www.norc.roRecomandări personale - Adrian. E - 129
Profilul restaurantului este austriac. Si cand spun asta ma refer la faptul ca la cele doua restaurante Louisenhof din Bucuresti gasesti cele mai bune snitele ... si cele mai mari ... si cele mai ieftine.
Am incercat intr-un weekend sa nu ma gandesc la marimea portiilor pe care le stiam prea bine si nici la orele suplimentare pe bicicleta pe care trebuia sa le fac dupa ce as fi mancat la Louisenhof. Mi-am golit mintea de toate aceste lucruri si am comandat o mica supa de rosii, un snitel si niste rosii la cuptor. Nu am reusit sa mancam doua persoane toate acestea ... am lasat destul in farfurie si m-am gandit ca este cu siguranta un secret in prepararea acestui snitel.
Singura dar singura optiune pentru un restaurant ce poarta marimi XXXXL si poate cere portii obisnuite este Louisenhof. Si pentru snitele :)
Acestă recomandare …
Cel mai bun restaurant in care se mananca peste adus din Marea Neagra. Fara discutie.
Nu merg atat de des pe cat mi-as dori (la Mamma Leone mi-ar fi si imposibil avand in vedere cat este de aglomerat) dar de fiecare data sunt uimit de cat de gustoase sunt toate aceste preparate din peste.
Ciorbita cu perisoare de peste, bors pescaresc (nu ar fi rea ideea sa incerce sa vanda asa cum am vazut in Grecia si anume sa vina cu doua boluri unul cu borsul si unul cu pestele), ciorba de sturion, guvizi prajiti, morun la gratar, cozi de creveti. Le-am incercat pe toate :) si pot spune ca in afara de garnitura nefericita si prost facuta de la morun unde am cerut brocoli si legume la gratar si care au fost rele .... toate celelalte au fost excelente.
Terasa plina de lume, umbra, vinul rece ... am vazut ca au in meniu si unele preparate cu specific romanesc pentru cine vrea ... ospatari amabili (nu cred ca fac fata de fapt in zilele aglomerate) totul la Mamma Leone este cat se poate de bun.
Trebuie sa faceti rezervare (cu toate ca am remarcat ca o familie ce facuse rezervare a fost tinuta in picioare 20 de minute pana s-a eliberat o masa) ... eh ... ce sa faci asa e la noi ...dar pentru borsul de peste si morun .... merita cu prisosinta.
Acestă recomandare …
Am fost de cateva ori la Alibaba (este si in apropierea casei) dar pana sa ma hotaresc unde sa-l incadrez in gusturile mele m-am hotarat destul de greu. Intr-un final dupa a 4 (sau a cincea ?) vizita mi-am format o impresie completa zic eu.
Sa incep cu ce este rau. Nu-mi place cum arata, mult mai aproape de ideea de bistro sau cantina. De cum intri de intampina o vitrina frigorifica cu preparatele crude (asta poate fi un lucru bun nu-i asa?) apoi plasmele de pe pereti ce ruleaza un post arab de televiziune, apoi fumul .... fumul e rau de tot. Fara aerisire si spatiul acela mic este plin de lume mai tot impul iar mirosul de mancare se imbina cu cel de fum .... e rau de tot.
Servirea. Medie spre buna. Fiind multa lume e si multa agitatie iar cei cativa ospatari nu mai prididesc alergand de colo-colo. Dar daca am cerut nota si a uitat de noi ... asta mai rar.
Mancarea. Excelenta. Absolut si fara cuvinte este foarte sus in topul preferintelor mele. Mai sus pentru mine nu este decat Tulin dar si despre asta incep sa am dubii :)
Preturile. Neverosimil de mici. Rar am mai mancat doua persoane cu 50 de lei. Depinde ce cumperi evident dar .... totusi.
Am cerut hommous, tabouleh, sambusik si falafel.
Le-am pozat sa vedeti si voi cat de bine arata ....
Acestă recomandare …
Asa cum suna reclama "Probabil cea mai buna bere din lume" asa ar trebui sa spun si eu despre mancarea de la Tulin "probabil cel mai bun hommous si cea mai buna tabouleh din Bucuresti ".
Da, am fost la cele mai multe restaurante libaneze din Bucuresti si va pot spune ca aici sunt cele mai bune. Si ca sa fie o completare sunt si cele mai scumpe.
Nu sunt multe de spus despre Tulin, va trebuie in general rezervare (sa nu aveti surprize) personalul este extrem de amabil, locul este placut (nu sunt asa de multe mese) ... in cateva cuvinte este cea mai buna alegere atunci cand vine vorba de un restaurant libanez.
Acestă recomandare …
Mi-am dorit sa merg la o cofetarie sa ma asez la o masa si sa comand dulciuri. Cat mai am voie. Dupa ce am vazut preturile de la Chocolat pot sa adaug si cat imi permit :)
Am ajuns pe Stavropoleos la Chocolat si pot spune cu mana pe inima ca este pentru mine unul dintre acele locuri ale pierzaniei unde odata ce ai intrat lasi orice speranta la usa. O seara de primavara impreuna cu dorinta ce mi-am exprimat-o mai sus si iata-ma scrutand cu privirea multimea de oameni ce umpleau pana la refuz spatiul micii cofetarii. Am cerut o masa la nefumatori si am fost condusi la o masuta din coltul cel mai indepartat al incaperii. Dupa ce ne-am asezat am remarcat ca eram lipiti de usile de la WC-ul cofetariei. Proasta idee. Si foarte proasta goana dupa spatiu din intreg centrul vechi al Bucurestiului ce face sa nu te mai poti aseza sau circula printre mese. Aici (la Chocolat) am impartit spatiul nostru pentru o perioada de cateva minute (am stat 8 minute) cu oamenii ce intrau si ieseau de la WC. Am asteptat (si nu-mi pare rau) fiindca aceste dulciuri de la Chocolat (dar si produsele lor de patiserie) sunt unele probabil printre cele mai bune pe care le-am mancat vreodata (si aproape cele mai scumpe).
Spatiul lor mi se pare insuficient si nepotrivit total daca ma gandesc la ce anume au in meniu si mai ales cat de bune sunt. Ar putea umple un spatiu probabil cat al Carului cu bere de alaturi :)
Am luat:
Apoteoza (creme brulee a l'orange, mousse de ciocolata amaruie, crocant praline si macarons) si
Ispahan (macarons, crema cu leeches si petale de trandafir, crema proaspata) ia r indrum spre iesire nu ne-am putut abtine si am cumparat o cutie de macarons.
Ufff.... poti manca la nesfarsit asa ceva.
Acestă recomandare …
Restaurant libanez pe Brezoianu este un concept ciudat dar cum optiunile nu se discuta am incercat sa vad ce a iesit din asta.
O zona frecventata de multi turisti (ce se pare ca au in restaurantul Vatra de vizavi un obiectiv de vizitat) si in care pe o raza de cateva sute de metri nu ofera nicio optiune interesanta pentru 0 masa placuta. Transformarea Casei Brezoianu intr-un restaurant cu specific arab (libanez) este o mare greseala. Cladirea este superba si probabil ar fi iesit ceva incredibil aici, avand in vedere hotelul ce se deschide langa sa speram ca si proprietarii se vor orienta mai bine. Sau pozele vazute de mine pe site sunt foarte vechi (dar foarte reusite) sau interiorul s-a deteriorat intre timp cert este faptul ca am fost destul de nedumerit de diferenta intre poze si realitate.
Masute mici, un decor ciudat in care privirea se opreste cand pe statuile ce decoreaza interiorul cand pe plasmele asezate precum monitoarele de urmarit trenurile in gara (sau pe imaginile ce ruleaza pe monitoare) cand pe acvariul cu pesti de la intrare :) .... neobisnuit.
Despre mancare am putine lucruri de zis am cerut hommos cu muguri de pin, sujok (carnati picanti), sambusik cu branza. O mancare peste medie dupa cum stiu eu restaurantele libaneze dar departe de Tulin sau Ali Baba.
Pe scurt daca nu aveti de ales e bine dar daca va doriti un libanez mai bun .... aveti de unde alege.
Acestă recomandare …
Vineri ne-am hotarat sa mergem la Garage Hall. Si asta fiindca vroiam sa o vedem pe Andra cantand. Am platit 15 lei la intrare (stiam ca este 20 dar poate fiindca am ajuns la jumatatea spectacolului ne-au facut reducere). Nu am primit niciun shot si ne-am strecurat prin multimea incredibila catre o masa aflata la etaj.
Am cerut cocktail-uri si ceva bere, am ascultat muzica live (super buna) am avut un noroc incredibil cu aerisierea fiindca la etaj sunt geamuri ce pot fi deschise si este respirabil .... altfel ne lua naiba fiindca fumul este incredibil.
Super .... ne-a placut .... pentru distractie este exact ce trebuie.
Acestă recomandare …
Excelent. Absolut excelent. O insula de rafinament si de bun gust la granita dintre centru si mahala. Nu face decat sa-mi intareasca convingerea ca pentru mancare buna evita centrul Capitalei si pentru distractie evita mahalaua :)
Am ajuns la acest restaurant putin din intamplare. Urmarind o emisiune despre vinuri pe TVR2 am recunoscut cladirea pe langa care am trecut deseori si intotdeauna m-au frapat combinatiile de culori folosite pentru zugravitul ei. Asta pana am ajuns in interior. Trebuie sa incercati o seara romantica aici, trebuie sa incercati terasa ....
