn, asa cum se intampla in general la constructiile de tipul acesta, izolarea fonica este inexistenta. Pe vecinul de alaturi nu am avut ocazia sa-l cunosc, dar cu toate astea somnul mi-a fost acompaniat de sforaiturile lui profunde...
Acestă recomandare …
Dupa o plimbare foarte lunga prin centrul Bucurestiului, cand am ajuns pe bulevardul Kiseleff ne gandeam deja unde am putea sa bem o bere la terasa, iar singura terasa pe care o stiam in zona era cea din curtea interioara a Muzeului Taranului. Desi se inserase si era destul de frig, terasa de acolo este imprejmuita cu folie rezistenta de plastic, iar in interior printre mese sunt multe incalzitoare din acelea inalte tip ciuperca. Asa ca n-am simtit nici vantul, nici frigul. Era o banala seara de marti si cu toate astea terasa plina ochi, cu greu ne-am gasit cateva locuri libere. In partea stanga sunt mese lungi de lemn cu bancute, in dreapta mese obisnuite de cate patru persoane cu scaune mai comode, iar in spate barul. Fiind un spatiu deschis, fara separeuri, terasa este destul de zgomotoasa, un zumzet si-o amestecatura de voci, rasete si muzica planeaza peste ea, lucru care la inceput ne-a cam speriat, dar incet incet ne-am obisnuit si ne-am integrat si noi in atmosfera. Imi plac oamenii care vin aici, un tineret frumos. Oameni placuti, imbracati modern, dar nu ostentativ, foarte naturali si prietenosi.
Meniul nu este foarte bogat sau sofisticat, dar atat cat este pare suficient pentru stilul si atmosfera de aici. De mancare poti sa alegi dintre gustarile reci gen fasole batuta (o portie mare -si buna!!!- de 400 g, costa 9 lei, cu painea inclusa), salata de vinete sau cea de boeuf costa 14 lei, au si platouri taranesti cu de toate, branza, sunca, carnati, ceapa, rosii, ridichi etc, cateva tipuri de salate, verde de sezon, de cruditati cu telina (11 lei), bulgareasca, de muraturi (8 lei), de pui (500 g, 22 lei), iar la desert clatite.
De mancare, noi ne-am luat de baut!!! :)) Vinul casei, bunut, rosu, la carafa de juma' de litru, 12.5 lei. Berile obisnuite la sticla sau halba sunt in jur de 6-8 lei. Servirea a fost destul de greoaie, dar macar baiatul care ne-a servit a compensat acest aspect prin amabilitate.
Acestă recomandare …
“Bulevard 22” are marele avantaj de a se afla intr-una din cele mai frumoase si linistite zone ale Campinii, chiar in capatul celei mai indragite artere a orasului, bulevardul, locul de promenada preferat al campinenilor.
Clubul este amenajat intr-o casa veche, dar frumos reconditionata, cu un pridvor mare, de lemn, in stil rustic. Intrarea se face printr-o curte maricica, unde este amenajata o terasa, la umbra unui brad inalt. Si de-a lungul pridvorului sunt puse mese. Barul este chiar in fata in holul de la intrare, langa o vitrina frigorifica cu inghetata, intr-un spatiu ce mi s-a parut oarecum inghesuit, cu frigiderele mari de bauturi puse langa usa, cam nepotrivit cu restul decorului. In dreapta barului se afla doua separeuri, mai spatioase, cu mese si scaune, iar in stanga alte doua sali cu mese de biliard.
Pe pereti foarte multe tablouri mici cu vederi din orasul Campina de altadata. Am venit aici impreuna cu parintii mei sa bem o cafea, dar ne simteam ca la muzeu, mai ales tatal meu care este profesor de istorie, nu se mai satura de studiat ineditele poze.
Probabil obisnuita cu preturile mari din capitala, m-am mirat sa vad ca o cafea buna Lavazza espresso costa doar 4 lei, iar o bere Tuborg 5 lei. Mi-am aruncat un ochi pe meniu si am vazut ca si preturile la pizza sunt foarte mici.
Fiind duminica dimineata, am fost singurii clienti, dar sunt convinsa ca in timpul zilei sau mai spre seara se anima atmosfera.
Mi-a placut locul si de-abia astept sa vina vara sa pot incerca si terasa!
Acestă recomandare …
Tocmai plecaseram dintr-un club pentru ca nu ne placuse atmosfera de acolo si eram in cautarea unui alt loc in care sa ne petrecem seara. Ne-am oprit la Scarlet. Mai fusesem si altadata aici si mi-a placut, dar deja invatasem lectia ca nici o seara nu seamana cu alta, si ca daca o data ai avut noroc de o atmosfera placuta, asta nu inseamna ca si a doua oara se va intampla la fel. Asa ca am cercetat un pic suspiciosi locul, dar totul parea in regula. Nu era prea mult fum, muzica buna in surdina, gata! s-a votat, ramanem aici. Si intr-adevar a urmat o seara frumoasa. Servire prompta, o fata amabila a fost atenta toata seara sa nu ne lipseasca nimic. Ne-am comandat fiecare bautura preferata: lichiorul Amaretto si digestivul Unicum au costat fiecare 12 lei, 40 ml (“scump dom'le, scump, dincolo era mai ieftin!”), iar cocktailul Cosmopolitan (in sfarsit un club in care se serveste si cu cireasa regulamentara, cel putin eu nu am mai gasit un altul pana acum) costa 18 lei. Ca sa mearga bauturile mai bine am luat niste Bruschete Formaggi 14 lei si Bruschete cu masline si ansoa 13 lei. Un pic cam scumpe dupa parerea mea, sunt totusi niste aperitive, patru feliute mici de paine, despre care sa nu mai zic ca mi-ar fi placut sa fie un pic mai crocante. Am incercat mai mult de curiozitate si “Desertul Scarlet”, orez brun cu mar, unt si scortisoara, foarte bun, 13 lei.
Toate bune si frumoase, atmosfera placuta, muzica buna (bine ca stateam cu spatele la plasmele pe care se dadea fotbal, fara sonor), asta pana la fix ora 22, cand deodata au schimbat muzica si au dat-o nu tare, ci foarte tare! N-am sa inteleg de ce se practica treaba asta si pace! De ce intr-un club care nu este conceput pentru dans, in care lumea sta la mese si maninca sau discuta, de ce trebuie sa dai muzica atat de tare ca la discoteca? In fine, pentru ca noi oricum ne terminaseram bauturile, am plecat de acolo cu sentimentul ca am avut noroc ca ne-am simtit bine pana atunci si ca am plecat exact la timp.
Acestă recomandare …
Iata ca am ajuns din nou la Arcade, dar de data asta nu mi-a mai placut atmosfera. Se pare ca primele doua dati cand am venit aici am avut norocul sa nimeresc odata seara de joi cu muzica buna a anilor 70-80, iar a doua oara seara cu muzica live. Ei bine, aseara (miercuri) am convins toata gashca de prieteni sa mergem la Arcade, asigurandu-i ca o sa le placa, ca doar deh! eu mai fusesem si stiam ca e frumos. Am ajuns pe la ora 7 seara, am reusit cu greu sa gasim o masa pentru ca aproape toate erau ocupate sau rezervate. Ca era aglomerat n-ar fi fost nici o problema, dar de ce oare la ora aceea muzica trebuia data la maxim?? Ca sa nu mai zic ca era genul de muzica pe care eu nu pot sa-l sufar, acela pe care il poti asculta pe “minunatele” noastre posturi de televiziune MTV si U TV. Da, sunt subiectiva la capitolul asta, recunosc.
Am stat acolo cat sa bem o bere, urlam unu la altul ca sa ne putem intelege, am suportat ironiile prietenilor care ma intrebau “Si zici ca tie aici iti place sa vii?”, apoi am plecat repede sa cautam alt loc mai pe placul nostru.
Concluzia mea: imi place cum este amenajat decorul la Arcade, mancarea e buna, bautura un picut mai ieftina decat in alte cluburi din centru vechi, dar muzica strica tot, plus ca e data mult prea tare si nu inteleg de ce, pentru ca in mod evident nu este un loc unde sa se poata dansa. Recomand serile de joi.
Acestă recomandare …
Stiti vorba aceea cu “Cine-a pus carciuma-n drum?” Cam asa este restaurantul Zet pentru mine. Rasare chiar la mijlocul drumului meu de la job spre casa, asa ca de nenumarate ori m-am “impiedicat” de el. Nu este nimic sofisticat in felul in care este amenajat interiorul, e simplu, in stil traditional romanesc, dar frumos si curat. Iar ospatarii sunt foarte atenti si prietenosi.
Oferta din meniu este extrem de bogata, ca sa nu zic exagerat de bogata. Au de toate si nu numai din bucataria romaneasca, ci si din cea internationala (chinezeasca, italiana etc).
Eu m-am rezumat la cea romaneasca, pentru ca imi place sa comand cand vin aici mancare gatita, gen varza calita cu ciolan afumat (14 lei) sau tocanita ardeleneasca cu mamaliguta sau sarmalute in foi de vita sau multe multe alte feluri, pentru ca va repet oferta este foarte mare. Salata de vinete este foarte buna.
Ultima data cand am venit aici a fost in pauza de masa, asa ca ne-am comandat meniul zilei, ciorbita de perisoare, frigarui de pui cu orez sarbesc si o salata, toate la doar 16 lei. Toate foarte bune, am rugat-o doar pe ospatarita sa-mi incalzeasca mai bine ciorba ca era prea rece, in rest totul in regula.
Pe timpul verii deschid si-o terasa lunga si ingusta chiar pe trotuarul din fata restaurantului. Cu siguranta drumul meu spre casa de la serviciu va dura mai mult...
Acestă recomandare …
Prima oara mi-a atras atentia reclama mare de la intrare puternic luminata in rosu! Chiar ma gandeam ce idee trasnita sa faci un restaurant cu “specific” comunist. Caci toata tematica este dedicata in intregime acelei perioade “de trista amintire” (o expresie foarte des folosita intr-o vreme). Se pare ca incet incet amintirea nu mai este asa trista, ci mai degraba ironica sau cel putin asa percep eu aceasta idee. Nu cred ca avem de-a face cu niste nostalgici impatimiti, ci mai degraba cu niste patroni care stiu foarte bine ca reclama ce socheaza prin surpriza, inedit, neobisnuit, atrage cu succes clientii. Si au reusit, caci de fiecare data cand am ajuns pe-acolo mesele erau ocupate aproape in totalitate.
Bineinteles ca toate elementele de decor sunt obiecte sau simboluri comuniste. Vedem asta incepand chiar cu reclama de afara ce cu grija a fost scrisa cu “i” si nu cu “a” si apoi continuand cu saloanele rosii impodobite cu tablouri cu cei mai comunisti dintre comunisti, Stalin, Lenin si Ceausescu. Si peste toate troneaza impunator secera si ciocanul.
Doamne ajuta ca muzica nu este tot din acea perioada, niste imnuri ne mai lipseau! Nu, dimpotriva, aici se asculta numai muzica rock. Iar atmosfera este extrem de prietenoasa, se vede ca e un loc cu clienti fideli, care se cunosc intre ei, sunt ca intr-o familie. Sus in mansarda deseori ce incing partide de canasta, remi, carti etc. Mi-a placut mult idea, daca ai chef de un joc de carti, dar nu vrei sa stai in casa, vino aici, vei gasi atmosfera potrivita.
E ieftin La Scinteia, 4.5 lei o bere. Sa te tot opresti dupa serviciu la o bere buna si ieftina in drum spre casa, nu? Iar un sandvici facut in lipie, cu sunca si cascaval si salata, este doar 4 lei. Au mancare romaneasca, nu foarte multe variante, dar cele care sunt, sunt bune: ciorbe, fasole, carnati, mamaliga cu branza etc.
