Chez Marie

Restaurante

București, Strada Lupu Dionisie, 48

Recomandare scrisă de: C. M

Trimite prin email

 € €  2010-10-10

servire

ambianță

mâncare bună

aspect mâncare

impresie

Pai Dmn' Butunoiu, din pacate va inteleg!

Multe va dor pe Dvs. legate de Maria! In nici un caz insa ca nu s-a frantzuzit suficient de tare in carciumareala ci mai degraba ca a reusit sa-si umple carciuma?

Si, avand in vedere ca, deh, oameni suntem si bani facem (apreciez nota "o cronica subiectiva") pot intelege ca daca as fi actionar la restaurantul de la cateva sute de metri care trebuie sa fi costat de cateva zeci de ori mai mult si care e tot atat de gol pe cat e "La Maria" de plin, nu mi-ar fi usor sa vad si ceva de bine.

Pentru ca asta e adevarul: desi mancarea nu e ca la "Nicolai" pe departe iar inauntru se fumeaza peste tot, carciuma e tixita si in cursul saptamanii si nu odata a trebuit sa plec luni seara cum am venit pentru ca nu aveam rezervare...

Ce face reteta de succes a Mariei? Nici numele frantzuzit, nici mobila nesemnata de vreun mare arhitect, nici mancarea care nu va impresiona producatorii de anvelope, nici tacamurile. E doar o combinatie a cate putin din toate si, mai ales, un pic mai mult decat te-ai astepta la cat mai multe.

Desi nesfatuita de vreun guru in domeniu, Maria a tocat destule dumicaturi pentru receptiile ambasadelor de pe meleagurile noastre ca sa stie pe ce se dau banii si pe ce nu. Mai stie si cum se poate impresiona un client cu mancare gatita cu ingrediente (proaspete, e drept) dar cumparate de la "Metro" caci asta a facut vreo 30 de ani din bugetele cand stramte cand meschine ale diplomatilor.

Poate ca asa se explica faptul ca restaurantul (de peste gard) stilat si chiar frumos foc din casa lui Tatarascu se tot inchide si redeschide iar cand e deschis are mai putini clienti decat cand e inchis. Si eu ma declar vinovat: dupa ce am intrat ca intr-o cladire parasita si am cautat zadarnic un ospatar, am plecat cu coemsenii speriati de linistea distinsa a unei carciuni atat de frumoase si totusi atat de goale... Si.. ce sa te faci: cine seamana vant culege furtuna. Daca iti faci un titlu de noblete din pozitia de "cel mai scump restaurant din sud-estul Europei" si te amplasezi deasupra restaurantelor vest-europene cu care iti imparti franciza sau macar numele, atunci inseamna ca iti asumi riscul de a fi supralicitat snobismul romanesc.

Va doresc mult succes, Domnule Butunoiu!
Cat despre Heritage, credeti-ma pe cuvant: trebuie sa-i schimbati numele, degeaba tot coborati preturile: numele e compromis.
Si... inca ceva: imi cer scuze ca m-am pus in pozitia de aparator al carciumii careia nu-i sunt neaparat fan: doar sentimentul nedreptatii m-a determinat sa fac asta....

Despre mancarea la Maria: supa crema de ciuperci e colosala; ca si salata cu pui, cea cu rata sau puiul cu sos alb; desertul cu ciocolata/branza e ceva de vis! Preturile sunt neverosimil de mici pentru ceea ce primesti pe farfurie!