Am comandat piept de rata cu sos de capsuni si ghimbir (Café de la Paix) - 35 lei si ficat degasca cu fructe de padure - 50 lei. Plus doua pahare de vin si apa. Si ne-am simtit excelent in culorile acelea nebune am mancat preparate incredibil de bune si da .... au multa dreptate cand si-au ales acest nume. Trebuie sa cititi ce spun ei despre ei:
Centrul a fost construit ca o cetate utopica de catre cei care traisera cativa ani la Paris, Berlin, Viena si care ardeau de dorinta de a se izola de restul urbei. Acestia vroiau sa obtina la scara redusa, un oras asemenator cu cel care il paraseau periodic sau il vizitau cateva luni pe an. Astfel se putea intretine o iluzie:cand nu erau in metropola dorita aveau "Bucurestiul Insular", locuinta construita si mobilata dupa modelele vreunei capitale europeane. Dincolo de centru insa orasul a ramas un Orient veritabil, iremediabil cedat mentalitatilor perifierice
Voi reveni cu siguranta in Bucurestiul Insular. Pentru ca-mi place. Mult :)
Acestă recomandare …
Un restaurant din centrul Bucurestiului este o experienta interesanta intotdeauna. Afluenta de turisti sau petrecareti face ca orice restaurant sa "arate" excelent, sa ofere o servire ireprosabila (sau cat se poate) si sa faca -poate- rabat de la calitate (voit sau nu).
Un restaurant cu specific romanesc in centrul Bucurestiului face de doua ori mai bine (sau de doua ori mai rau) toate aceste lucruri. Precum o face restaurantul Vatra de pe Brezoianu. Arata excelent, servirea excelenta, iar mancarea ..... fara cuvinte.
Am cerut un pic de sorici si carnaciori pe varza. Carnaciori bunuti dar varza a fost muuuuult prea sarata si au reusit sa strice o seara promitatoare la restaurnat. Multa lume si frumos amenajat (am mai spus asta nu-i asa?) dar cu mancarea am gresit complet alegerea.
Mai ajung cu siguranta pe la acest restaurant de pe Brezoianu si voi incerca acelasi fel de mancare. Cu siguranta. Vreau sa vad daca stiu sa-l faca :)
Acestă recomandare …
A restaurant cu pretentii nu prea seamana, mult mai mult seamana a cantina de oameni cu bani .... si fitze :). In zona nu duc lipsa de asa ceva deci este foarte multa lume si o animatie aproape neobisnuita.
Am fost invitati intr-o seara de 8 Martie la OSHO FISH si pe drum ma gandeam ca daca respecta traditia celuilalt OSHO (adica preparate de exceptie) ma si vedeam in fata unui platou imens de delicatese exotice .... Eram pornit sa incerc peste si am ramas cu pornirea. Peste prea mult nu era. Cateva bucati de dorada si ceva file de somon imprastiat peste gheata si .... asta a fost tot. Probabil alta data cand fac si ei rost de un furnizor serios de peste sa mai incerc variantele exotice la care ma gandeam.
Situatia a fost salvata de 4 creveti imensi cu un pic de sos cu usturoi ce au fot deliciosi dar banali. Foarte multa lume, servirea buna spre mediocra .... cu toate ca am remarcat ceva agitatie din partea personalului mie mi-au parut un pic haotici. Au aranjat mese, au intarziat cu mancarea, cu apa, cu vinul, cu cafeaua ... adica am asteptat pentru fiecare din ele mai mult decat am asteptat cam in orice alt loc din Bucuresti. Bine ca eram cu prietenii la masa si timpul a trecut usor :)
Preturile sunt usor sarite de pe fix dar pentru multimea de expati din restaurant nu erau cu siguranta neobisnuite.
E clar. Mai rar pe la OSHO FISH si NUMAI daca va intereseaza ceva carne de vita :)
Acestă recomandare …
Am mers in ultima perioada la multe restaurante libaneze si acum pot spune ca trebuie sa stii ce vrei sa mananci ca sa-ti alegi la ce restaurant libanez sa mergi.
De ce spuna asta? Fiindca la fiecare dintre acestea unele preparate sunt categoric mai bune decat la celelalte.
Ultima iesire din lista a fost la El Bacha din Piata Alba Iulia. Am mai fost aici si am bombanit de fiecare data aerisierea extrem de prost gandita si realizata la salonul pentru fumatori. Am avut noroc de aceasta data, culmea, nu fiindca au imbunatatit sistemul de aerisire ci fiindca nu era nimeni la fumatori. Complet plin la nefumatori (!!! se schimba obiceiurile in restaurantele din Romania ???) si nimeni la fumatori .... asa am gasit restaurantul intr-o seara de weekend. Mi-am luat inima in dinti si am spus ce o fi o fi .... hai la fumatori .... Si nu a fost rau :)
Am comandat hommos bi snawbar, taboule, manakish zaatar. Sunt foarte bune dar nu la fel de bune ca cele de la Tulin sau Ali Baba ... :) .... dar mult mai bune decat la Four Season sau Tripoli.
Restaurantul nu este scump, servirea este ok ... mancarea dupa cum am spus este ok. Ce mai, in ordinea preferintelor mele este pe la mijloc acest restaurant libanez si probabil nici nu merita mai mult.
Acestă recomandare …
Un adevarat restaurant de cartier. Asa cum aratau demult (anii 94-98) restaurantele. Asa cum arata restaurantele in multe orase din provincie.
Rau spre foarte rau despre meniu, despre preparate, servirea amabila, ambianta catastrofica si ... cam atat.
Am reusit sa mancam doar ceva aperitive reci. nu am avut curaj pentru mai mult.
Nu stiu de ce ar merge cineva acolo (eu am avut treaba in zona).
Acestă recomandare …
M-am gandit de ce ar trebui sa recomand Da Giulio. Si nu am gasit niciun raspuns fiindca aceasta nu este o recomandare. Este experienta mea la Da Giulio nici buna nici foarte proasta :). Intre cele doua opinii inclin un pic mai mult catre proasta.
Absolut plin de italieni - cu indulgenta cred ca doar noi si ospataritele vorbeam in romana care italieni cred ca stiau ce sa comande. Eu nu am avut curajul sa folosesc expresia "vreau si eu ce au comandat domnii de la masa alaturata" si ca urmare am comandat ce credeam ca le iese mai bine:
bruschete pomodoro
melanzane parmigiana
calamari
focaccia
paste la cuptor
Focaccia si bruschetele nu mi-au placut deloc dar melanzane parmigiana a fost buna. Nu excelenta ci buna. Pastele la cuptor bune spre foarte bune au parmezan de care trebuie (nu dela supermarket) si stiu sa-l foloseasca cum trebuie.
De ce opinia mea despre Da Giulio este proasta? Fiindca puteau sa ne spuna sa nu comandam calamari. Erau execrabili. De nemancat. Si asta mi se pare absolut de neiertat din partea lor. Intr-un restaurant daca nu ai lucruri proaspete nu le pune pe masa ..... nu-i asa?
Acestă recomandare …
Raman la parerea mea cum ca acest mic restaurant chinezesc este cel mai bun chinezesc din Bucuresti si asta in totala contradictie cu prieteni ce-mi vorbesc despre Templul Soarelui :). Hmmm ... ei nu stiu ce pierd :)
Pe o ninsoare ca in povesti si in mijlocul saptamanii am ajuns la preferatul nostru si am luat ca intotdeauna pui cu aroma de peste (asta e incredibil ce mai ...) si vita cu ardei. La simpla vedere a puiului cu aroma de peste am avut o balta in gura ce nu mi-a disparut la primele inghitituri. Excelent.
Nu stati mult pe ganduri atunci cand vine vorba de specificul chinezesc in Bucuresti.
Nu este nevoie de nimic mai mult decat "pui cu aroma de peste" la China Town.
Acestă recomandare …
Daca ar fi dupa mine as multiplica cu 100 numarul acestor magazine in Bucuresti si as inchide un numar identic de super/hyper market-uri. Probabil au si aceste super/mega/hyper market-uri rolul lor in viata noastra dar cu siguranta nu este cel mai benefic.
Prin decembrie 2011 intr-o zona prin care trec des am remarcat o firma cu un nume interesant: Zimbria. Nu stiam nimic despre acest nume atunci dar acum dupa ce am inceput sa cumpar des de la ei, m-am convins de reputatia lor si mai ales de calitatea produselor lor.
Am aflat ca in spatele acestei afaceri sta o familie Mariana şi Marius Verdeşi. Am citi ca vor sa extinda aceste magazine si in Bucuresti si in tara. Ce nu stiam si m-a surprins a fost ca in portofoliul firmei se afla 19 produse tradiţionale certificate, dintre acestea, ieşind în evidenţă purcelul de lapte afumat, umplut cu cârnaţi şi slănină si curcanul afumat.
Am cumparat si branzeturi, am cumparat si mezeluri, am cumparat si paine de la ei. Am cumparat si nu vreau sa mai cumpar de la super/mega/hyper .... fiindca daca nu incerci aceste produse TRADITIONALE pierzi o experienta cum rar iti este dat sa incerci in viata ....
Absolut excelente ....
Acestă recomandare …
Pe Pache Protopopescu am numarat mai deunazi 7 restaurante.
Ultimul deschis si de departe cel mai frumos dintre toate este Hanu Berarilor. Casa "Elena Lupescu" este absolut superba iar amenajarea ei ca restaurant nu a stirbit cu nimic din frumusetea ei. De cum intri te uimeste lumina si tonurile deschise de culoare ce se vad peste tot. Multele masute insirate peste tot la parter sau etaj sunt cam de fiecare data pline. Asa au fost si intr-o zi de marti seara cand am ajuns la Hanu Berarilor impreuna cu prietenii ....
Am cerut bere Carlsberg draft la litru (nu mi-am dat seama daca era cu adevarat Carlsberg fiindca in nota a aparut berea casei pe care vroiam sa o evit), cvartet de gustari platou calde precum se vede in poza, platou de branzeturi, rondele somon (32 lei !), cotlete fragede de berbecut (41 lei !!) si mai apoi ca desert tortul casei cu fulgi de migdale si desertul hangiului.