Mascota restaurantului este o pisicuta neagra, cu boticul si labutele albe, care tocmai ce-a facut trei pisoi mici. Acum o saptamana de-abia le dadusera ochii, m-am jucat cu ei.
Pana pe la ora 21.30-22, atmosfera este linistita, dar apoi si mai ales in weekend muzica se da mai tare si incepe distractia. Cu rockerii!
Se pot organiza petrceri private, poti inchiria unul din niveluri sau mansarda sau doar cateva mese.
Imi place aici si de-abia astept sa vina vara sa stau la terasa lor!
Acestă recomandare …
In pasajul Victoriei din spatele Arhitecturii isi are sediul restaurantul Colosseum. Intamplarea a facut ca in ultima luna sa ajung aici de trei ori! Si se pare ca voi mai veni pentru ca de fiecare data am fost multumita.
Restaurantul este impartit in mai multe incaperi, iar intr-una dintre ele nu se fumeaza.
Avand in vedere numele restaurantului, au incercat sa creeze decorul in acelasi ton. Pe pereti sunt pictate crapaturi in asa fel incat sa lase impresia de antic, de vechime, iar picturile cu coloane si capiteluri sa aminteasca de Colosseum.
Pe tavan gasim in schimb o reproducere a celebrei picturi a lui Michelangelo din Capela Sixtina, ceea ce din punctul meu de vedere mi se pare exagerat si nepotrivit. Cred ca s-au cam hazardat decoratorii cand au facut alegerea asta si au cam amestecat si epocile istorice.
In fine, sa lasam peretii in pace, ca am venit aici sa mancam. Iar eu in cele trei vizite ale mele am incercat pe rand: spaghetti alla carbonara, tare bune, iar portia este foarte mare, pret 14 lei; legume la gratar, delicioase, stropite cu putin ulei de masline, 7 lei (nici nu se compara cu legumele la gratar pe care le-am mancat odata undeva in centru vechi, acelasi pret, dar portia mult mai mica, iar legumele uscate si taite ca foita de tigara de subtiri); pizza paesana, gustoasa, coapta bine in cuptor de lemne, 18 lei; bere Silva numai 5 lei.
Servirea este bunicica, comanda nu vine chiar foarte repede, dar chelnerii sunt amabili si prietenosi si asta mai echilibreaza situatia.
Au si terasa, dar nu stiu cat de placut este sa stai vara la o terasa intr-un gang, ma rog... pasaj. Dar in curand va veni vara si voi vedea atunci. Oricum ma bucur ca am descoperit locul acesta, mancarea este buna si nu foarte scumpa.
Acestă recomandare …
Pentru ca mi-am propus sa revin la Arcade Cafe, iata ca in sarbatoreasca zi de 1 Martie, impreuna cu cateva prietene am venit aici sa ne rasfatam cu cate un cocktail.
De data aceasta am trecut de prima incapere despre care v-am povestit intr-un review anterior, am ajuns intr-un hol micut, chiar nu credeam ca mai urmeaza ceva dupa holul acela, dar spre surpriza noastra am constatat ca se deschide un alt spatiu foarte mare si foarte lung, cu mese de o parte si de alta, cu canapele pe latura dinspre perete si scaune pe cealalta latura. Panze mari ondulate captusesc tavanul si foarte multe ornamente si plante impodobesc locul.
Si pentru ca anul acesta 1 Martie a picat intr-o zi de marti, iar martea la Arcade Cafe se canta live, am avut placerea sa ascultam o muzica buna, cantata de o domnisorica micuta si simpatica si acompaniata de un baiat la clape. Masa pe care am avut-o rezervata s-a nimerit sa fie chiar langa cei doi care cantau, lucru care la inceput ne-a speriat, am crezut ca o sa fie prea tare si n-o sa ne mai intelegem intre noi, dar n-a fost cazul, nu ne-a deranjat deloc.
Mai stiti care era cocktailul preferat al celor patru prietene din “Sex and the city”? Cosmopolitan. Mereu am fost curioasa sa vad si eu cum este, iar acum era ocazia perfecta sa-l incerc. Dar nu mi-a placut... si nici prietenelor cu care eram, asa ca la urmatorul rand am comandat (printre glume si comentarii legate de numele cocktailului... ) cate un Orgasm pentru fiecare!! Hihihi, da, de data asta ne-am declarat satisfacute, pardon, multumite pe deplin. Un amestec delicios de vodca Absolut, cu crema de whisky, un pic de Amaretto, lapte, cafea si scortisoara presarata pe deasupra. 17 lei. Excelent! Si pentru ca stiam ca au un tiramisu foarte bun (13 lei) am comandat din ambele varianate si anume cu cafea si cu fructe de padure.
Daca muzica celor doi a fost pe placul nostru si ne-a facut sa ne simtim bine, dupa ce si-au terminat programul a urmat o muzica care nu se potrivea deloc cu atmosfera ce se crease pana atunci, ceva gen music for the masses... ca nuca in perete.
Acestă recomandare …
Pauza de masa la serviciu. De data aceasta am hotarat impreuna cu colegii sa incercam un loc nou. Asa am ajuns la Restaurant Lascar. Undeva pe langa parcul Izvorul Rece, amenajat intr-o casa veche boiereasca, frumos reconditionata, gasim acest restaurant foarte primitor. Dupa ce urci niste scari somptuoase, ce au incrustate niste modele geometrice din marmura pe trepte, ajungi la etaj unde sunt compartimentate mai multe sali, cu cate patru-cinci mese fiecare. Decorul este in acelasi ton boieresc cu casa, mobilier masiv de lemn de culoare inchisa, totul de o eleganta sobra.
Meniul foarte bogat, cam toate tipurile de mancare pe care te astepti sa le gasesti intr-un restaurant traditional romanesc, gustari reci si calde, supe si ciorbe, preparate la gratar din peste si carne de toate tipurile, mancare gatita, salate, deserturi etc. Iar preturile parca sunt putin mai joase decat la restaurantele din centru sau cele de tip “La mama” sau “City Grill”.
Pentru ca pauza de masa este scurta, am comandat si noi scurt si la obiect, meniul zilei. Felul intai ciorba de pui a la grec, felul doi pulpa de pui dezosata cu piure de cartofi si un castravecior acru langa, paine si o cafea la final, toate la numai 16 lei. Foarte convenabil pentru un pranz pe fuga, iar mancarea a fost buna, mai ales ciorbita, dar piureul am constatat cu dezamagire ca era facut din fulgi de cartofi. Cam jenanat pentru un asemenea restaurant dragut.
Ne-a atras atentia si recunosc ca s-a “barfit” un pic la masa despre atitudinea fetei care ne-a servit. Politicoasa, teoretic nu poti sa-i reprosezi nimic, dar practic avea cel mai enervant gen de politete, rece, distanta, fara nici cel mai mic zambet pe fata. Reusea intr-un mod ciudat sa fie politicoasa, fara sa fie amabila. Poate inca nu a aflat ca un zambet nu costa nimic, dar este extrem de valoros!
Oricum, fiind aproape de birou, cu siguranta vom reveni aici pentru pranz! Trebuie sa vizitam si mansarda, ca am inteles ca si acolo mai sunt aranjate mese si ca este foarte frumos.
Acestă recomandare …
Prima data cand am ajuns aici, am stat impreuna cu cativa prieteni in sala de la parter a clubului. Un spatiu deschis fara separeuri, mese multe peste tot, dar cea mai mare cautare o au cele asezate langa geamurile mari ale clubului.
Am regasit aici atmosfera obisnuita a cafenelelor din Centru Vechi. N-am remarcat ceva specific care sa o scoata mai in evidenta sau sa o faca mai speciala fata de multele locuri de acest gen din Centru Istoric. Nu stiu daca e neaparat ceva rau acest lucru, e doar o constatare.
Noi am comandat un vin rosu la pahar (10 lei), un frappe bun de cafea combinata cu diverse arome (11 lei) si un Campari Orange (13 lei).
Pentru a ajunge in sala de la etaj trebuie sa urci niste scari extrem de inguste si intortocheate. Spatiul este mai mic si cu mesele destul de inghesuite. Aici am stat cand am ajuns a doua oara, iar de data aceasta ne-am propus sa incercam si bucataria lor. Am comandat snitelul casei “Les Bourgeois”,din piept de pui umplut cu ciuperci, foarte bun, nimic de reprosat (16 lei) si spaghete milaneze (14 lei) si daca amica mea n-a mai lasat nimic in farfurie inseamna ca si ele au fost foarte bune.
La inceput cand am ajuns, erau ocupate doar cateva mese, era ok, dar pe parcurs s-au ocupat toate la capacitate maxima, iar atmosfera a devenit sufocanta. Zgomot, fum, inghesuiala. Obositor. O singura toaleta aici la etaj, si pentru femei si pentru barbati, extrem de mica si bineinteles, fiind doar una, in permanenta ocupata.
Am terminat repede de mancat si desi vroiam sa mai bem o bere, ne-am hotarat s-o bem intr-un alt loc mai linistit.
Asadar daca gasiti mese libere, va recomand sa ramaneti la parter. Am vazut ca mai exista un spatiu la subsol, dar acela nu m-a inspirat deloc, e saracacios, parca este neterminat...
Acestă recomandare …
Seara de 8 Martie in Music Club! Pentru ca asa s-a votat in grupul nostru de prietene, in seara cu pricina la ora stabilita eram pe strada Baratiei cautand vestitul club. Din strada nici un indiciu, nici o firma. Stiam totusi ca intrarea este printr-un gang, pe care l-am gasit in cele din urma... intunecos, plin de gropi si cu peretii scorojiti. Apoi o curte interioara la fel de darapanata si neprietenoasa. Deloc placuta prima impresie. Dar inauntru se schimba decorul. Se coboara mult pe niste scari largi, cu covor rosu si lumanarele pe margine.
Inauntru era deja foarte plin. Intr-un spatiu deschis, pe mai multe randuri, sunt aranjate foarte multe mese mici si inalte. De-a lungul peretilor, in spatele unor arcade mari de lemn sunt separeuri cu locuri mai comode, mese joase si canapele.
Noi am avut rezervate cateva mese din acelea inalte, dar spre norocul nostru erau mai spre exterior, nu in mijloc, unde ne-ar fi fost mult mai greu sa ne strecuram. Prea multe mese, prea inghesuite, dupa parerea mea.
In seara respectiva a cantat trupa Publika, trupa ce am inteles ca poate fi ascultata deseori aici la Music Club. La inceput sonorizarea a lasat mult de dorit, din cauza basului pana si tuburile metalice de la instalatia de aerisirie zornaiau, aveai senzatia ca-ti bubuie pieptul!! Pana la urma incet, incet s-a rezolvat, iar fetele (bineinteles ca 99% dintre clienti erau din randul sarbatoritelor) s-au pus pe dans si spre mirarea mea am vazut ca daca chiar vrei sa dansezi iti gasesti in orice conditii un loc pentru asta. Se dansa printre mese, fiecare si-a lipit scaunul cat mai aproape de masa si uite asa a inceput distractia.
Baietii de la Publika au cantat foarte bine, iar noi am dansat pe cinste. Si dupa ce si-au incheiat programul, tot muzica de dans a urmat. Despre preturi nu pot sa va spun decat ca berea Heineken (0.5) costa 10 lei.