Despre mancare pot spune ca este peste medie dar si preturile sunt peste medie ... la cum arata restaurantul pot spune ca incearca sa-si scoata banii :) ... un mare plus pentru desertul hangiului care a fost excelent.
Restaurantul este uimitor ... daca inchid ochii si ma gandesc la el nu-mi pot scoate din minte (intr-o mult mai somptuoasa amenajare) imaginea unui restaurant de lux al Bucurestiului. Deocamdata ramane unul dintre restaurantele cu specific romanesc din lantul citygrill ce transforma incetul cu incetul conceptul de fastfood in ceva mult mai prietenos cu oaspetii .... E bun ...
Acestă recomandare …
Rareori in ultimii doi ani am reusit sa iau o asemenea teapa (asta ca sa ma exprim neacademic) .
Renumele restaurantului Bellini din centru este mare printre prietenii mei, am fost acolo si mi-a placut astfel incat intr-o seara de duminica ne-am gandit ca ne este mai aproape si mai comod sa ajungem la Bellini de pe Lanariei. Trecand pe langa Saorma Dristor nu am putut sa nu remarc afluenta incredibila de lume. Sunt sigur ca vreau si eu sa incerc o saorma dar pentru asta imi trebuie ceva mai multa vointa decat am in momentul de fata.
Sa revin la Bellini.
Am ajuns si am apreciat din primul moment ca nefumatorii sunt despartiti de fumatori printr-un fel de perdea foarte practica, ne-am asezat si am comandat repede lasagna, foccacia simpla si foccacia cu parmezan, bruschete, bere si... cam atat.
Au venit bruschetele care erau cam cum imi ies mie acasa (adica nu prea reusite :)), apoi foccacia care era cam ciudata si apoi marea bomba: lasagna. Despre asta as putea scrie mai multe dar m-as enerva din nou asa ca voi fi scurt. O lasagna reincalzita la cuptor intr-un mic vas de lut ce nu avea absolut nici o legatura cu ce trebuia sa fie o lasagna. Am dat-o deoparte, am rontait un pic din foccacia (pe care nu am cum sa o descriu dar este printre cele mai proaste mancate vreodata de mine .... aproape ca as putea jura ca si asta era reincalzita). Una peste alta as putea aprecia berea dar nu-mi sta in caracter :). Am renuntat la desert fiindca nu am mai avut curaj .... si am platit o suma modica dar deja mult prea mare pentru ce am primit.
Acestă recomandare …
In zona sunt deja multe restaurante asa cum tocmai ce vazusem cu o saptamana in urma dar la invitatia prietenilor am ajuns la un mic restaurant romanesc. Nu traditional in sensul in care nu este amenajat cu acel decor cu elemente traditionale precum Casa Romaneasca sau Jaristea sau Casa Jienilor ci mult mai modern.
Evident multe preparate romanesti dar si binecunoscutele influente italiene sunt regasite peste tot in meniu, in plus la etaj (mult mai animat) se canta live. Muzica .... nu foarte pe gustul meu, nici foarte in surdina, dar reusea sa acopere cu succes vociferarile sau rasetele de la o masa alaturata. In mod normal consider muzica live un mare plus dar nu este intotdeauna asa ...
Am cerut un aperitiv, niste ciorbita, piept de pui cu sos gorgonzola si vin alb. Preparate frumos, servite rapid si eficient (servirea excelenta) nimic in plus nimic in minus. Pentru desert am gasit cu greu ceva sa aleg (asta in spiritul bucatariei traditionale romanesti ce parca a uitat de desert) ... pana la urma am ales o placinta de mere. Absolut excelenta.
E simplu de spus de ce as reveni La Union .... fiindca m-am simtit bine. In unele locuri pur si simplu te simti bine. Si La Union m-am simtit si am mancat pur si simplu foarte bine :)
Acestă recomandare …
Un restaurant spaniol in Bucuresti imi sugereaza intotdeauna ca trebuie sa incerc paella sau vinete cu branza la cuptor.
O seara de vineri, restaurantul ce vroiam sa-l vad de ceva vreme, propunerea de a iesi la Salsa Picante a venit de la sine si iata-ne ajunsi la intrarea in restaurant incercand sa gasim o masa libera si cat mai putin fum. Solutia a venit simpla si nu prea am inteles de ce nu a fost prima intrebare a chelnerilor fumatori sau nefumatori? Probabil nu se mai obosesc sa intrebe asa ceva :). Demisolul era liber, aerul respirabil, nicio masa ocupata ... totul parca fusese pregatit pentru o seara petrecuta cu prietenii ....
Salsa Picante din cate am aflat este restaurantul sora cu Salsa Caliente din zona Garii de Nord si dupa ce am citit meniul am regasit aceleasi lucruri (adica paella si vinetele la cuptor dupa care imi ploua in gura). Nu am stat mult pe ganduri si m-am hotarat (lipsa de imaginatie si pofta m-au facut sa cer aceleasi lucruri si de aceasta data).
O mare deosebire fata de experienta trecuta de la Salsa Caliente a fost ca am asteptat putin (sa spunem moderat) pana sa ne aduca comanda dar marea asemanare a fost gustul excelent al vinetelor. Vedeti si voi poza si imaginati-va .... Pe cat de bine arata pe atat de gustoasa este combinatia gatita in micul vas de lut ars.
Portiile sunt consistente, preturile absolut civilizate, ambianta (daca consideram lipsa fumului) placuta, muzica (evident spaniola) in surdina mi se par atuuri bune pentru Salsa Picante in concurenta cu restaurantele din jur (cred ca pe o raza de 2-300 de metri sunt 15 restaurante).
La Salsa Picante e simplu de ales paella si vinete cu branza la cuptor :)
Acestă recomandare …
O seara de joi in care am vrut neaparat sa ascultam muzica live s-a transformat intr-o placuta experienta la restaurantul Bellini de langa Universitate. Am facut rezervare din timp (si bine am facut... demult nu am vazut coada la intrarea intr-unul!) si in jur de 20.00 ne-am asezat la masa. Un domn ca un titirez se invartea de colo colo ba intreband daca ai nevoie de ceva ba corectand un ospatar .... mai tarziu am aflat ca se numeste Adi si este intr-un fel sau altul responsabil cu ce se intampla la Bellini.
Pana sa inceapa muzica am cerut cate ceva de mancare si cum eram multi am avut ce sa incerc asa ca mi-am facut o parere bine fundamentata :)
Deci:
insalata mista gamberi - 25 lei - o alegere nefericita fiindca mie nu imi plac acei creveti mici in salata
lasagna - 23 lei - printre cele mai bune din Bucuresti si despre asta stiu ce spun :)
melanzane al forno - 21 lei - excelenta
biftec tartar - 43.50 lei - si cam scump si apreciat doar de cunoscatori ;)
muschi de vita cu piper verde - 43.50 lei - si el extrem de laudat.
Separat am baut vin romanesc si am ascultat o seara intreaga muzica live cantata cu mult sentiment si placere de Andra.
Daca refuz sa recomand restaurantele trattoria in mod normal de aceasta data fac exceptie, cred ca Bellini este mult mai trattoria decat sunt toate celelalte din Bucuresti si in plus este si cel mai reusit :)
Acestă recomandare …
Nu cred ca am facut o singura recomandare pentru cumparaturi :) Nu-mi sta in fire :)
Micul magazin cu produse traditional spaniole merita atentia si interesul oricui. Daca te descurci cu limba spaniola sau engleza este bine, daca stii doar romana, micuta doamna ce te serveste nu poate sa-ti turuie intr-una despre tot felul de bunataturi ce se afla in magazinasul ei. Am aflat ca parintii ei tin un magazin asemanator in Barcelona, am aflat multe lucruri despre jamon (jambon) si branzeturile spaniole, am redescoperit Paella .... ce mai ... as fi vrut sa fie mai aproape de casa si un pic mai mare ....
Recomandarea mea: Paella si jamon ... si inca odata jamon :) pentru cine stie ....
Acestă recomandare …
Am urmarit destul de mult in ultimul an sa ajung la Casa Romaneasca si numai programul aglomerat a facut sa nu-mi pot permite sa ajung langa aeroportul Otopeni. Mi-a parut si mai rau cand am vazut micuta gradina foarte frumos amenejata cu gratarul imens chiar langa intrare.
Pana la urma am reusit sa ajungem intr-o dupa amiaza de noiembrie, era destul de frig, evident gradina inchisa dar gratarul mergea .... si atunci mi-am adus aminte de reclama lor ce vorbeste de pui si scaricica la jar din lemn de tei .... Dupa ce am trecut prin restaurantele pentru turisti precum Caru' cu Bere sau Jaristea a fost o adevarata experienta Casa Romaneasca.
Am ajuns la crama restaurantului aflata la subsol, intr-un decor ce incearca sa reprezinte o pivnita traditionala romaneasca cu multe muraturi si obiecte traditionale romanesti. Interesant. Servirea traditional romaneasca (nu ma pot abtine sa nu le dau cu indulgenta 3 stele) preturile extrem de mici dar mancarea ... mancarea a fost excelenta.
Am luat ciorba de fasole si ciolan de fasole, ciorba de vacuta, piept de pui cu cascaval si multe salate cu muraturi. Nu am avut rabadare sa comandam ceva preparat la jar in lemn de tei dar trebuie sa revin sa incerc scaricica ....
Am mancat 3 persoane si am platit 120 lei. Ieftin. Extrem de gustoasa mancarea, am mai avut experiente dar parca niciuna nu a fost asa reusita.
Recomandarea mea: ciolanul de fasole cu muraturi.
Acestă recomandare …
Am citit recomandarea facuta de Ogre in urma cu un an si m-am simtit ca in romanele fantastice ale lui Eliade. Parca eram intr-o bucla temporala.