Desi a fost o seara in care ne-am simtit cu toatele foarte bine, n-am putut sa nu remarc niste aspecte deloc placute. Cat a fost seara de lunga nici macar o data nu a fost schimbata scrumiera, iar de debarasat ne-am ocupat singure, mesele fiind foarte mici se umpleau imediat si trebuia sa luam noi sticlele si le puneam pe o tejghea alaturata. Asta n-ar fi fost nimic, dar intr-o seara deosebita cum este cea de 8 Martie, cand stii ca aproape toti clientii vor fi doamne si domnite, sa nu pui toata seara la toaleta hartie igienica si sapun... Jenant! Pentru asta o mare bila neagra!
Acestă recomandare …
Sambata trecuta ne-am hotarat mai multi prieteni sa venim la Garage Hall. Pentru ca in seara respectiva se canta live, am platit intrarea 20 lei, in care era inclus un shot de kamikaze!
Dat fiind numele locului ma asteptam sa gasesc ceva gen hala, asemanator unui garaj propriu-zis. Dar locul nu este chiar asa de mare, este un spatiu deschis cu mesele puse de-a lungul peretilor, iar in mijloc este amenajata scena. Ce te-ar duce totusi cu gandul la ideea de “garaj” ar fi motocicleta expusa la intrare, cele doua caiace agatate pe pereti si poate si “scheletul” unui mic avion expus pe trotuar chiar in fata clubului. In dreptul barului care este in capatul clubului, mai sunt cateva mese inalte, iar deasupra barului mai este un nivel, un separeu, care am observat ca are un plafon foarte jos. Cred ca cineva mai inalt, trebuie sa aiba grija pe-acolo...
Noi fiind un grup mai mare, cam de 15 persoane, am facut rezervare din timp si am avut aranjate mai multe mese lipite ca sa putem sta toti impreuna. A cantat Trupa 13, o trupa ce canta cover-uri, niste baieti extraordinari, care au reusit timp de ore bune sa creeze o atmosfera incendiara de dans si distractie. Nu stiu daca e trupa clubului si daca in fiecare sambata canta aici, dar daca auziti de ei, nu-i ocoliti, sunt foarte buni!
Preturile la bautura sunt cam aceleasi ca in toate cluburile de clasa medie. Cam in aceasta categorie as fi tentata sa-l incadrez, caci nu-i nici un club luxos de fitze, dar nici club de cartier, este totusi situat in centrul Bucurestiului, langa Piata Romana. Asadar o bere neagra Silva la 0.5 costa 8 lei, un cocktail White Russian 18 lei, o cafea espresso 8 lei, o sticla de vin Feteasca neagra de la Cramele Halewood 44 lei, iar Vodka Absolut (0.5) 15 lei.
La capitolul aerisire din pacate cei de la Garage Hall nu stau deloc bine! Fum sa-l tai cu cutitul, am plecat tusind de-acolo.
In ciuda acestui aspect, clubul e dragut, a fost o seara de sambata reusita!
Acestă recomandare …
Zic unii ca este un veritabil Irish Pub. Din pacate eu personal nu am avut ocazia sa ajung in Irlanda si sa vad un Irish Pub la el acasa, asa ca nu pot sa compar si nici nu pot sa spun daca i se cuvine renumele de “veritabil” Irish Pub. Deocamdata ii cred pe cuvant pe cei care afirma asta.
Inca din strada localul atrage privirile trecatorilor cu felul deosebit prin care intreaga fatada este captusita cu furnir de lemn, ceea ce ii confera o eleganta sobra.
Inauntru gasim un spatiu maricel, deschis, fara separeuri, cu mese si scaune inalte. Pe pereti multe, foarte multe tablouri care trateaza toate aceeasi tema: reclame mai vechi sau mai noi pentru berea Guinness. Sunt si doua plasme mari pe care se difuzeaza canale sportive, fara sonor din fericire. Barul lung are in spate foarte multe rafturi, pe care sunt asezate foarte multe sticle. Da, se pare ca toate sunt “foarte multe”, ceea ce iti da impresia unui decor abundent, dar fara sa fie prea obositor sau incarcat.
Bineinteles ca daca am venit intr-un astfel de loc nu puteam sa nu comandam faimoasa bere Guinness. 13 lei paharul. Un prieten si-a luat berea casei, evident numita “St. Patrik”, un pahar 7.5 lei.
Meniul pentru mancare este cel caracteristic pub-urilor, nu foarte multe feluri, doar cateva variante din care sa poti alege daca totusi ti se face foame la bere: salate, sandwich-uri etc.
Noi am sarit peste partea cu mancarea si ne-am luat doar ceva de rontait, un castronas de masline verzi si unul de alune, fiecare cate 14 lei, ceea ce mi s-a parut exagerat de mult, dar deh, data viitoare o sa stim si mai bine ne luam cate un Guinness in plus!
Acestă recomandare …
Sunt atat de multe cluburi si baruri in Centrul Vechi, incat nu stiu daca o sa reusesc vreodata sa le “vizitez” pe toate, dar de incercat tot voi incerca. Asa mi-am propus, ca daca tot am ales Centru Vechi ca loc de “ieseala” cu prietenii (e la moda cuvantul…), macar sa ma bucur de vasta gama de cluburi oferita. Asa am ajuns la Arcade Café. Un loc tare dragut, de cum am intrat am observat designul deosebit, peretii de caramida, dar cu niste decupaje aplicate peste, ca niste pete de dalmatieni, mese si scaune din fier forjat, candelabre in ton si bineinteles multe arcade. Desi am aflat ulterior ca barul este mult mai mare, noi nu l-am vazut pe tot deoarece ne-am oprit in prima incapere, unde se afla si barul. Ca sa ne putem aseza la masa, a trebuit sa ne luptam un pic cu scaunele, care arata bine, nimic de zis, dar sunt fooooarte grele.
Pentru ca nimeriseram o seara de joi, am avut parte de muzica buna a anilor 70-80, pentru ca la Arcade Café aproape fiecare zi a saptamanii are un anumit specific: martea muzica live, miercurea si duminica karaoke, joia Oldies Muzic Night.
Desi oferta de joi cuprindea si preturi speciale la long drinks (cockteiluri de 250 ml cu doar 10 lei), noi am preferat totusi sa comandam altceva: un pahar de vin rosu (10 lei), un White Russian (17 lei) si un Unicum (50 ml 10 lei). Desi nu ne propuseseram sa si mancam pana la urma am luat o mica gustarica, legume la gratar delicioase si ciupercute gratinate la fel de bune, 7 lei portia. Pofticioasa de mine n-a rezistat sa nu-si ia si un desert, un tiramisu mare, bun, proaspat, 13 lei.
Cu siguranta voi reveni aici.
Acestă recomandare …
Au trecut ani buni de cand am intrat ultima oara in curtea interioara a Hanului lui Manuc. Si pentru ca atunci am ramas cu un gust destul de amar, si asta nu de la mustul pe care l-am baut acolo, acela parca imi amintesc ca a fost bun, ci de la senzatia de improvizat, de saracacios si de la servirea greoaie, ei bine toate astea m-au facut ca de-a lungul anilor sa ocolesc instinctiv locul. Si asta cu parere de rau, caci este un loc incarcat de istorie, o emblema a Bucurestiului de altadata.
Dar de curand am primit invitatia unor prieteni sa ne intalnim la o sueta la Bistro Manuc. Iar surpriza a fost una placuta. Nu stiu ce se intampla cu Hanul propriu-zis si cu curtea lui interioara, nu stiu daca l-au terminat de amenajat, dar bistro-ul acesta arata bine si e plin de oaspeti. Intrarea se face chiar din strada, din una din cele mai mari si mai aglomerate si mai zgomotoase intersectii din Bucuresti, cea de la Unirea. Eram convinsa ca zgomotul ne va urmari neprietenos si inauntru, dar m-am inselat, odata intrati acolo, toata agitatia strazii a ramas in spate, iar aici am gasit o atmosfera calma si linistita. Se pare ca zidurile groase ale Hanului de altadata isi fac pe deplin datoria.
La parter, cum intri in partea dreapta sa afla barul, apoi intr-un cadru select urmeaza un salon cu cateva mese de lemn masiv. Aici nu se fumeaza!!! In capat urci cateva trepte, si ajungi intr-un alt salon, care la randul lui este structurat pe doua niveluri, separate de cateva trepte si de un gardulet frumos sculptat in lemn. Si aici regasesti acelasi mobilier din lemn masiv, care imprima locului o atmosfera eleganta. Dar cel mai mult mi-a placut ca muzica ne era oferita de un pianist, ce canta la pianul asezat strategic in asa fel incat sa se auda si la parter si la etaj.
Preturile nu sunt foarte mici, dar nici exagerat de mari, am retinut din meniu cateva exemple: ciorba de burta 13 lei, salatele in jur de 15-20 lei, iar un fel principal de mancare intre 25 si 35 lei. Dar pentru ca noi iesiseram doar la un pahar de vorba am comandat un vin rosu excelent, Castel Bolovan, 40 de lei sticla. Si ca sa mearga totusi mai bine vinul am luat si un mic platou cu branzeturi, acestea nu au fost cine stie ce, cascaval obisnuit si branza feta, 10 lei platoul.
Desi aici se fumeaza, aerisirea este foarte buna, fumul nu se simtea in conditiile in care aproape toate mesele erau ocupate.
La un moment dat pianistul si-a incheiat programul, si dupa o scurta pauza a urmat un chitarist. Muzica clasica, chitara rece, vinul bun, o seara reusita!
Acestă recomandare …
“Primul El Comandante este visul unui rocker. Deschis pentru prieteni si cu ajutorul lor, El Comandante n-a avut rival. Plin ochi din prima seara, El Comandante a declarat sus si tare : La jente se libera sola!”
Asa incepe pe site-ul lor inflacarata descriere a clubului. Si pentru ca sunt unul din prietenii la care se refera in text, am tinut neaparat sa scriu cateva randuri despre acest club, pentru ca intr-adevar este un loc in care de fiecare data m-am simtit libera sa ma distrez, sa dansez pana tarziu in noapte, inconjurata de oameni prietenosi, naturali. Acesta a fost primul club El Comandante deschis si pentru ca a avut succes, au urmat altele si altele, deja s-a format un adevarat lant de cluburi sub brand-ul acesta.
Clubul este amenajat la subsolul unei cladiri de pe strada Sf. Stefan, intr-un un spatiu deschis, delimitat la mijloc de o arcada mare de caramida, in prima parte fiind ringul de dans, cu cateva tejghele si scaune inalte pe margine, iar in continuare partea cu mese mari de lemn asezate pe lateral si cu banci de lemn solide, pe care de obicei petrecaretii se urca in picioare si danseaza atunci cand ringul de dans devine neincapator. Lucru care se intampla destul de des, mai ales in weekend, cand atmosfera se incinge la maxim, pentru ca muzica este buna, antrenanta, nu te lasa o secunda sa stai jos. Pret intrare in weekend: 10 lei.
Intr-un capat al clubului este barul, iar in celalalt capat este amenajat un mic separeu, cu mese mai micute decat in restul clubului si peste tot pe pereti vezi tablouri cu figura legendarului Che Guevara. Foarte des se organizeaza in timpul saptamanii diferite evenimente: lansari de carte, stand up comedy sau chiar cantari cu diverse trupe. Aici i-am ascultat pe baietii de la Luna Amara sau pe cei de la OCS, dar si pe celebrul bluesman A.G.Weinberger.
Acestă recomandare …
Ei bine, la acest Hotel Residence, cel de langa Arcul de Triumf, de trei ori am avut ocazia sa particip la trei nunti diferite. Va dati seama ca daca am acceptat si cea de-a treia invitatie, inseamna ca aici am descoperit un loc unde de fiecare data m-am simtit minunat. L-as descrie simplu prin doua cuvinte: eleganta si rafinament.