Vineri seara am vrut sa mancam pizza, dupa o scurta consultare am spus sa incercam La Cena 2. Demult nu am fost la acest restaurant si ne placuse mult felul cum arata si terasa dar si pizza. Bine, in noiembrie nu poate fi vorba de terasa, dar hai sa mergem ne-am spus.
La intrare am remarcat parcarea complet goala si un pic sinistra. Am coborat din masina si o fereastra s-a deschis si o persoana ne-a scrutat prin semiumbra din curte. Am intrat .... doar chelnerii erau la bar si atat. Sentimentul este ciudat. Intotdeauna te simti stingher intr-un restaurant decorat intr-un decor minimalist cu mult alb luminat ca la nunta si fara clienti.
Servirea a fost politicoasa si ma opresc aici. Am cerut pizza, focacia, salata si bere. Dintre toate trebuie sa remarc pizza si foccacia fiindca blatul era facut cum imi place mie adica subtire si usor crocant.
Foarte buna pizza si foccacia, foarte buna berea (au adus paharul de la rece se mai vedea gheata pe buza paharului ... dar totusi afara erau sub 10 grade nu era nevoie sa-mi trosneasca dintii in bere)) preturile acceptabile ... oare ce-i lipseste frumosului restaurant ?
Acestă recomandare …
Am recitit recomandarile restaurantului DaDa si ma gandeam ca in general si "ceilalti" au apreciat mancarea sau atmosfera. Nu am fost demult si tocmai ce evaluam optiunile de a iesi la o masa cu "ceva" nou. Mi-am adus aminte ca la DaDa aveau obiceiul sa schimbe meniul din cand in cand si .... fuga la DaDa.
Wow, ce bine am facut .... am primit meniul si era plin de lucruri noi care mai de care mai apetisante si mai interesante. Fiindca in ultimul an am scris mai mult de 100 de recomandari am privit cu alti ochi DaDa. Am privit cu alti ochi micul restaurant boutique, meniul scurt si impecabil prezentat, atmosfera incredibil de romantica sau ... placuta conversatiei ... iar mancarea .... ei bine mancarea este dupa parerea mea cea mai buna din Bucuresti (bine mai am de revazut si Cantine de Nicolai) ..... dar eu spun ca nu ma insel.
De aceasta data am cerut:
tartar racoros de rosii feta, branza si busuioc - 19 lei
dorada in pergament si sare cu garnitura broccoli cu rosii uscate si parmezan - 65 lei
fettina de curcan cu sos roquefort si tagliatelle de dovlecel - 38 lei.
Sa va spun cum sunt?
Tartarul de rosii era cu rosii taiate marunt si branza de capra maruntita intr-un pic de ulei de masline si busuioc ... incredibila combinatia, dorada in pergament era o noutate pentru mine si am fost uimit de faptul ca pergamentul absorbise excelent grasimea pestelui iar garnitura de broccoli cu parmezan si rosii uscate este preferata mea. Fettina de curcan cu sos era frageda si perfect facuta la gratar dar uimirea maxima a fost garnitura de dovlecei. Dovleceii fusesera taiati in fasii lungi, usor perpeliti intr-un pic de ulei cu seminte de pin ... se topea in gura ... Inca odata, preparatele astea fusion se potrivesc precum o manusa cu DaDa.
Finalul? Sunt fericit ca este destul de aproape de casa, imi place faptul ca nu trebuie sa merg prin tot felul de restaurante cu iz italian si mai ales ca in fiecare sezon e ceva nou. Imi place DaDa asa cum imi place si felul in care ei numesc meniul: DADA MENIU FUSION IMAGINATIV ONOMATOPEIC “badabing dadaboom". Asa este: badabing dadaboom :)
Acestă recomandare …
In trecere prin Brasov si fiind atras de locul interesant la restaurantului am ajuns la Ambasador (Republicii 60, Brasov). Extrem de frumos amenajat demisolul, culorile calde si atmosfera foarte placuta ne-au confirmat de la bun inceput alegerea facuta.
Asta pana la mancare :)
Am comandat ciorba de vita, tornedo de vita, salata verde cu lamaie.
Initial lucrurile au decurs bine, ciorbita de vita a fost gustoasa, smantana si ardeiul proaspete. Apoi au adus salata si tornedo de vita. Am inceput sa bomban la salata fiindca intentionat si expres am cerut salata cu lamaie fiindca nu vroiam sa aiba otet. Au venit cateva foi de salata inmuiate in otet. Am dat-o deoparte si m-am concentrat asupra tornedo-ului.
Aici intrebasem daca are ceva usturoi ... raspunsul a fost "NU are nimic usturoi" si ce sa vezi cartofii de la garnitura aveau smantana cu usturoi. I-am dat si pe ei deoparte fiindca eram deja curios sa vad muschiuletul. Senzational ghinion. Muschiul in sange nu era ales din carnea potrivita sau nu era preparat cum trebuie. Era din .... cauciuc ... pur si simplu. Am ramas la ciorbita de la inceput, am pus tacamurile in farfurie, am cerut nota si am plecat.
Cu multa parere de rau pentru bunavointa ospatarilor (plin de solicitudine dealtfel) dar mancarea a fost un rateu teribil.
Acestă recomandare …
Cafenea micuta aflata exact la parterul imensului bloc de birouri din Piata Muncii. Terasa draguta dar total aberant amplasata langa rezervoarele de combustibil ale benzinariei Agip m-a surprins prin amenajare si pozitionare :).
Am cerut un ceai si sandwich-uri.
Potrivita alegere si probabil pentru asta Bubbles Cafe este un loc potrivit pe bulevardul Decebal.
Acestă recomandare …
Am citit de cateva ori review-ul facut de Lidia D. inainte de a merge la Isoletta. M-am amuzat cand a vorbit de preturile ce depasesc " the mother of all" casa di David :) si mai ales cand a vorbit de portiile mici.
Sa va spun parerea mea:
- neobisnuit dar incep cu preturile ... dupa ce sucesti pe toate partile locul incredibil pe malul lacului, atmosfera placuta, mancarea excelenta, nu te poti opri sa nu ajungi la pret care, spus direct, este ... doborator. Si cum altfel poate fi caracterizat pretul daca e un restaurant ce se adreseaza unei clientele ce pretuieste exact asa ceva (sau poate mai bine spus nu conteaza banii).
- portiile ... hmmmm .... mai mici de atat nu am vazut niciodata. Dar ... exista un dar .... m-am simtit foarte bine cu marimea lor ... nu m-am speriat ca la alte restaurante italiene de marime.
- atmosfera ... mai romantic de atat nu se prea poate. Si cu toate ca este extrem de romantic majoritatea clientilor nu pareau a fi interesati de romantism ci mai degraba de bussines.
Am incercat:
- scalia olive e verdure (39 lei) - un mic antreu cu cateva masline si alte mici specialitati
- gamberoni alla griglia (71 lei) -
- trofie al pesto genovese (45 lei) - pastele casei cu pesto genovese
- calamari grill (46 lei) - excelenti
- polipo alla griglia (65 lei) - caracatita la gratar (de luat si data viitoare :)
- torta casa frutti (24 lei) - si asta trebuie tinut minte!
Ar fi obositor sa repet la fiecare in parte excelent, foarte bun .... e simplu de zis ... toata mancarea de nota 10.
Despre bautura: un vin rose: ca dei frati rose - 125 lei sticluta :).
Recomandarea mea:
probabil unul din cele mai frumos pozitionate restaurante din Bucuresti, excelenta mancarea si, pentru cine-si permite, poate deveni un obicei zilnic foarte placut.
Acestă recomandare …
Dupa o lunga vara fierbinte in care mancarurile cu specific mediteranean au fost felul principal am incercat din nou sa vedem ce s-a mai schimbat in restaurantul chinezesc preferat.
Acelasi restaurant decorat in binecunoscutul stil chinezesc, am vazut de aceasta data ca are mese si la etaj (ultima data am crezut ca este doar parter) are si terasa .... destul de putina lume pentru o duminica seara.
Am cerut pui cu aroma de peste si un fel de rata cu sos usor picant. Cu toate ca am spus de fiecare data: puiul cu aroma de peste de aici este excelent, de aceasta data mi-a placut cel putin la fel de mult rata. Bine facuta si foarte frageda, sosul usor picant au fost o surpriza extrem de placuta.
Mic si placut face o nota discordanta dupa parerea mea cu Templul Soarelui (de care nu este foarte departe) si cand spun nota discordanta ma refer la mancarea excelenta, portiile mari si preturile ... chinezesti :)
Acestă recomandare …
Muzica si distractia intr-o atmosfera de zile mari sunt deseori intalnite la Hard Rock Cafe.
Am petrecut aici excelent (e obligatoriu sa mergi cu prietenii si sa fii pregatit de distractie) am mancat mediu spre execrabil (cu parere de rau dar nu pot sa sufar mancarea fastfood ... mai bine ma abtin) am baut, am cantat, am dansat ... atmosfera face toti banii.... care bani, apropo, nu sunt deloc putini.... pot spune ca sunt chiar sariti de pe fix .
Recomandarea mea este sa mergeti la Hard Rock Cafe, sa beti, sa va distrati si sa ascultati superbele concerte live.
Acestă recomandare …
O simpla iesire la Snagov s-a transformat intr-o placuta masa pe malul lacului.
Hanul Vlasiei are o terasa pe care ei o numesc La Sura Hanul Vlasiei ce arata precum o mare sura foarte modernizata. Inconjurata de multa verdeata si de lac este plasata intr-o pozitie superba. Stand la masa lacul se aude clipocind intr-o parte a terasei, iar fosnetul padurii Snagov este foarte placut.... Superb.
Am cerut numai preparate traditional romanesti, simplu pregatite: ciorba de vacuta, pastrav la gratar, tochitura de mamaliguta, legume la gratar. Au venit repede, au fost gustoase si ieftine asa ca intre El Capitan si La Dolce Vita eu zic sa alegeti pentru o relaxare totala .... Sura Hanul Vlasiei :)
Acestă recomandare …
Am ajuns intr-o seara de iulie in pub-ul lui Gyuri :) si era pustiu si destul de ... ciudat.
Locul asta traieste cu si pentru muzica, asa ca atunci cand nu este muzica nimic nu este.
Noi ne-am asezat la micuta terasa si imediat dupa noi terasa s-a umplut. Am cerut ceva bere si un platou cu delicatese romanesti dar adevarul este ca la Gyuri nu trebuie sa ajungi vreodata pentru mancare ci pentru muzica, muzica ... muzica.
Acestă recomandare …
Inca o zi si inca un resturant italian vizitat/vazut/recomandat in Bucuresti. Dar, supriza mea a fost destul de mare fiindca contrar asteptarilor mele de a vedea inca o trattoria (bodega italiana altfel spus) de aceasta data am ajuns la un resturant cu pretentii.
Chiar daca este pozitionat intru-un cartier central al Bucurestiului, Da Giulio nu este un restaurant de cartier.... sau daca voi credeti ca este mi-as dorti ca toate restaurantele de cartier sa arate ca Da Giulio.
Pe terasa micuta (6 mese ?) am ajuns intr-o seara calduroasa de iulie.
Am cerut bere draft si am primit Peroni Nastro Azuro la draft ... :) absolut excelenta sau eram noi insetati,
melanzane parmigiana 21 lei,
lasagna 25 lei,
focaccia 8 lei,
sorbetto limone 15 lei.
Au fost excelente preparatele italienesti iar sorbetto-ul de la sfarsit ... foarte bun.
Imi place la nebunie cum restaurantele in general nu se mai obosesc sa puna preturile cu zecimale dar la restaurantele serioase italienesti nu ezita sa foloseasca zecimale :). Si Da Giulio nu face exceptie, multi clienti italieni cu care ospataritele vorbesc in italiana cu o viteza incredibila par a fi extrem de obisnuiti cu aceste preturi. Si asta am remarcat si la vechea mea preferinta La Dolce Vita.
Trebuie sa va recomand lasagna de la Da Giulio si mai ales melanzane parmigiana. Trebuie.
Acestă recomandare …
Probabil cel mai frumos parc din/in Bucuresti are si un mic resturant aflat intr-una dintre cladirile domeniului Mogosoaia. Pe nota de plata am vazut scris Palatele Brancovenesti pe meniu era scris ceva cu Centrul de Conferinte ... Nu sunt lamurit dar pot merge oricand fara sa ma ingrijoreze cum se numeste.
Am parcat in afara parcului (exista si o parcare privata dar era plina) si am mers pe alee pana la Palat si dupa ce am trecut pe sub bolta ce marcheaza intrarea in Palat pe stanga se vede o mica terasa ce apartine restaurantului. Terasa plina de lume cu frape sau cocktail-uri pe masa iar in interior .... in interior e cam asa ... trebuie sa va imaginati un restaurant la care proprietarii au facut tot posibilul sa-l amenajeze cat au putut ei de bine ... a iesit ceva ... curat dar urat. Restaurantul merita mult mai multi bani investiti in amenajare sau in mobilier .... din pacate.... Cu toate astea dupa cum vedeti la ambianta am acordat 5 stele si asta fiindca absolut orice neajuns paleste in favoarea amplasamentului intr-un cadru natural extrem de curat si frumos amenajat.
Specificul romanesc (bine ca nu au trecut la pizza!) este destul de bine regasit in meniu prin simplitatea si lipsa de originalitate specifica multor restaurantelor romanesti. Noi am regasit gordon bleu de pui - 28 lei, frigarui de piept de pui - 13 lei, bulz ardelenesc 15 lei, platou romanesc - 70 lei. Exceptand pretul platoului absolut aberant chiar daca ei sustin ca este pentru doua persoane restul au preturi corecte. Chiar daca as fi un supertalent in descrierile gastronomice nu stiu ce ar trebui sa descriu la frigarui de pui sau bulz ardelenesc ... sunt bune ... punct.
Chiar daca am ajuns la restaurantul Palatele Brancovenesti, probabil ar fi fost mai potrivit sa facem o lunga plimbare prin superbul parc ... desculti ... prin iarba.
Acestă recomandare …
O plimbare de seara fara intentia de a ne opri la un restaurant dar o ploaie de vara ce ne ameninta si iata-ne adapostindu-ne pe terasa restaurantului Zet :)
Intamplator sau nu, nostalgici, ne-am hotarat sa incercam vechile preparate ce cu multi ani in urma faceau deliciul serilor noastre de weekend. Anii au trecut si peste Zet si peste ospatarii ce au luat usor proportii si peste preturile parca neschimbate si meniul este acelasi.
Preparate in general cu specific romanesc si o veche preferinta de-a mea piftie de pui, carnaciori cu fasole, bere, salate. Totul a costat putin peste 50 lei. Mai ieftin de atat nu am vazut inca si nu este vorba de meniul de pranz ci de o masa pentru doua persoane.
Daca treceti pe la restaurantul Zet de pe Vatra Luminoasa trebuie sa incercati piftia, iahnia de fasole si zacusca. Sunt facute de ei si trebuie sa-i credeti. Nu seamana cu ce gasesti la super market-uri .... mai degraba seamana cu ce face mama acasa :)
Acestă recomandare …
Garden Palace este pentru mine o terasa superba cu bere nefiltrata extraordinara, ceva mancarica romaneasca pe care trebuie sa recunosc nu am incercat-o si nu am vazut-o.
Dar am vazut mesajul de la iesire cand am dat sa plec si nu l-am ascultat. Din pacate :)
Probabil una dintre cele mai spatioase terase vazuta de mine in Bucuresti (poate terasa La Ovidiu de pe Basarabia fosta La Copaci sa mai fie asa mare) asezata pe malul Dambovitei cu niste umbrele imense si o bere ..... foarte, foarte buna.
Numai buna de iesit cu prietenii. Asta e terasa Garden Palace :)
Acestă recomandare …
Am ajuns de multe ori la L'ecrevisse Bistrot si trebuie sa recunosc ... nu am apucat niciodata sa vorbesc despre el. Si asta cu toate ca am ajuns sa-l consider restaurantul meu preferat cand vine vorba de preparate frantuzesti.
Este situat intr-o casa veche decorata cat s-a putut de bine, cateva masute si ceva poze ce-ti aduc un usor aer parizian. Este evident ca nu a fost amenajat cu bugetul ce rupe norii de la Bon Bouche sau alte restaurante cu fitze. Dar la fel de evident este ca oamenii astia stiu sa gateasca senzational si sa ramana in memoria papilelor mele gustative suficient de mult incat sa revin in orice moment in care vreau ceva .... nu stiu ce ... dar sa semene cu ....
Acum sa revin la mancare. Prima intalnire cu meniul a fost una foarte simpla si interesanta. O doamna a adus o tablita pe care erau preparatele zilei. Unele erau deja taiate si evident am intrebat de ce meniu pe tablita. Raspunsul evident si logic a fost ca ei raman in meniu doar cu ce a putut fi pregatit cu preparate proaspete si din acest motiv nu in fiecare zi gasesti aceleasi preparate.
Bun ... acestea fiind spuse ramane sa va vorbesc acum doar despre muschiuletul de vita ci piper verde ce a fost exceptional si apoi despre desertul nougat glace si el foarte bun.
Daca ajungeti la L'ecrevisse Bistrot nu trebuie sa va ganditi prea mult ce sa luati. Nu oscilati, nu cantariti in minte. Absolut tot ce vedeti in meniu este excelent si trebuie sa lasati loc intotdeauna pentru o nouga glace, un vin bun sau un cocktail.
Acestă recomandare …
Intr-un loc unde te-mbie un restaurant spaniol, unul chinezesc, unul italian si unul frantuzesc l-am ales pe cel italian fiindca terasa lui era absolut fabuloasa si fiindca nu vazusem pana acum Il Saraceno.
Asa cum v-am spus terasa este cred printre cele mai frumoase din Bucuresti si pozele pot dovedi cu prisosinta asta.
Am luat un tartar de somon 29 lei ceva bruschette 5 lei sau 7 lei in functie de "umplutura" si ceva bere. Asa cum am vazut in meniu aveam de unde alege si niste specialitati mai ciudate precum preparate vanatoresti si multe din categoria trattoria. Cum nu sunt un fan al acestor mancaruri cu iz italian nu prea va pot spune multe despre ele. Desertul a fost exceptional si anume tortul casei. Cu siguranta proaspat si buuuun ... foarte bun.
In recapitulare trebuie sa ajungeti aici la Il Saraceno fiindca terasa este superba, atmosfera romantica, mancarea ieftina si foarte buna.
Acestă recomandare …
Vivaly a fost o surpriza extrem de placuta pentru un vizitator obisnuit al restaurantelor bucurestene. Ajunsi in portul Giurgiului am incercat mai intai Perla - ce se pare ca s-a transformat intr-o trattoria si asta in sine mi se pare o blasfemie - sa faci o trattoria pe malul Dunarii .... ma rog daca oamenii sunt doritori de chestii italienesti in loc de pescaresti ... cine-i poate opri?
Spre norocul nostru Perla era intr-un fel inchis, de ce zic intr-un fel, fiindca in interior erau 6 persoane ce jucau remy si scaunele erau urcate pe mese .... deci ... inchis.
50 de m mai incolo, pe apa, un mic vas pe care scria restaurant Vivaly.