Sa va povestesc cum a fost la cea mai recenta nunta, acum cateva zile. Am fost condusi intr-un salon de la etajul intai (am inteles ca sunt mai multe saloane unde se pot organiza astfel de evenimente). Bineinteles ca am fost intampinati cu traditionala sampanie de catre chelnerii extrem de amabili si prietenosi, care de-a lungul intregii seri au fost atenti sa raspunda imediat dorintelor mesenilor.
Ce am observat de la bun inceput a fost eleganta acestui salon. Tinerii casatoriti au optat pentru un decor simplu, fara funde, baloane si alte ornamente care dupa gustul meu nu fac decat sa incarce inutil locul, asa ca pur si simplu ne-am putut bucura de un salon amenajat cu gust, mesele pregatite frumos, cu sfesnice mari care incalzeau atmosfera.
Nu stiu daca a fost cererea mirilor sau asa este politica restaurantului, dar nu s-a fumat in salon, ceea ce a fost minunat. Cei ce vroiau totusi sa fumeze puteau merge in incaperea de alaturi, o terasa mare acoperita si incalzita, iar in felul acesta toata lumea a fost multumita.
Mancarea a fost de nota 10. Un aperitiv bogat, cu salata de vinete, rulou de prosciuto crudo umplut cu branza, pui shanghai cu susan, branza mozzarela cu rosie si rucola (preferata mea!!!) si un foie gras senzational, n-am mai lasat nici o farama pe farfurie desi a fost o bucata mai mult decat generoasa. Si toate servite cu lipie calda cu susan. Toate felurile care au urmat au fost la fel de bune, somon la cuptor cu legume la abur, legumele servite frumos intr-un aluat subtire sub forma unui castronel, apoi friptura de pui si porc cu un sos de samantana, iar inghetata si tortul de la final au incununat cu succes o masa absolut delicioasa!
Felicitari organizatorilor, felicitari bucatarului!
Si nuntile traditionale cu sarmale si mamaliguta si cu lautari si tuica au farmecul lor, dar daca doriti totusi altceva, recomand cu caldura Residence Hotel.
Acestă recomandare …
Dupa cununia civila a unor prieteni, proaspetii insuratei ne-au invitat la “un aperitiv” la restaurantul turcesc Golden Kebap. Un restaurant mare, luminos, fara prea mult accent pe decor, mese obisnuite de cate patru persoane, dar care se pot uni si se pot transforma in mese lungi numai bune pentru evenimente de tipul celui pentru care eram noi acolo. Ospatarii ne-au intampinat cu multa amabilitate. De fapt mai corect spus ar fi ospataritele, pentru ca majoritatea erau fete. Tot timpul foarte atente, ne-au oferit o servire impecabila. Dar laudele cele mai mari vreau sa le aduc mancarurilor absolut delicioase. Aperitivul a fost format din tot felul de salate: de vinete, de telina cu maioneza, salata beauf, zacusca, ciuperci, salata de carne cu legume etc. Mancate cu lipie calda cu susan, au fost grozav de bune. Mai ales cea de vinete, care e facuta dupa o reteta specific turceasaca, un pic diferita de a noastra si mai buna. Dar au fost atat de satioase incat nimeni nu mai vroia sa auda de felul doi. Insa dupa o pauza de vreo doua ore de la mancat, dupa ce lumea s-a mai incins la un pahar de vorba si pentru ca ginerica insista si ne spunea ca e pacat sa plecam fara sa gustam un Iskender adevarat, am ajuns cu totii la compromisul de a mai comanda cateva portii. Si bine am facut ca am comandat doar cateva, pentru ca portiile sunt imense. Iskenderul (32 de lei) este servit pe un platou, felii mari de carne de oaie si vita marinate in tot felul de condimente si sosuri si puse pe niste felii de paine. Painea se imbiba cu sosurile si aromele de nici nu-ti mai dai seama ca e paine. Si langa toate astea se pune iaurt. Bun tare! Am gustat bineinteles si kebap dupa reteta turceasca, adica bucatele mici de carne de oaie facute frigarui. Fragede, excelente. Cine zicea ca nu mai putem sa mancam?? Ba chiar ne-am facut loc si pentru un desert. Kunefe-ul este un desert facut din niste taitei de orez foarte subtiri, cu branza de vaci, fistic si sirop de lamaie (10 lei). In tot timpul cat a durat masa, ospataritele ne imbiau cu ceai turcesc si cafea tare la ibric, din partea casei!!!! Cate vroiai, cand vroiai...
Muzica era placuta, in surdina. La un moment dat au oprit muzica si au dat drumul la tv, o plasma mare pusa chiar deasupra mesei noastre, ca era nu stiu ce meci de fotbal cu Nationala Turciei. Nu prea se potrivea cu atmosfera, dar mancarea buna si vinisorul care tot curgea in pahare ne-au facut sa ne simtim bine si sa nu bagam in seama prea mult meciul asta.
Si pentru ca suntem “la turci” bineinteles ca se fumeaza. Peste tot. Dar fiind spatiu mare, nu m-a deranjat deloc fumul.
Personal ma bucur ca am descoperit locul acesta, si pentru ca este foarte aproape de casa si pentru ca imi plac mult preparatele din oaie, asa ca voi reveni cu siguranta!
Acestă recomandare …
Amplasata chiar pe marginea DN-ului, poti trece in viteza mare pe langa Casa Romaneasca si probabil ca multi se gandesc ca aici este un restaurant ca oricare altul de pe “marginea drumului”, zgomotos si cu mancarea pe banda, ca pentru niste calatori grabiti. Ei bine, foarte departe de adevar! Odata descoperit locul vei veni special aici, mai ales daca iti plac mancarurile cu adevarat romanesti. Si spun “cu adevarat” pentru ca multe restaurante se lauda cu specificul romanesc al bucatelor lor, dar de fapt ei confunda cu altceva acest specific. Nu este suficient sa ai in meniu mancaruri traditionale romanesti, ci si sa le prepari dupa retete si cu produse autentice. Iar cei de la Casa Romaneasca au grija se respecte cat pot de mult aceasta regula. Sa incepem cu muraturile, un deliciu al bucatariei lor. Am inceput cu ele pentru ca iti sar in ochi inca de la intrare imensele borcane de muraturi, sunt expuse peste tot si legumele sunt taiate parca de mana unui maestru al sculpturii: papusele din morcov, inimioare din telina, floricele din gogonele. Acest obicei de a face diverse figurine din mancare il regasim si atunci cand mancarea este adusa pe platouri. Nimic nu este pus la intamplare, totul e ornat cu mare grija: salata beuf, icrele, fasolea batuta. Dar cel mai mult conteaza ca sunt foarte gustoase. Am mancat o ciorba de fasole mai buna decat o face mama acasa (iarta-ma, mamaaa!!!) si o pastrama de oaie excelenta! Si-am “furat” si-o sarmaluta din farfuria prietenului cu care eram la masa, se topea in gura de buna ce era.
Cadrul rustic, mobilierul de lemn, mancarea servita in castroane taranesti sau pe funduri de lemn, tuica curata de pruna, peretii decorati cu diverse obiecte sau chiar unelte de munca de pe plaiurile romanesti, oale, greble, coase, bice, opinci, buhaiuri, ospatarii imbracati in costume populare din diverse zone ale tarii, orchestra de lautari ce canta muzica lautareasca pura, fara stridente si fara sa vina in mod agasant la masa, toate acestea formeaza un loc in care poti sa vii cu un musafir din strainatate ca sa-i poti arata ceva romanesc, asa acum o spune si numele locului. Macar sa-si faca o idee cat de cat apropiata de adevar...
Preturile nu sunt mici, dar nici exagerat de mari, nu mai stiu exact cat am platit ultima oara cand am fost aici, dar stiu ca nu ne-au usturat prea rau buzunarele.
In fata restaurantului este o parcare cam de 10 masini, dar intrarea se face prin spate, unde se afla si o terasa. Din acest motiv zgomotul soselei este tinut departe. In timpul verii terasa este foarte animata, odata am nimerit chiar cand faceau focul pe terasa, doar asa de decor, de atmosfera.
Am studiat pliantele de pe masa si am vazut ca au si camere in regim de motel si ca se organizeaza si mese festive. De retinut!
Un lucru e sigur, daca suntem cu masina si vrem sa mancam ceva bun romanesc, eu intotdeauna propun Casa Romaneasca!
Acestă recomandare …
Green Hours este unul din locurile cu renume din Bucuresti mai ales printre iubitorii de muzica jazz. Desi spatiul este destul de mic, aici se intampla lucruri mari! Aproape in fiecare seara se organizeaza un eveniment. Iar pe mica lor scena deseori vin nume importante din lumea muzicii sau din cea a teatrului. E bine deci sa va interesati din timp despre programul serii. Intrarea in club se face chiar din Calea Victoriei printr-un gang ce da intr-o curte interioara, apoi se coboara pe niste scari destul de mult pana se ajunge in clubul micut de forma unui vagon de tren, lung si ingust, cu mese asezate de-a lungul celor doua laturi si cu barul amplasat chiar la intrare.
Personal am ajuns aici de foarte multe ori, atat iarna in club, cat si vara pe terasa foarte draguta amenajata in curtea interioara. Este un loc boem, imi plac oamenii care vin aici si nu in ultimul rand imi plac evenimentele ce se organizeaza aici. Ultima oara de exemplu (pe la inceputul lui februarie) am venit pentru piesa de teatru “Sta sa ploua”, in regia Liei Bugnar, o piesa excelent jucata, care m-a surprins intr-un mod tare placut. Cand vii la teatru in Green Hours, trebuie sa accepti de la inceput conditiile unei vizionari underground, scaunele nu sunt tocmai comode si doar din anumite locuri poti avea vizibilitate buna, dar nimeni nu se supara, pentru ca spectacolele te cuceresc si te fac sa uiti de aceste mici neajunsuri. Cel putin mie asa mi s-a intamplat la acesta piesa. Intrarea a fost 20 de lei (in general acesta este pretul pentru orice spectacol de teatru), iar pe durata reprezentatiei clientii-spectatori nu fumeaza si nu se duc la bar. Berea Ursus la 330 ml pe care mi-am comandat-o eu a costat 6 lei, dar am retinut si alte preturi din meniul lor, de exemplu un shot b52 sau tequila costa 10 lei, un cocktail gen mojito 15 lei, iar cocktail-urile non alcoolice 9 lei. Iar pana in ora 18 au discount de 20% la toate produsele.