Am coborat scarile si prima senzatie a fost ciudata, ferestrele erau evident deschise si prin ele se zarea malul bulgaresc si bineinteles un mare luciu de apa, un usor fosnet iti spunea in permanenta ca esti pe apa, ce mai .... interesant. Un mare noroc am avut spun eu cu muzica, desi ma asteptam sa aud ceva traditional, in permanenta am ascultat chillout (trebuie sa spun o rautate: probabil din cauza asta era destul de pustiu)
Evident am mancat:
bors pescaresc 10 lei,
oblete 9 lei (adica peste foarte mic prajit),
somn la gratar 20 lei si
un mare platou rece pescaresc cu o multime de bunataturi.
Mancarea nu era extravaganta ci cat se poate de simpla si foarte gustoasa.
Recomandarea mea: borsul pescaresc si platoul rece.
Acestă recomandare …
In sfarsit un loc unde poti manca sushi fara sa vinzi ceva din casa.
Restaurantele fusion (Mju sau DaDa) ofera si ele sushi dar aici la Zen Sushi gasesti o varietate muuult mai mare de mancaruri japoneze. Mi-am propus ca: daca voi gasi un restaurant japonez in care se mananca sushi cel putin acceptabil sa-i dau numarul maxim de stele pentru ca m-am saturat de preturile de la celelalte restaurante japoneze unde pentru un meniu de doua persoane poti plati si cate sute de lei.
M-am indopat cu:
maki for two 70 lei
maki menu 40 lei
salmon menu 45 lei
salmon yakisoba 34 lei
Cu un orez nu exceptional preparat dar ... bine facut, toate au fost foarte reusite.
Am vazut in meniu o gramada de supe pe care mi-am propus sa le incerc alta data precum si bere japoneza .... hmmmm cred ca data viitoare ...
Recomandarea mea este clara: uitati de livrarile de sushi acasa, sushi de la hypermarket sau supermarket, sushi din Centrul Vechi sau de la restaurantele cu fitze ... mergeti la Zen Sushi pe Serban Voda si mancati un sushi foarte bun.
Acestă recomandare …
O vizita la un restaurant cu specific romanesc / bulgaresc / sarbesc / turcesc / grecesc si alte cateva tari de pe langa noi este categoric o experienta ce trebuie incercata de toata lumea. Asta ca sa nu ne mai imaginam prea mult ca noi am inventat roata in materie de mancare. Adica in momentul in care incepi sa mananci, recunosti in farfurie gusturile traditional romanesti in multe dintre felurile de mancare traditional bulgaresti / sarbesti / turcesti / grecesti.
Am fost la terasa restaurantului si pot sa spun ca am facut o greseala. Daca nu mergeti intr-o zi de duminica astfel incat traficul sa fie ... civilizat ... de multe ori trebuie sa vorbesti cu voce tare ca sa te poti intelege cu vecinul de masa. Asta si mai ales micul butic de langa restaurant al carui patron sau prieten al patronului a deschis portierele masinii in fata terasei punand la maxim ceva manele ... Hmmmmm. Ce iti este si cu gusturile astea in materie de muzica sau cu civilizatia asta.
Sa trecem la mancare .... am comandat si mi-au placut la nebunie
clatitele cu ciuperci si smantana 20 lei,
vinetele umplute 15 lei,
fasolea cu carnati 22 lei,
salata greceasca 15 lei.
Nu au ezitat in buna tradiutie balcanica sa ne taxeze pentru painea asezata pe masa, necomandata si nemancata ... asta nu ca ar fi costat mult dar... era un serviciu necerut.
Buna mancarea si ieftina ... data viitoare cu siguranta am sa incerc incaparea de la etaj (acum era inchisa) ce am vazut-o in poze si arata foarte bine.
Acestă recomandare …
Un magazin adorabil ... este prima descriere ce-mi vine in minte cand ma gandesc la vizita pe care am facut-o la British Gallery intr-o zi de vineri dupa-amiaza.
Poate exprimarea magazin este prea banala este mult mai mult ... o locuinta in care intri cu seninatate in care am fost aproape intimidat de sentimentul in care ma duc in vizita la cineva si as putea sa cumpar tot ce-mi place. Foarte neobisnuit. Un stil de viata in care patrunzi ... admiri.. te plimbi ... si daca iti place ceva ... poti lua acasa.
Fiecare camera este amenajata si pare a se desprinde dintr-un roman englezesc, poti sa respiri aproape atmosfera tipic englezeasca .... totul dar totul te incanta, surprinde placut si entuziasmeaza.
Am cumparat dupa o lunga vizita cateva hainute pentru copii, ceai si o palarie. M-am plimbat mai mult de o ora prin casuta cu un sentiment cum v-am spus aproape de voyeur.
Mi-am propus sa revin, sa stau mai mult si sa cercetez cu mai multa atentie biroul si sufrageria precum si subsolul unde mi s-a parut ca sunt intr-un magazin cu surprize.
Adorabil.
Acestă recomandare …
- Unde mancam in Cluj?
Raspunsul corect:
- La restaurant VIA !
De departe - dupa ce am mancat acolo - cel mai bun restaurant din Cluj si cand spun asta o spun pentru cunoscatori.
O amenajare ce imbina fericit motivele populare din Transilvania cu trasaturile moderne un bucatar sef (NADAY EGON) ce merita cu prisosinta felicitat fac din restaurantul VIA cea mai buna alegere.
Meniul este scurt asa cum le sta bine restaurantelor fusion, lista de vinuri este ceva mai scurta fata de cum as fi dorit dar ... ai de unde alege.
Nu vreau sa va spun mai multe ... nu este nevoie sa va spun mai multe ... priviti pozele si spuneti: ati mai vazut undeva un astfel de muschiulet de vacuta?
Acestă recomandare …
Daca ar fi sa va recomand o pizza imensa trebuie neaparat sa vedeti pizza de la Jo din Sighisoara. Dar totul trebuie sa se opreasca aici ... nu desert sau alt fel de mancare ci pizza.
O mare bere cu o mare pizza pe o terasa insorita din frumosul oras Sighisoara.
Foarte ieftina si foarte buna!
Acestă recomandare …
Desi merg rar prin cafenelele de pe Decebal, am ajuns intr-o seara la Pink. Am intrat si fiindca afara era plin, am cautat o masa si ne-am asezat.
Dupa cateva cocktail-uri am inceput sa vad viata ceva mai in roz si asta in nici un caz datorita decoratiunilor interioare ce sunt intr-o ambigua culoare roz-visiniu ci mai degraba fiindca au fost reusite (cocktail-urile)
Mult fum, fashiontv pe plasme, media generala de varsta putin peste majorat ... mie pot spune ca mi-a placut .... asa ... un pic.
Fata de noile cafenele ce au impanzit bulevardul cred ca sunt in acceptiunea generala cand spun ca este momentul ca Pink ar trebui sa se renoveze.
Acestă recomandare …
In cautarea unei noi experiente mi-am adus aminte ca in locul restaurantului Don Carlos s-a deschis un restaurant libanez si anume Habibi. Scurta viata a avut restaurantul cu specific mexican (Don Carlos) si cu multa parere de rau pot spune ca era cel mai bun restaurant mexican din Bucuresti. Stiind ca locul nu este unul aglomerat m-am indreptat cu entuziasm catre locul de pe Barbu Vacarescu. Dupa ce am parcat in imensa parcare din spatele restaurantului (cred mai degraba ca este parcarea turnului de birouri) am remarcat foarte aproape de Habibi la o distanta de nici 100 de metri inca 3 restaurante. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut prea des o astfel densitate si m-am gandit ca simpla constructie a turnului de birouri a devenit probabil un magnet pentru proprietarii de restaurante. Am vazut Louisenhof (specific austric daca nu ma insel), Decebal (specific romanesc) si parca La Mama (un fel de fast food evoluat sau specific romanesc).
Odata ce am ajuns am recunoscut decorul (noul proprietar nu a schimbat nimic sau poate eu nu am remarcat nici o schimbare) aceleasi scaune, mese, fete de masa ... ce mai e la fel.
Am cerut tabule (11 lei), homus cu seminte de pin (14 lei), mutabal (12 lei), salata de masline (15 lei), ayran (5 lei).
Nu am cum sa va recomand Habibi sau poate am gresit ziua in care trebuia sa merg la acest restaurant. Este de departe cel mai slab restaurant cu specific libanez la care am fost in ultima perioada (parerea mea este ca Tulin este cel mai bun apoi probabil El Bacha). Nimic nu a fost asa cum ar fi trebuit (tabule semana cu o salata romaneasca mai degraba, homus nu avea nimic din finetea si savoarea pe acre am gasit-o la Tulin ... ce mai, exceptand servirea atenta si este un loc unde probabil nu voi reveni prea curand.
Acestă recomandare …
La recomandarea lui Ogre nu am rezistat tentatiei si mi-am spus ca trebuie sa incerc si eu La Dolce Vita, micul restaurant italian de pe strada Occidentului.
Am parcat masina cu ajutorul domnului din fata restaurantului ce parea a avea exact acest rol de a ajuta clientii sa parcheze si am intrat in micul demisol ce gazduieste restaurantul.
O lumina puternica combinata cu foarte mult alb ce se reflecta din marmura ce acoperea podea precum si peretii vopsiti tot in alb m-au orbit in prima clipa. Mi-a trebuit ceva timp sa ma obisnuiesc si am fost preluati chiar de la intrare de o amabila domnisoara. Cred ca La Dolce Vita nu are mai mult de 10 mese si dupa ce am aruncat o privire am inteles ca trebuie sa precizez faptul ca nu avem rezervare si ca trebuie sa gaseasca o solutie. Avea o singura masa libera ... unde ne-a si condus.
Prima problema a fost spatiul ... mesele sunt micute iar scaunele sunt asezate destul de inghesuit. Dupa un mic moment de acrobatie ne-am asezat la masa si am inceput sa citesc meniul dar ceva nu era in ordine ... .. am realizat repede ca in jurul nostru se vorbea doar in italiana. Hmmm ... apoi chelnerul a inceput sa ia comanda de la o masa alaturata vorbind tot in italiana apoi a trecut la urmatoarea masa si procedat la fel ... tot in italiana. A conversat amical cu unii oaspeti a schimbat o gluma doua cu alti oaspeti ... ce sa zic ... se stia cu toata lumea si vorbea extrem de degajat cu toata lumea.