Acestă recomandare …
Ma grabeam sa ajung la statia de maxi-taxi. Undeva in zona Garii de Nord, spre Pta Matache. Trebuie sa recunoastem ca nu este una din cele mai selecte zone ale Bucurestiului. Cladiri vechi, gri-cenusii. Dar atentia imi este atrasa de o pata de culoare. O casa prospat renovata si vopsita in nuante de albastru aprins si ornata cu bucatele lucioase de mozaic si pe care scria mare cu litere dispuse vertical “Ramayana”. Fiind grabita, am trecut in fuga pe langa ea. Dar ajunsa in statie am aflat ca maxi-taxi care imi trebuia mie tocmai plecase de doua minute si urmatorul era peste o ora. Bineintels ca mi-am amintit de casa albastra si m-am gandit sa ma duc acolo sa beau o cafea. Si.... surpriza! Inca de la intrare, vazand usa masiva si pictata cu motive orientale, mi-am dat seama ca voi descoperi ceva deosebit. Si intr-adevar este cuvantul potrivit pentru a descrie acest loc decupat parca din povestile din 1001 nopti: deosebit. Personal n-am mai vazut un loc asemanator si nici nu cred ca mai gasesti in Bucuresti asa ceva. Intrand acolo, lasi in urma decorul posomorat al strazii si intri intr-o lume colorata de basm. Te intampina o lumina difuza rosie si un miros discret de scortisoara. Si foarte, foarte multe ornamente cu specific oriental. Canapele comode incadrate de baldachin, perne brodate cu fir auriu, mese joase pictate sau incrustate cu mozaic, vitralii ce filtreaza misterios lumina, candelabre, covoare, rochii deosebite atarnate pe pereti, narghilele. Fiecare lucrusor in parte si fiecare coltisor este atent masurat. M-am tolanit comod printre pernele de pe o canapea si am apasat un buton de pe masa ca sa chem chelnerul. Fain sistem! Si inca o surpriza... apare o domnisoara frumos imbracata in rochie de seara pe stil indian. Ce sa mai... nici cel mai mic detaliu nu este lasat la voia intamplarii. Pana si meniul legat cu fir auriu in coperti de piele este in ton cu restul decorului. Am comandat un ceai taiwanez, cu aroma de nuca de cocos. 15 lei. Foarte elegant servit pe o tavita frumoasa din bambus, intr-un ceainic de jumatate de litru, cu miere si doua fursecuri delicioase.
Cat am savurat ceaiul m-am tot uitat in jur si nu conteneam sa ma minunez de cat de multe ornamente autentice poti sa admiri si cata atentie s-a acordat pentru fiecare detaliu. E posibil ca pentru unii oaspeti sa para prea incarcat locul, pentru ca sunt intr-adevar foarte multe obiecte, dar eu personal n-am avut aceasta senzatie, ba chiar mi-a facut placere sa le admir pe fiecare in parte, pentru ca toate sunt de-a dreptul frumoase.
Muzica de asemenea este deosebita. Am avut placuta surpriza sa o aud aici pe una din cantaretele mele preferate, Lasha, a carei muzica cu acorduri languroase se potrivea perfect cu ambianta.
La primul nivel sunt mai multe separeuri si se poate fuma. Aici se afla si asa numita camera rosie, cea mai spatioasa, cu canapele amplasate in cele patru colturi ale camerei. Mai este un nivel, mai jos, pentru nefumatori. Si aici sunt separeuri ce ofera oaspetilor intimitate.
Si inca un amanunt, deloc de neglijat: cafeneaua este deschisa non-stop.
Cu siguranta voi mai veni aici in mod special, nu doar cand am drum spre maxi-taxi. Oricum cred ca a fost sigura data cand m-am bucurat ca am pierdut masina!
Acestă recomandare …
Cand sunt in centru vechi si vreau sa maninc repede ceva bun si ieftin ma opresc la City Grill. Ieftin pentru ca au alcatuit niste meniuri avantajoase pentru pranz si cina. Ca altfel nu e chiar atat de ieftin...
Am ajuns aici si pe timp de vara si-atunci am luat masa pe terasa. Era singura terasa de pe strada respectiva, ceea ce a inseamnat ca am fost mai feriti de zumzetul si de agitatia ce caracterizeaza in general multele terase inghesuite una intr-alta din centru vechi. Aici era mai linistit, iar terasa era inconjurata de ghivece mari cu plante inalte, ce te faceau sa te simti ca intr-o gradina.
Mai tarziu, mai spre iarna am intrat si inauntru unde sunt doua sali mari, separate la mijloc de un bar. Daca esti adeptul separeurilor intime, nu vei gasi asa ceva aici, spatiul este deschis ca-n palma, ca la cantina as putea zice daca as vrea sa fiu rautacioasa. Prima sala este pentru nefumatori si aici va recomand sa stati. Pentru ca in cea de-a doua sala, in spate sunt niste geamuri mari care dau direct in bucatarie. Probabil ca s-au gandit sa fie transparenti, sa lase totul la vedere, sa arate ca nu au nimic de ascuns sau nu stiu exact care este motivul, dar stiu sigur ca nu s-au gandit si la marele dezavantaj al mirosului. Ok, te duci undeva sa mananci, dar asta nu inseamna ca trebuie sa pleci cu tot mirosul bucatariei internationale dupa tine! :D
In fine, daca trecem peste acest inconvenient, lucrurile sunt destul de in regula pe-aici. Ospatarii sunt amabili, decorul placut, mancarea buna si preturile aproape corecte. Dar observati ca nu folosesc nici un superlativ. Sa va dau un exemplu: am comandat odata piept de pui cu sos de smantana si garnitura de cartofi copti. A fost bun, dar extrem de putin, doua fasiute de piept de pui si fix un cartof deloc mare taiat in patru.
Asa ca tot varianta sa-ti alegi unul din meniurile oferite de ei pare mai rentabila.
Acestă recomandare …
Cu toata simpatia mea pentru acest loc (vezi review-ul anterior), trebuie totusi sa va spun ca ultima oara cand am fost aici, am plecat dezamagita. Ma intalnisem cu o prietena, aveam ceva scurt de discutat, asa ca am decis sa ne oprim aici. Eu am comandat un ceai si ea un capuccino. Esec total la amandoua. Ceaiul meu mi l-au adus intr-o cescuta minuscula, cu zahar deja pus in el, iar eu nu-mi pun deloc zahar in ceai... De ce mi-or mai fi pus un pliculet de zahar pe farfurioara, daca deja au pus ei.. nu stiu, poate s-au gandit ca vreau sa-mi fac sirop de zahar cu ceai... Iar capuccino-ul colegei mele a fost d-ala la plic, yeach... Ar fi trebuit sa-i spuna de la inceput, poate si-ar fi luat o cafea simpla. Aia e buna, am baut mai demult si este ok. O sa mai vin pe-aici, ca deh! sunt sentimentala si ma atasez de locuri, dar o sa am grija sa ocolesc ceaiul si capuccino!
Acestă recomandare …
E minunat ca acum in Centru Vechi poti gasi atatea locuri frumoase, unde poti sa mananci ceva bun sau pur si simplu sa stai la taclale la o bere. Iar Scarlet Pub se inscrie cu siguranta printre acestea. E un loc primitor, curat si desi este foarte mare, are atat de multe separeuri incat oriunde te-ai aseza te vei bucura de intimitate. Ai de ales intre mai multe variante: poti sa stai pe scaunele inalte puse in dreptul tejghelelor ce se intind de-a lungul peretilor sau daca vrei sa mananci te poti aseza normal la masa, iar daca vrei doar sa stai relaxat poti sa alegi separeul cu fotolii mari si comode si masute joase. Pe niste scari de lemn poti ajunge la separeurile de la etaj. E un loc dichisit, cu multa atentie acordata fiecarui detaliu, frumos decorat fie cu picturi direct pe pereti, fie cu tablouri ce infatiseaza scene si personaje de cabaret, ceea ce confera un aer retro locului.
Desi n-as zice ca se potrivesc cu decorul de-aici, exista totusi si cateva plasme. Muzica buna, in surdina. Si desi se fumeaza peste tot (sau cel putin eu nu am observat sa existe un loc special pentru nefumatori... ) este bine aerisit.
Meniul este destul de variat si la bautura si la mancare, dar fiind seara n-am comandat decat o supa de broccoli. Excelenta, cremoasa, consistenta. 10 lei. Si un pahar de vin rosu, de Prahova, Cramele Halewood 8 lei.
Acestă recomandare …
Intr-o zi de duminica, undeva pe la ora 5 dupa-amiaza, s-a nimerit sa intru in acest club/bar/restaurant... ca nici nu stiu ce nume i s-ar potrivi mai bine. Cred ca toate in egala masura. Fiind o ora la care lumea probabil ca de-abia se trezeste din somnul de pranz de frumusete, va dati seama ca era destul de gol pe-acolo. Doar cateva mese ici-colo ocupate. Cu toate astea am intrat pentru ca mi-a placut locul. Elegant, cu mobilier masiv de lemn si peretii tapisati, ceea ce creaza o senzatie de confort. Spatiul se desfasoara mai mult pe lungime. Cateva mese la intrare, chiar in geam, apoi un culoar lung si ingust cu mese inalte pe de-o parte si barul pe de alta, iar in celalalt capat alt spatiu cu mese. Tot de-acolo pornesc si niste scari pe unde ajungi la balconul ce se intinde de jur imprejurul barului. Foarte intima si placuta atmosfera de-aici de la etaj.
Desi momentul in care am nimerit eu era cu putina lume, mi-am dat seama ca aici lucrurile se incing cu siguranta, mai ales la meciuri, pentru ca numai la parter am numarat sase plasme mari pe care se dadea numai fotbal. E bine de stiut, cand mai este cate un meci important, aici vin sa-l vad!
N-am comandat cine stie ce de mancare, doar un sandwich cu carne de vita, tarhon, maioneza, ou, salata si cartofi, foarte bun, 13 lei si un pahar de vin rosu, servit frumos ca la carte in pahare mari cat un balon, un Premium Merlot rosu sec, bun, 10 lei paharul (150 ml). Cat am rasfoit meniul am vazut ca preturile la alte feluri de mancare nu sunt tocmai mici, dar nici exagerat de mari. Majoritatea felurilor principale costa in jur de 20-25 lei, doar muschiul de vita ajunge pe la 43 lei.
Nu prea mi-a placut insa muzica, nu e pe stilul meu. Daca sunteti consumatori de MTV romanesc, daca va place muzica de tip Lady Gaga, atunci n-o sa va deranjeze muzica, dar eu nu ma inscriu aici, asa ca am cam facut eforturi sa fac abstractie de muzica. Ca de-aia zic... o sa mai vin sigur pe-aici, chiar imi place cum arata locul, dar am sa fiu atenta sa vin intr-o seara cu fotbal!!
Acestă recomandare …
Curat, frumos, simplu, dar elegant. Aceasta este senzatia care ma intampina de cate ori ajung intr-una din locatiile City Grill.
Deseori ma intalnesc cu prietenii aici, la City Grill-ul din Primaverii. Inca de la intrare te intampina cineva din personal, care foarte amabil te conduce la masa. E un pic inghesuit spatiul acesta de la intrare, un hol ingust, daca vin mai multi oameni odata, trebuie sa intre pe rand, dar acesta este cam singurul inconvenient pe care l-am observat, deoarce in rest saloanele sunt generoase ca spatiu, mai ales cel pentru nefumatori. Recunosc insa ca in salonul acesta nu am stat niciodata, doar l-am ”fotografiat” in treacat, cat sa remarc ca este foarte curat, elegant, aerisit, cu mese mari rotunde si scaune masive de lemn.
Dar tot zona pentru fumatori ramane mai animata. Este sub forma unui vagon, lung si ingust. Pe o latura se intinde un rand de mese cu banci de lemn, pot sta cate patru persoane la fiecare masa, si inca un rand de mese de cate doua persoane pe cealalta latura. Salonul acesta e situat chiar la nivelul strazii, iar peretele exterior este in intregime din sticla, chiar la trotuar. Dezavantajul ar fi ca parca nu e tocmai placut sa ti se uite trecatorii in farfurie cand mananci, dar pe de alta parte esti foarte aproape de spectacolul strazii, e o atmosfera dinamica, nu te plictisesti. In ceea ce ma priveste, imi place sa ma uit la oameni, sa studiez fizionomii, asa ca nu ma deranjeaza acest perete de sticla, dimpotriva.