M-am simtit un pic dezorientat fiindca eu nu am amintiri foarte placute despre restaurantele din Italia ... m-am simtit intotdeauna ca un turist bun de plata (fraier) si atat. Mai tarziu cand am cerut nota am avut acelasi sentiment citind familiarele cuvinte Coperto (Servire) cum ar veni pentru faptul ca ai fost servit esti taxat separat, probabil varianta ar fi fost sa-mi iau singur mancarea de la bucatarie sau cum?
Am cerut Melanzane (12 lei), Lasagana (14 lei), un platou Dolce Vita (16 lei), prosciutto con melone (17 lei) adica vinete la cuptor, lasagna, un platou cu branzeturi si fructe, pepene verde cu prosciutto. Trebuie sa va spun doua cuvinte despre Lasagna si Melanzane. Pufoase, excelente, se topeau in gura, absolut incredibile. Am mai mancat ceva asemanator la un restaurant spaniol dar nu suporta comparatie. Fara sa exagerez si stiind ca nu sunt admirator al bucatariei italiene am ramas cu un sentiment de admiratie aproape pentru felul in care au fost preparate ... inca odata: excelente.
Am incheiat cu un desert la inaltime: tarta cu fructe (5 lei) si un tiramisu (7 lei), ambele foarte bune.
Pentru mine a fost una dintre cele mai placute surprize de cand merg prin restaurantele bucurestene si de departe cea mai mare surpriza pentru un restaurant cu specific italian. Preturile sunt mai mult decat corecte (as putea spune ca sunt mici), servirea de exceptie iar mancarea .... cum spune Ogre: "fãrã repros".
Acestă recomandare …
Am incercat patiserii sau brutarii prin Bucuresti si pot spune ca lantul acesta de patiserii Paul (eu am vazut deocamdata doar 3 poate sunt mai multe) este unul din cele mai reusite in acest domeniu. Evident ma refer la Bucuresti. Am trecut prin mall AFI Palace si apoi in aceeasi zi prin Baneasa Shopping City. In ambele am remarcat patiseria cu pricina si in ambele situatii am remarcat faptul ca era o coada consistenta. Trecand peste faptul ca in materie de dulciuri sunt departe de cum ar trebui sa fie (am vazut un molleux au choccolat ce era aproape o parodie a retetei originale) unele sunt mai reusite altele ... mai bine nu. Totusi patiseria este excelenta iar painea de exceptie. Fiindca aceasta este totusi o recomandare nu pot sa nu va avertizez ca preturile sunt aproape astronomice. Pentru cateva croissant-uri cu unt si cateva painici de o "calitate deosebita" poti linistit sa platesti cat pentru un meniu complet de o persoana la restaurant (evident nu frantuzesc).
Dar pare sa merite ... nu-i asa?
Acestă recomandare …
Schimbarea remarcata de mine fata de Traffic-ul din urma cu 2-3 ani sunt scaunele mult mai comode ... in rest .... neschimbat. Multi dintre chelneri sunt aceeasi ... doar ca acum au facut ceva burtica sau cum se spune s-au mai implinit. Sunt la fel de amabili si foarte buni cunoscatori ai clientelei.
Oferta din meniu este aceeasi am impresia si ca meniul este tiparit in urma cu ceva ani, dar, toata lumea stie ce vrea la Traffic fiindca nu ajungi la Traffic decat daca ai treaba prin zona sau vrei sa vezi un meci.
O zi de meci in Liga Campionilor si trei sferturi din mese sunt pline de grupuri galagioase de prieteni ce comenteaza aprins. Televizoarele merg cu sonor la maxim pentru a acoperi harmalaia generala. Este categoric un bar numai bun de iesit cu amicii la bere, probabil acesta a fost motivul pentru care demult de tot s-a si filmat o reclama la bere la Traffic.
Am vazut mancarea, am si mancat ceva (gustarea Traffic este ca intotdeauna foarte reusita dar papanasii au fost complet ratati, demult nu am mai primit papanasi ce erau cruzi la mijloc), am baut bere la halba si ne-am distrat de minune.
Recomandarea mea este ca trebuie sa ajungeti la Traffic in zile de meci iar in rest ....
Acestă recomandare …
M-am gandit cum sa scriu aceasta recomandare pentru un service de roti - fiindca este chiar o recomandare.
Lucrurile s-au intamplat cam asa:
Cautam de ceva zile cauciucuri de vara ... dupa multe site-uri, recomandari si teste comparative m-am hotarat asupra a doua profile pe care vroiam sa le vad, am cautat pe bing.com cine are si am gasit autovariant.ro, sediul lor din Mihalache este mai tot timpul aglomerat in aceasta perioada asa ca m-am hotarat sa merg pe soseaua Pretricani.
Prima surpriza a fost ca domnul de la anvelope mi-a aratat ambele profile si mi-a explicat ce nu am citit pe 20 de site-uri (nu glumesc) astea da astea nu si a facut asta cu multa rabdare si convingere.
OK, cand le pot pune? Va pot programa pentru marti dimineata a fost raspunsul.
M-am infiintat marti dimineata si au inceput sa le schimbe si aici a urmat surpriza. Schimb aceste cauciucuri vara-iarna de 5 ani. In 5 ani nici-un service de anvelope nu mi-a demonstrat ca ar putea avea o solutie pentru a echilibra corect rotile. Toti au pus cu multa nonsalanta cat plumb au putut pe principiul plateste fraierul si alta la rand. Baietii astia au spalat, indreptat geanta, pus cauciucul, rotit cauciucul sa se echilibreze mai bine si asa mai departe. Dupa ce au terminat de bibilit rezultatul a fost ca am pe genti de 5 ori mai putin plumb. Vi se pare putin lucru ? ... poate ... dar mi-a placut mult ca baietii de la Auto Variant Petricani sunt pasionati in munca lor si clientul nu e luat de fraier ce are o singura datorie ... scoate banii :).
Acestă recomandare …
Nu as fi crezut ca voi recomanda o frizerie dar ... mi-a placut :)
Dupa o programare facuta intr-o dimineata de duminica am fost "alocat" unui frizer - pardon - hair stylist pentru ora 12h00. Am ajuns m-am asezat pe scaun si intrebarea ce-mi face micul cosmar a venit imediat "Cum va tund ?". Intotdeauna aceasta intrebare imi provoaca un mic flash de memorie incepand cu primele tunsori din copilarie ce se terminau intotdeauna cu scandal ... si terminand cu ultimii ani in care raspunsul era invariabil "ca acum ... mai scurt" ....
De aceasta data a fost ceva nou ... am raspuns "Uimiti-ma cu ceva" si am inchis ochii.
Ei bine domnul frizer - pardon - nu-i mai spun asa trebuie justificat sa-i spun hair stylist m-a facut sa ma gandesc ce am pierdut in toti acesti ani de tunsori anoste. Nu pot sa pun poze fiindca tin totusi la viata privata si nu as vrea sa devin subiect de .... "cancan" :)
Pe scurt m-am simtit foarte bine dupa banala tunsoare, a si iesit super, m-a convins sa incerc si pe viitor ... poate aici poate in alta parte. Dar mai degraba aici la Essenza.
Sa nu uit, cred ca este potrivit sa spun numele celui care "m-a uimit" Gabriel Neagu.
Multumesc.
Acestă recomandare …
Ieftin, bun de iesit seara, aproape gol de fiecare data.
Am iesit sa vedem un meci si ne-am trezit comandand mancare ca disperatii.
Vacuta cu ciuperci urechi de lemn - 18.80 lei
Vacuta chinezeasca in sos thai - 18.50 lei
Pui dulce acrisor cu garnitura de orez - 19.50
Focacia cu rozmarin - 5.50
Dupa cum vedeti in poze toate arata foarte bine, mult mai bine decat ma asteptam si o mica dezamagire dupa ce le-am gustat. Nu se compara cu mancarea de la restaurentele chinezesti dar probabil nu asta e intentia sa concureze cu ele. Focacia si pizza sunt foarte bune, unul sau doua feluri de bere draft ne-au stat in cale pe toata durata meciului.
E destul de ieftin, portiile sunt foarte mari si generoase, pentru vazut meci a fost o idee buna, cel putin nu ne-au zis ca a plecat bucatarul la ora 22h00 :)
Acestă recomandare …
Am recitit recomandarea de mai jos si mi-am adus aminte de ce am fost asa ... nemultumit. Restaurantul El Greco cu specific grecesc a fost renovat si-a schimbat numele in Santorini si a ramas la fel de bine pregatit in preparatele cu specific grecesc. Seara de vineri am fost pornit sa revad si sa-mi aduc aminte de tara de care imi este asa de dor -Grecia. Nu este un bun exemplu cand iti este dor de o tara sa te duci la restaurantul cu acel specific dar facem si noi ce putem deocamdata, nu-i asa?
De la intrare m-a surprins galagia absolut specifica si dupa o scurta privire aruncata pe deasupra meselor si dupa ce am reusit sa disting ceva din vorbele mesenilor am inteles repede ca erau multi greci si putini romani.
Si fiindca asta e de bun augur m-am hotarat repede pentru un aperitiv mezel ouzo 23 lei, bogiourdi 18 lei, creveti saganaki 31 lei. Prietenii cu care am fost au luat doua portii imense de caracatita la gratar 39 lei si calamar la gratar 33 lei. Mare greseala fiidca atunci cand au venit farfuriile cred ca erau portii de 4 persoane nu de doua.