Mancarea e buna si pentru toate buzunarele. Nu gasesti aici feluri de mancare prea pretentioase. Mai degraba obisnuite as putea zice, dar bune, gustoase si bine preparate. Ciorbe, gratare de toate felurile, ca doar nu degeaba i-o zice City Grill... salate, peste, deserturi etc. Si un plus mare pentru ei este ca au facut tot felul de oferte speciale: meniuri speciale pentru copii, studenti, pensionari etc. Ultima data cand am mancat aici am comandat meniu special pentru cina: ficatei si piept de pui in sos de bere, foarte buni, cu piure de cartofi si salata de varza alba, plus o bere Tuborg la halba, cu doar 20 lei. Rentabil, nu?
Oricum daca nu vrei un meniu gata conceput de ei, iti poti alege din multe alte variante, au o oferta bogata. Si in ceea ce priveste cantitatea poti sa alegi, portie mica sau mare.
Imi place locul acesta, ma simt confortabil, cu siguranta voi continua sa vin aici.
Am fost si la City Grill-ul din centru vechi, dar va voi povesti acolo cum a fost.
Acestă recomandare …
Pentru prima oara, cu totul intamplator, am intrat in aceasta ceainarie cam acum vreo trei ani. Eram in zona cu o prietena, ne tot gandeam unde sa bem o cafea si ne-a iesit in cale acest minunat loc. S-a dovedit a fi o foarte inspirata alegere, m-a cucerit de cand am intrat si de-atunci am devenit ceea ce se numeste client fidel. E locul meu preferat atunci cand vreau sa beau o cafea sau un ceai bun intr-o atmosfera dintre cele mai primitoare si mai intime. Cand vin aici am senzatia de fapt ca ma duc in vizita la un prieten, care ma invita galant in sufragerie. Chiar asa arata fiecare separeu, esti intr-o casa de stil vechi eleganta, cu mobiler masiv de lemn, sobru, dar comod, unde daca vrei poti sa stai linistit sa citesti o carte sau un ziar. Cu cartea poti sa vii de-acasa sau s-o imprumuti de la ei. Cred ca daca vreodata o sa vad pe cineva umbland pe-acolo in papuci, n-o sa fiu prea mirata... Muzica este in surdina, gen caffe-concert. Sunt patru incaperi, doua pentru nefumatori si doua pentru viciosi. Au si un balcon micut, intim, e o placere sa stai vara acolo.
Se vede si mai ales se simte in atmosfera atentia pentru fiecare detaliu. Totul este aranjat cu bun gust. Personalul este foarte amabil si prietenos. Ceaiul se serveste cu “protocol”: ceainic, clepsidra, piscotel, servetel... Mi-a placut teribil ideea cu clepsidra, ca sa masori cat timp lasi ceaiul la infuzie, dragut, nu?
Au si prajituri delicioase, facute in laboratorul propriu si mai nou, odata cu “moda” care in sfarsit a ajuns si la noi in tara, se lauda ca toate ingredientele sunt naturale. Am citit pe site-ul lor ca fac si catering pentru aceste prajituri si tarte de casa. Comanda minima 200 de lei. Nu stiu cat de multe prajituri intra in banii astia, dar de bune va spun sigur ca sunt bune.
In decembrie anul trecut imi savuram ca de obicei ceaiul aromat, cand la masa noastra a venit o doamna eleganta, amabila si incarcata de cadouri. Am aflat mai tarziu ca era chiar patronul locului. Acu nu stiu daca facea asta pentru ca era luna cadourilor sau pentru ca noi eram clienti fideli asa cum imi place mie sa cred, dar nu mai conteaza. Am primit globulete umplute cu ceai, accesorii pentru ceai (sita, cutiuta etc.), lumanarele si o carte. Frumos! De Craciun au avut in curte (unde vara este terasa), targ cu vin fiert, turta dulce, tot felul de dulciuri si acareturi de sarbatoare.
Sortimentele de ceaiuri sunt nenumarate. Am inteles ca au peste 150 de variante, iar eu incerc sa comand de fiecare data altceva ca sa descopar cat mai multe arome. Am inceput cu clasicul ceai verde cu iasomie, delicios, dar am gustat si ceai verde cu struguri, prune, mere, migdale sau ceaiul verde pudra, foarte fin, care se dizolva direct in apa si se serveste in boluri speciale. Un ceainic costa in jur de 12-14 lei si din el iti umpli cam de trei ori ceasca. Au si cateva feluri de mancare, nu multe, dar delicioase, salate in special si diverse rulade.
Personal nu am ajuns decat la aceasta locatie din Floreasca, dar stiu ca mai sunt si altele, una prin centru vechi, una pe langa Universitate, mai este una pe langa Dorobanti si sunt convinsa ca se regaseste aceeasi atmosfera. Daca ajung si pe-acolo, va voi povesti.
P.S. Au wireless!
Acestă recomandare …
Aproape de sfarsitul anului, undeva pe 28 decembrie, primesc o invitatie la o cantare cu trupa Verma Leptor. Trupa o stiu demult, dar locatia nu o cunosteam, insa am urmat indicatiile primite si am gasit-o foarte usor. Este chiar pe colt la intersectia Vulturilor cu Traian. Design-ul siglei de la intrare m-a dus imediat cu gandul la ceva legat de motociclete, iar dupa ce am parcurs aleea pavata de la intrare si am ajuns in curtea interioara mi-am dat seama ca nu m-am inselat, o gramada de motociclete erau parcate acolo. Amicii mei care frecventau mai de demult locul acesta, m-au lamurit despre ce-i vorba. Asa am aflat ca denumirea de Watt Club este relativ recenta, ca inainte se numea Alter Ego si ca este un loc de intalnire preferat de motociclisti.
Barul e pus chiar la intrare, nici nu intri bine pe usa ca te si impiedici de el. E un spatiu foarte ingust intre usa si bar, cam inghesuiala pe-acolo, dar daca reusesti sa razbesti si sa te strecori printe clientii ce stau la bar, ai de ales intre mai multe variante. In dreapta si in stanga barului se deschid niste spatii maricele cu canapele foarte elegante, comode si cu masute joase. Am ramas un pic nedumerita, imi placea cum arata locul, dar nu mi se parea deloc un decor specific motociclistilor. Dar urcand la etaj pe niste scari ce pornesc tot din fata barului, am descoperit alta atmosfera, da, parca mai potrivita lor. Lumea era pregatita de concert, scena luminata iar in rest lumina difuza, intima, boxe, chitari, veselie. E drept ca la veselia asta a contribuit din plin si prestatia celor de la Verma Leptor. Dupa ce ei au terminat de cantat, pe scena s-au mai dus si alti oameni, clienti obisnuiti din sala, dar care stiau sa cante, voce sau chitara. Mi s-a explicat ca de fapt este un obicei al locului, ca in general dupa concerte scena ramane deschisa oricui vrea sa urce pe ea. Va dati seama cu ce distractie s-a lasat pe-acolo... Mi-a placut tare mult seara aceea, a doua zi dis-de-dimineata trebuia sa ajung la munte unde urma sa fac revelionul, dar eu nu ma induram sa plec din club. Si sunt convinsa ca n-a fost o exceptie seara respectiva, cred ca mereu se incing spiritele pe-acolo, asa ca voi reveni cat mai des posibil. Ca preturi nu pot sa va spun decat de berea Beck's 6 lei. Data viitoare o sa ma uit mai atent la oferta si-o sa va povestesc.
Am mai aflat ca joia in general se organizeaza seri de folk si deseori seri de karaoke.
Acestă recomandare …
În pasajul Victoriei, intrarea dinspre Arhitectură, se află Clubul Control. Din afară firma nu este foarte vizibilă, e doar o uşa masivă de metal, dar asta nu-i o problemă pentru club, locul este suficient de cunoscut pentru ca întotdeauna să-l găseşti plin ochi, mai ales în serile de week-end. Se coboară nişte scări şi se ajunge la un subsol foarte mare, împărţit în mai multe compartimente. În week-end se plăteşte intrarea 10 lei, în care este inclusă o băutură la bar, de obicei un shot de tequila. Garderoba este tot la intrare, aşa că poţi scăpa uşor de haină de la început. Te costă 1 leu.
În partea din faţă a clubului găseşti un prim bar şi mese lungi şi înalte de lemn. Apoi printr-un culoar suficient de lat încât să mai încapă şi pe-acolo nişte mese, se ajunge în partea din spate a clubului unde de obicei se ţin concerte. Foarte des vin aici trupe româneşti si nu numai, spaţiul pentru scenă şi public nu este foarte mare, dar cu toate asta atmosfera este faină, sonorizarea bună. Am ajuns la multe concerte de felul acesta, Lună Amară, Kumm, Grimus, Brazda lui Novac, Covenant etc. şi de fiecare dată totul a decurs foarte bine. Astfel împărţit, clubul mulţumeşte pe toată lumea. Dacă nu vrei la concert rămâi in partea din faţă a clubului, unde ai parte de muzica bună de pe playlist şi poţi şi să dansezi, dar dacă vrei la concert, te duci mai în spate, plăteşti intrarea (care variază de la un eveniment la altul) şi ai parte de muzică live. Gaseşti şi aici un bar, un pic mai mic decât cel de la intrare.
În afară de concerte se mai organizează şi altfel de tipuri de evenimente. De exemplu mi-aduc aminte că am fost odată la o lansare de carte. E drept ca respectiva carte se numea chiar “Control” şi poate de-aceea autorul şi-a ales această locaţie pentru lansare, dar nu a fost un eveniment singular, lansări de carte, conferinţe sau dezbateri pe diverse teme se organizează frecvent. Există chiar un proiect numit “Cafeneaua critică” în cadrul căruia sunt invitate personalităţi artistice şi intelectuale şi se discută despre tot felul de evenimente culturale.
Preţurile nu sunt mari în Control, mai ales dacă ne gândim că este totuşi un club în inima Bucureştiului, chiar în spatele Universităţii. Berea obişnuită în jur de 7 lei, găseşti şi bere belgiană la 12 lei, vodka în jur de 8 lei 50 ml. Îmi place că aici găsesc băutura ungureasca Unicum şi astfel pot să mă răsfaţ cu unul din tabieturile mele preferate: un Unicum, cu două cuburi de gheaţă si o felie de lime (eu nu-l beau shot aşa cum am înţeles că mulţi o fac), cu o cafeluţă bună şi o apă plată lângă el!
Acestă recomandare …
Aceiasi oameni, alta noapte...
Voi recunoaşte din capul locului că voi fi subiectivă scriind despre Barfly. N-am cum să fiu altfel, mi-e greu să vad acest bar cu ochii altcuiva care vine pentru prima oară aici şi să încerc să-mi dau seama cam cum se vede de la el, pentru că pe mine personal mă leagă prea mulţi ani şi prea multe amintiri frumoase de acest loc ca să pot fi altfel decât subiectivă.
La început barul era în rondul de la Izvorul Rece şi înca de pe atunci s-a format un anumit spirit, liber, fără ifose inutile. S-a mutat apoi undeva prin spatele Teatrului Evreiesc, destul de pitit pe nişte străduţe întortocheate, dar asta n-a fost nici o problemă, pentru că oamenii care s-au simţit bine în Barfly-ul vechi l-au regăsit uşor şi pe cel nou. S-a schimbat locaţia, dar atmosfera a ramas aceeaşi. Intrarea se face printr-o curte mare pavată, ce aparţine tot Fly-ului şi care pe timpul verii se transformă într-o terasă spaţioasă, cu bănci şi mese de lemn. Clubul în sine este amenajat la subsolul unei vile, unde sunt delimitate două spaţii, în stânga barul mare şi mai multe mese răspândite prin diverse separeuri, iar în dreapta barul mic, “biroul” DJ-ului şi ringul de dans.
Bineînţeles că numele de Barfly te duce imediat cu gândul la celebrul film cu Mickey Rourke. Iar pasiunea lui Alecu, boemul patron al locului, pentru filme o vei regăsi la tot pasul în multele tablouri ce decorează clubul, tablouri cu personaje sau secvenţe din filme celebre. Punct de pornire de multe ori pentru discuţii frumoase despre filme, regizori, poveşti de viaţă şi de iubire.
În timpul săptămânii atmosfera este calmă, muzica se ascultă în surdină, poţi să stai liniştit la masă sau la bar cu prietenii la un pahar de vorbă. În week-end totul se schimbă radical, este aglomerat, mai ales sâmbata seară, aşa că dacă vrei masă e bine sa dai un telefon (0720.566.110) şi să rezervi. Se dansează mult, peste tot, nu numai pe ringul de dans, ci şi printre mese sau chiar cocoţaţi pe scaune, prin faţa barului sau oriunde în altă parte te prinde ritmul. Oamenii sunt liberi, naturali, neînchistaţi în tot felul de ipostaze împăiate de imagine, nu vii aici să etalezi paiete, sclipici şi etichete la vedere, sunt alte locuri pentru aşa ceva. În Barfly vii să dansezi pe muzică bună, să bei şi să fumezi mult, chiar dacă eşti nefumător, tot fumezi mult, hihihi! Prieteniile se leagă repede, barmanii sunt amabili şi tot timpul puşi pe glume. Preţurile nu sunt mari, bere Beck's la jumate 5.6 lei, vodka Smirnoff 8 lei, shot tequila 6 lei, B52 8 lei, cafea bună 5 lei.
Este un loc în care îmi place să tot revin, pentru ca aici întâlnesc o lume. O lume anume, cu oameni dragi mie, prieteni vechi. Îmi place când mă aşez la bar, iar barmanul ştie ce cocktail vreau, îmi place că Sile ştie care este melodia mea preferată, îmi place să dansez pe muzica de aici şi pentru asta voi continua sa tot revin la Barfly!
Acestă recomandare …
Club A sărbătoreşte zilele acestea 40 de ani de existenţă. O viaţă de om... Şi ce este remarcabil e că vorbim de 40 de ani neîntrerupţi. Vă recomand să intraţi pe site-ul clubului şi să citiţi despre impresionanta lui istorie, e o lectură plăcută, mai ales pentru cei care au prins şi vremurile de început ale clubului (http://www.cluba.ro/club-a-info/istoria-club-a). S-au perindat pe-aici mai toate numele mari ale muzicii şi scenei româneşti.
Cu nostalgie îmi amintesc că prima oară am intrat în Club A acum 20 de ani în timpul studenţiei. Şi pot să vă spun cu siguranţă că atmosfera de distracţie de atunci s-a păstrat intactă până azi.
Chiar şi aspectul clubului s-a păstrat acelaşi, lucru bun în unele privinţe, dar în altele nu e tocmai de lăudat, în atâţia ani s-ar mai fi putut aduce ceva îmbunătăţiri, măcar pe la grupurile sanitare... Dar haideţi să nu ne împiedicăm în amănunte, căci dacă ajungi în Club A pus pe distracţie, cu siguranţă uiţi de toate neajunsurile. Pentru că muzica este bună, lumea veselă şi se dansează cu foc. În plus preţurile sunt atât de mici, ca pentru buzunarele studenţilor, încât chiar că-i ierţi pe patroni de toate păcatele. În nici un club din centru vechi nu vei găsi preţurile mici de aici: bere Skol (0.5) la 3.5 lei, Tuborg 4.5 lei, Cuba Libre 7 lei, Vodka Absolut (50 ml) 6 lei etc.
De curând am fost la concert “Timpuri noi”, unul din multele concerte aniversare ce marchează împlinirea a 40 de ani. Intrarea a fost doar 10 lei, cam ăsta este preţul în general pentru intrarea la concerte. E bine să stai în sala cu scena dacă vrei să se audă bine, altfel e destul de confuz sunetul.
În Club A se organizează foarte des tot felul de evenimente, concerte, piese de teatru etc., aşa că e bine să te interesezi din timp de programul serii. Acum la sfârşit de an, la fel ca în mai toate cluburile din Bucureşti, se vor organiza seri speciale de Crăciun şi Revelion.
Acestă recomandare …
Am fost invitată de un bun prieten la expoziţia lui de sculptură. În afară de faptul că îmi doream să văd noile sculpturi ale amicului meu, eram tare curioasă să văd clubul despre care auzisem ca s-a deschis de curând. Chiar în incinta fostei Burse de Mărfuri, o cladire mare, din cărămidă roşie, proaspăt renovată, clubul se bucură de un spaţiu cu adevărat mare. Personalul este foarte drăguţ, ne-au întâmpinat de la intrare nişte fete amabile care ne-au arătat unde ne putem aşeza.
În partea dreaptă este amenajat un cadru unde se pot ţine diverse prezentări, conferinţe. Pentru că tematica era despre modă şi lifestyle, în seara respectivă se ţinea un workshop despre: “Evoluţia modei în sec XXI” şi “Lifestyle-ul noului secol şi internetul”. În zona aceasta am înţeles ca se pot viziona şi filme în sistemul silent cinema, o tehnologie nouă ce foloseşte caşti wireless.
În partea stângă este spaţiul destinat barului şi restaurantului. Preţurile nu sunt mici, dar nici exagerat de mari. Am comandat doar de băut, bere (carlsberg draught 7 lei), cafele şi câteva cocktailuri, dar mi-am aruncat un ochi şi pe meniul cu mâncare, care este extrem de apetisant, deosebit, se vede clar încercarea gazdelor de a oferi ceva nou, găseşti aici nişte feluri de mâncare cu multe arome orientale. Şi-am mai observat că meniul este făcut doar pentru o anumită perioadă, ceea ce mă face să cred că îl schimbă frecvent.
Există un spaţiu la fel de mare şi la subsol destinat muzicii şi dansului. Aici se ţin concertele.
În concluzie The Ark este un club în care se organizează foarte des tot felul de evenimente, aşa că dacă vrei să petreci o seara aici, e bine să te documentezi înainte ca să afli ce se întâmplă în seara respectivă. Vreau neapărat să revin aici ca să testez cum este să vizionezi un film în sistemul silent cinema. Se pare ca este singurul loc din Bucureşti unde poţi face asta.
Acestă recomandare …
De două ori am ajuns aici. O dată vara când terasa era descoperită, cu muzică buna, bere rece, 7 lei sticla de 330 ml. E bine că atunci când ieşi la plimbare prin parcul Herăstrău, poţi să faci o mică haltă la terasă. În spatele barului e amenajată o bibliotecă, dealtfel i se mai spune acestui loc şi “La biblioteca Tête-à-tête”. Nu ştiu dacă chiar poţi să te duci să le ceri o carte, n-am încercat asta, dar cu siguranţă poţi să stai la masă să bei un ceai aromat şi să citeşti în aer liber. E plăcut.
A doua oară a fost în timpul iernii. La un concert Partizanii. Între timp au transfomat total terasa, au închis-o cu nişte pereţi de plastic, o folie groasă transparentă. Înăuntru era chiar cald, deşi afara era aproape ger, deci folia îşi face pe deplin datoria. Pe margine sunt canapele şi măsuţe joase, iar în mijloc câteva mese obişnuite cu scaune comode. Deşi locul nu este mare, au reuşit totuşi să amenajeze şi o scenă unde se întâmplă destul de des concerte şi unde am auzit că se joacă şi piese de teatru. Lume multă la concert, Artanu încă îşi strânge uşor fanii în jurul lui. Sonorizare bună, atmosferă incendiară. S-a dansat, s-a cântat, lumea s-a distrat pe cinste acolo. Dar foarte mult fum! Cu aerisirea nu stau deloc bine. Noroc ca noi aveam o masă mai lângă uşa de la intrare, pe care o mai deschideam din când în când, ca altfel... Oricum o să revin cu siguranţă aici, vreau să văd şi cum este într-o seară obişnuită fără concert. Preţurile nu sunt chiar foarte mici, dar deh... e un club în inima parcului Herăstrău: vodca Absolut 13 lei 50 ml, bere draft (la pahar de plastic..yeah..) 7 lei, coca-cola mică 6 lei.
Acestă recomandare …
Silver Church este un nume cunoscut printre cluburile bucureştene. Este fosta Casa de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa”, un loc binecunoscut de multe generaţii, plin de istorie.
Am ajuns aici de mai multe ori, dar de fiecare dată la diferite concerte. Locul este într-adevăr mare, spaţios, cu tavanul foarte înalt de unde coboară nişte candelabre imense. Poate din cauza asta şi denumirea de Church. Iar Silver poate pentru că mobilierul este în mare măsură din metal argintiu, scaunele, balustradele, barul etc. Dar au şi separeuri cu canapele confortabile, aşa-numitele zone VIP. Fiind atât de mare spaţiul se organizează foarte des concerte. Dar din păcate sunetul nu este chiar de cea mai buna calitate, de fiecare dată cand am ajuns la câte un concert aici am constatat că se creează o rezonanţa supăratoare, vibrează parcă tot tavanul acela imens, ceea ce nu-i tocmai ok. Şi nici nu cred că este vina sunetistului, că prea s-a repetat povestea la fiecare concert.
Într-o vineri seară am hotărât împreună cu mai mulţi prieteni să mergem la Silver Church. Chiar mă gândeam că o să văd şi eu cum este atmosfera în acest club într-o seară de week-end fără concert. Dar nu mică ne-a fost mirarea când am aflat ca nu putem intra, din cauză ca unul din prietenii noştri era îmbrăcat cu nişte pantaloni un pic largi cu buzunare mari aplicate. Hmmm.... Cică se acceptă doar pantalonii “drepţi, clasici”, citez din spusele “domnului” de la intrare... Că un club are propriile reguli şi un anumit “dress code” pot să înţeleg, ba chiar e foarte normal. Că doar nu poţi să te duci în papuci sau pantaloni scurţi oriunde. Dar cu ce nu pot fi de acord este că aceste “reguli” sunt făcute după ureche şi după bunul plac al cerberului de la intrare. Am intrat special pe site-ul clubului, unde au o rubrică despre dress code, dar aici sunt descrise mai multe stiluri vestimentare ce sunt recomandate celor care vin in club. Şi culmea pantalonii cu bucluc aş putea cu uşurinţă să-i încadrez la unul din stilurile enumerate de ei şi anume “urban outfit”, ba chiar într-o poză se văd nişte pantaloni asemănători. Scrie că nu ai voie în şlapi, ţinută sport sau haine murdare, ceea ce nici pe departe nu era cazul. Atât. Nu scrie nicăieri ca vinerea nu se intră decât dacă ai “pantaloni drepţi, clasici”. O bilă neagră, domnilor de la Silver Church! Am plecat şapte oameni, ca doar nu era sa ne lăsăm prietenul la intrare, dupa ce am bătut drumul pănă acolo şi am plătit două taxiuri, şi toate astea dintr-un motiv fabricat de toanele celui de la intrare.
Aşa că nu pot sa va povestesc despre cum este atmosfera de la Silver Church, că e foarte greu de pătruns acolo...
Acestă recomandare …
Prima dată am ajuns aici când era vară. Foarte cald, foarte multă lume în centru vechi, terasele pline ochi, aşa că ne-am bucurat când am zărit o masă liberă pe terasa Gării Lipscani, o terasă foarte micuţa de altfel, unde scaunele e musai să nu le muţi de la locul lor, că altfel nu mai are nimeni loc să treacă.
Am comandat o limonadă rece cu miere, foarte bună, iar chelnerul a fost atât de protocolar, de politicos, dar fără să fie înţepat sau plicticos, ba chiar simpatic, încât m-a binedispus de-a binelea.
Şi-am mai tot ajuns la Gara Lipscani de-atunci. Şi de fiecare dată mai descopeream ceva nou. Spre toamnă-iarnă, terasa au închis-o, aşa că am ajuns la subsol, unde este amenajat restaurantul. Sinceră să fiu nici nu prea ştiu cum să-i zic, că restaurant sună parcă prea mult, iar dacă zic birt sună parcă prea puţin. Hai să zicem locul unde se mănâncă. Un spaţiu lung şi îngust, am înţeles atunci de unde numele de Gară, seamănă într-adevăr cu un vagon. În capăt barul, iar pe laterale mesele aşezate exact ca într-un vagon-restaurant. Meniul este bogat, preţurile medii, iar mâncarea bună. Cel puţin felurile pe care le-am încercat eu au fost în regulă. Nu pot sa le laud excesiv, dar nici n-am avut pretenţia să găsesc aici cine ştie ce fineţuri sau delicatessuri (ca sa rimeze). Au meniuri studenţeşti, ciorbă, felul doi, garnitură, salată şi desert la preţuri foarte mici. Odată am mâncat iahnie de fasole cu cârnaţi şi varză murată, am lins tot din farfurie. Altădată spaghete milaneze, o porţie uriaşă, cu ciuperci, bacon si caşcaval, la doar 9 lei... Au şi meniuri de post, foarte binevenite şi pentru vegetarieni. Aşadar la capitolul mâncare, stau bine. Gustos, porţii mari şi preţuri rezonabile. În schimb nu stau prea bine cu aerisirea. Fum mult şi miros de mâncare. Mănânci bine, dar pleci cu tot mirosul după tine. Eheee, dar Gara Lipscani mai are o încăpere, la stradă, cu intrare separată faţă de cea de la subsolul unde se mănâncă. Aici sunt doar trei mese, cu fotolii comode (jos sunt mese de lemn cu banci de lemn, am uitat să vă spun), cu mai puţin fum si fără miros de mâncare. Poţi să mănânci şi aici dacă vrei, vine chelerul pe-afară cu farfuria de mâncare, cam ciudat, dar haios. Când vin aici îmi place să comand vin roşu la pahar. Ei bine, da, au vin la pahar. Şi e chiar bun, nu ştiu ce soi este, nu sunt chiar o cunoscătoare în domeniu, dar mereu l-am băut cu plăcere. Şi costă doar 5 lei paharul. Mesele sunt puse chiar în geam, aşa că te poţi uita linistit la spectacolul străzii. Iar în centrul vechi acest spectacol al străzii e deosebit de pestriţ şi colorat.
Şi mai au o camera. Ajungi la ea pe o scară interioară îngustă şi răsucită. I-aş spune mai degrabă o cameră suspendată deasupra celei descrise mai devreme. Nu prea îmi place, e o camera prea închisă. Te duci acolo poate dacă vrei să te ascunzi de cineva. Şi nu poţi să comanzi mâncare aici, nu are cum sa urce cu ea pe scările alea înguste.
Sigur voi mai veni pe-aici, încep să mă simt ca acasă. Până şi chelnerul acela de care vă povesteam că l-am cunoscut în vară, a început să ne recunoască. La fel de protocolar, dar şi prietenos în acelaşi timp.
Acestă recomandare …
Am ajuns de mai multe ori in acest club si de fiecare data m-am simtit bine. Este foarte spatios, au si scena, motiv pentru care se organizeaza destul de des concerte. Odata am prins concert Timpuri noi, atmosfera incendiara, altadata trupa Jukebox, s-a dansat pe rupte. Oamenii sunt veseli, se danseaza mult si nu vezi pe-acolo fite si pitipoance, ceea ce chiar conteaza!
Baietii de la bar sunt foarte amabili, prietenosi. Preturile nu sunt mici, dar nici exagerate. Sa nu uitam totusi ca este foarte bine plasat acest club, in centru pe Calea Victoriei..
Intr-o vreme, cam anul trecut, se organiza in timpul saptaminii seara de poezie. Actori tineri sau consacrati veneau pe scena si recitau. Frumos. Nu stiu daca mai fac asta, trebuie sa aflu!
Insa acum stiu sigur ca joia este seara de karaoke.
Iar de 8 Martie anul acesta a fost extraordinar! Clubul plin de fete!!! Dar ne-am distrat pe cinste, s-a dansat nonstop, iar baietii de la bar au fost de nota 10!! Ne-au oferit chiar si un scurt moment de streptease, hihihi... asa ca de la niste neprofesionisti, dar foarte haiosi, au facut-o pentru distractie!
Acestă recomandare …
Un restaurant foarte intim, mancare buna si ieftina, ieftina poate si pentru ca restaurantul este perete in perete cu ATF-ul si deci multi studenti viitori actori vin des pe-acolo.
Imi place foarte mult muzica de-acolo, muzica de calitate, jazz, blues, dar nu numai, in surdina, nu trebuie sa tipi la colegul de masa ca sa te auda ...
La capitolul mancare, recomand ciorbita de pui a la grec, extraordinar de buna, cu numai 5.5 lei. Si pastrama de oaie a fost buna, un pic cam tare, dar foarte gustoasa.
Dezavantajul este ca nu au spatiu pentru nefumatori si este cam mult fum inauntru. Daca esti nefumator nu cred ca te simti prea bine aici...
Dar vara au o terasa spatioasa, primitoare.
Acestă recomandare …
Am ajuns la acest restaurant pentru ca o aveam de sarbatorit pe nepoata noastra care implinea 14 ani. Si vroiam sa fie o zi speciala pe care sa n-o uite usor. Alegand restaurantul Dracula, am reusit asta din plin. In mod sigur peste ani si ani isi va aduce aminte ca la 14 ani a fost la un restuarant la care inca de la usa a fost intimpinata de un personaj care isi desfacea amenintator aripile mari de liliac. Ma rog, amenintator e cam mult spus ca mai mult ne-am distrat decat sa ne speriem, dar asta era si scopul. Si in mod sigur isi va aminti cum la un momet dat a venit contele Dracula si a “muscat-o” de gat (nu va speriati, e vorba doar de un actor foarte bun), apoi a “rapit-o” si a asezat-o intr-un sicriu! Ei bine, da, cam astfel de surprize te asteapta in “programul artistic” al restaurantului. Noroc ca am o nepoata care nu se sperie prea usor!
Masa am avut-o in salonul vanatoresc, intr-o atmosfera rustica, cu peretii plini de trofee vanatoresti. Trebuie sa va spun ca restaurantul e impartit in incaperi diferite, fiecare cu alt specific. Alt salon e decorat in rosu ca sangele, iar ca sa ajungi la bar cobori pe niste scari abrupte, cu grija sa nu te agatze mainile cu gheare care ies din pereti.
Ne-am amuzat teribil citind meniul. Toate felurile de mincare au denumiri legate de dracula, care de care mai ciudate. Dar pe cat de ciudate sunt denumirile, pe atat de bune si de bine pregatite sunt mancarurile. Fiecare dintre noi a fost multumit de felul ales.
Preturile nu sunt mici, dar lucrurile speciale sunt la preturi speciale, nu?
Acestă recomandare …
Am gasit aici o catifea brodata superba de la Ungaro! Merita sa mergi sa vezi pentru ca au multe materiale interesante si toate sunt aduse din Italia(de la producatori recunoscuti)!
Acestă recomandare …
Despre carciuma lui Catalin se pot povesti multe, si bune si rele, dar cu siguranta va exista o constatare comuna in toate comentariile: portiile sunt imense! Romanul e obisnuit ca la o masa sa comande un aperitiv, o ciorba daca e pranzul, felul doi si neaparat desert. Daca mergeti La Catalin uitati de obiceiul asta, ca altfel va crapa stomacelul!
Am ajuns pe-acolo de mai multe ori, in timpul verii era mai placut ca puteai sa stai pe terasa, acum e frig si inauntru se fumeaza peste tot, iar aerisirea nu este tocmai dintre cele mai bune.
Ospatarii se straduiesc sa faca fata cu zambetul pe buze numeroaselor comenzi, chiar daca uneori li se mai intampla sa uite de zambetul asta...
Mancarea e buna, carnatii de oaie si cotletele de berbecut sunt de exceptie, fripturile in general sunt bune, gustoase. Iar despre mici ce sa mai comentez, cred ca deja sunt renumiti micii mari sau marii mici ai lui Catalin. Mari si buni! In schimb cartofii prajiti nu mi-au placut, sunt de-aia congelati.
Oricum concluzia ar fi ca daca va place sa mancati mult si bine (si nu foarte scump) mergeti La Catalin!
O mica precizare, strada se numeste de fapt Raducanu Grigore, nu Radulescu.
Acestă recomandare …
Am ajuns intamplator aici, mi-a placut, asa ca data viitoare cand voi fi prin zona si voi vrea sa beau o cafea buna o sa stiu exact unde sa ma opresc. O cafenea spatioasa, eleganta, cu zona pentru fumatori suficient de bine separata de cea pentru nefumatori. Muzica nu pot sa spun ca a fost chiar pe gustul meu, dar macar nu era data tare, puteai sa discuti linistit cu prietenii de la masa. In schimb am regasit aici cu mare placere niste superbe fotografii marca Alex Galmeanu.
In ceea ce priveste cafeaua, au suficient de multe sortimente, eu mi-am ales un espresso illy cu pepermint, un deliciu.
Acestă recomandare …
Caru cu bere! Un loc pe care l-am redescoperit cu multa incantare. Veneam aici pe vremea studentiei, dar de-atunci s-a schimbat foarte mult .... in bine! A fost inchis o perioada destul de indelungata pentru renovare, dar noua infatisare cu care ne-a intimpinat a facut sa merite asteptarea. Un loc incarcat de istorie, elegant, select, unde poti sa petreci o seara deosebita. Mancarea este atent pregatita sa respecte retetele traditionale romanesti, iar ospatarii sunt amabili si prietenosi.
De cate ori am ajuns sa maninc aici, am fost foarte multumita. Odata am comandat ciolan cu varza calita. Absolut delicios, ciolanul bine gatit, fraged in interior si crocant pe deasupra, iar varza ti se topea in gura. Este o portie mare, pentru doua persoane. Ciolanul cu siguranta este prea-indeajuns, dar la varza ar mai fi fost loc ... ne-am cam batut pe ea!
Altadata am comandat pastrama frageda de berbecut si salata de varza murata. Buna alegere, grozav de buna!
De cate ori am ajuns la Caru cu bere am fost multumita de mincarea comandata si de atmosfera de-acolo intretinuta de un taraf ales.
Aaa! Era sa uit de papanasi! Sunt buni, buni, copti bine si cu multa smantana si dulceata. Doi la portie, deci suficient pentru doua persoane.
Daca vreti sa petreceti o seara la Caru cu bere va recomand sa faceti rezervare. Ultima oara am fost intr-o zi de miercuri si m-am gandit ca fiind in timpul saptamanii nu mai este cazul sa facem rezervare, dar ne-am inselat. De-abia am mai gasit o masa jos in crama. S-a nimerit sa fie o masa chiar langa orchestra, ceea ce ne-a speriat la inceput, dar s-a dovedit a nu fi nici o problema, nu ne-au spart timpanele...
Oricum clar in weekend este si mai aglomerat.
Acestă recomandare …
Urmează-ne pe Twitter
Become a fan