Despre fiecare in parte e cam asa: mezel ouzo este un mic aperitiv ce combina 5 aperitive separate din care nu intelegi nimic, bogiourdi este ceva ce-mi place foarte tare, la cuptor intr-un mic vas de lut se baga branza cu rosii .... imi ploua in gura si acum. Creveti saganaki sunt creveti la cuptor in acelasi mic vas de lut, astia sunt dementiali. Totul s-a sfarsit pentru mine cand am gustat caracatita la gratar. A fost incredibila, nu stiu ce i-au facut, cat au batut-o pana a ajuns asa de frageda dar a fost .... wow. Despre calamari imi pare rau va povestesc alta data fiindca nu am mai putut nici macar sa-i gust.
La final am ramas in minte cu bogiourdi si caracatita la gratar in minte. Astea trebuie comandate de fiecare data la Santorini. Ce nu trebuie comandat este vinul. Nu am inteles eu sau nu aveau vin alb romanesc? Am comandat pana la urma unul grecesc ce nu a fost rau dar cu siguranta a fost foarte scump. Pentru scopul initial si anume sa-mi aduc aminte de Grecia a fost perfecta iesirea la Santorini si in plus am iesit si cu ideea in minte ca trebuie sa revedem cu ochii nostri Grecia in acest an :)
Acestă recomandare …
Fara discutie si cu multa surprindere avand in vedere mitul conform caruia restaurantele de cartier nu sunt cine stie ce, am ajuns cu ocazia unei mese festive la restaurantul Potcoava. Restaurant cu specific romanesc aflat in apropierea stadionului Rapid, Crangasi sau Giulesti cum vreti sa-i spuneti.
Prima mare surpriza a fost amenajarea cu foarte mult bun gust si rafinament, nimic din kitch-urile clasic intalnite in asemenea restaurante, ba mai mult, peste tot prin restaurant se afla -am numarat eu- 20 de ceasuri cu pendula si multe alte ceasuri vechi foarte frumoase. Interesant hoby nu-i asa?
Foarte spatios, cu o terasa superba -de abia astept sa o vad vara- si un etaj foarte incapator, cred este un restaurant in care incap mult peste 300 de persoane !!!.
Am primit si mancat cu placere o gustare romaneasca si o mica inventie: masline pane, acestea din urma ar putea fi brevetate dupa parerea mea, apoi am gustat din urmatoarele: creveti cu sos de vin alb si usturoi, muschi de vita cu mere caramel, sos gorgonzola pe un pat de legume. Bune ... bune.
Daca m-as intoarce as cere acelasi antreu dar mai ales muschiul de vita cu caramel a fost delicios.
La desert lipsa de imaginatie a restaurantelor romanesti sau nevoia de a ramane la specificul restaurantului imi dau intotdeauna batai de cap strudel, tort de mere si crema de zahar ars sau desert Potcoava. Am ales ultima varianta.
Preturi incredibil de bune -ca la un restaurant de cartier- iar mancarea ... foarte buna.
Servire de exceptie, asta chiar m-a impresionat, aproape ca ma obisnuisem in centrul vechi cu sictirul specific ospatarilor supra-aglomerati dar aici a fost cu totul altfel ... a fost asa cum trebuie sa fie.
Acestă recomandare …
Sunt un fan al patiseriei frantuzesti dar French Bakery este o palida copie a acestei arte. Recunosc, poate sunt prea aspru dar unele produse de patiserie cumparate de la MegaImage sunt muult mai proaspete si mai bune decat ce am cumparat aici.
Mai incerc si celelalte patiserii French Bakery dar, deocamdata, am fost profund dezamagit de croissant-urile cu unt sau painea cu seminte cumparate de aici.
Cu toate ca vitrina arata foarte bine imi vin in minte mai degraba vitrinele multor cofetarii austriece unde prajiturile pe cat de bine arata pe atat de proaste la gust sunt.
Acestă recomandare …
Mic, foarte mic sau micut, intim, cum vreti sa-i spuneti dar absolut interesant ca atmosfera si mancare. Multe preparate din bucataria spaniola, bine nu atat de multe ca la alte restaurante spaniole dar iti sar in ochi imediat aperitivele -tapas- si mai ales paella.
Am cerut ceva aperitive: carnati picanti 17 lei, legume gratinate 15 lei, andive cu branza 12 lei si paella cu peste 23 lei.
Carnaciorii picanti aveau garnituri de cartofi si au fost foarte buni dar extraordinare au fost legumele gratinate.
Paella cu peste cand am primit-o am spus ca nu arata prea bine si ca este o portie cam mica. M-am inselat fiindca nu am reusit sa mananc nici macar jumatate din portie si era foarte buna. Gustul specific de orez cu peste la cuptor impreuna cu condimentele din reteta nu fac parte dintre preferatele mele dar pot spune ca trebuie sa incercati acest fel de mancare specific spaniol.
Imi place mult la El Vino senzatia de mic bistro cu cateva masute, era plin asa ca evident trebuie sa va spun pentru o cina romantica si discreta avand pe masa cateva preparate din bucataria spaniola nu uitati sa sunati din timp.
Acestă recomandare …
Seara de vineri am renuntat la Salsa for You ca sa incercam El Grande Comandante.
Ne-a placut. Si nu putin ci foarte mult.
Probabil si fiindca nu m-am acomodat foarte tare cu genul Bamboo sau Bellagio aici ne-am simtit foarte bine. Muzica de toate genurile, bautura nu foarte variata ... dar distractie .... fara limite.
Doua mari puncte in minus -dar este o parare de neprofesionist- unul este sonorizarea iar celalalt este sistemul de ventilatie. Sunetul este distorsionat puternic la nivele maxime si nu e prea placut sa nu se distinga nici macar linia melodica cateodata. Este cu totul si cu totul compensat (punctul in minus) de nivelul de distractie. Despre fum ... este mult si atat. Da, probabil sunt prea carcotas dar cred ca ar fi in beneficiul placerii de a de distra in club sa vezi sisteme de ventilatie cum am vazut la OTA -clubul din piata Operei. Supradimensionate si distractive prin insasi felul cum arata.
In final e cam asa. Super distractie, ieftin, muzica buna de foarte multe genuri si populatie de toate varstele.
Acestă recomandare …
Asa cum nu am fost obisnuit sa mananc niciodata, asa cum nu am stiut ca poate arata vreodata.
Trecand peste preturile mari spre foarte mari restaurantul OSHO este de fiecare data plin. Probabil va fi unul dintre acele restaurante unde rezervarile se vor face cu cateva zile inainte. Deja din cate am vazut poti sa-ti rezervi o bucata de carne ce este pusa la invechit in frigiderele speciale si poti sa-ti faci rezervare peste 2 sau 3 saptamani pentru masa propriu-zisa.
Prietenii cu care am fost au avut grija de rezervare din timp, asa ce ne-am infiintat la ora stabilita la OSHO si am fost condusi la o masuta. Dupa o prima surpriza -aveau cateva mese libere- totul s-a schimbat cand au inceput sa curga siruri siruri vedete ale vietii mondene sau presei tabloide.
Eram la OSHO pentru a simti gustul carnii invechite -aged- preparata pe carbuni intr-un mod special. Au sase nivele de coacere
Blue - pentru cei curajosi sau obisnuiti cu carnea aproape cruda
Rare - suculenta si rosu aprins la mijloc, un pic facuta in exterior
Medium Rare - fierbinte la mijloc, rozalie
Medium - un pic suculenta tot spre roz
Medium Well - nuante de gri un pic suculenta
Well Done - bine facuta, nu e suculenta
Noi am cerut T Bone Aged Medium - 150 lei. Prietenii nostri un incercat New York Aged Medium Well - 115 lei.
Probabil ar fi mers din punctul nostru de vedere Medium Rare dar ramane pentru data viitoare.
Cine spune ca orice carne de vita poate ajunge sa semene la gust cu aceste preparate de la OSHO nu stie ce vorbeste. Absolut exceptionale.
Si pentru ca o poza poate spune multe am pus cateva poze interesante :)
Acestă recomandare …
Sa incep cu ce am comandat:
parfait de foie gras cu dulceata de ceapa si sos de fructe de padure - 39 lei
tartar de creveti cu sos de busuioc si ginger - 27 lei
spring rolls cu pui - parca a fost 20 lei
salata de andive si rucola cu pui caramelizat si Roquefort - 23 lei
vita in crusta de miso, jus de ghimbir - 41 lei
pui teriyaki cu sos de visine si amandes - 24lei
Dupa aceasta insiruire de bunataturi trebuie sa va spun ca Mju a intrat in sufletul meu pentru felul cum ne simtim de fiecare data acolo. Muzica este de obicei la un nivel scazut, atmosfera - dupa ce te obisnuiesti cu decorul ciudat si tavanele vopsite in negru - am trecut-o la categoria romantica :). Ne-am obisnuit si cu personalul exagerat de atent si indatoritor fara sa fie sacaitor si acum am reusit sa degustam pot spune mai mult de jumatate din bucatele din meniu.
In top ramane parfait de foie gras, ficatul de rata cu sos de zmeura si incredibilul vita in crusta miso. Dar toate sunt facute cu pasiune si atentie iar gusturile sunt .... exceptionale.
MJU si DaDa sunt restaurante fusion, te provoaca la combinatii incitante si toate arata spectaculos. Colectiile de vinuri sunt de fiecare data din ce in ce mai stufoase si as fi incantat daca cineva mi-ar spune la fiecare fel de mancare ce variante de vin se potrivesc.
Parerea mea? Se potriveste cu un citat de pe site-ul lor: MJU is so trendy that it hurts :)
Acestă recomandare …
Betia dansului sunt cuvintele ce-mi vin in minte penbtru titlul acestei recomandari.
In orice sfarsit de saptamana Salsa for You (clubul unde merg mult prea rar fata de cat mi-as dori) este locul unde dependenti ai drogurilor ritmurilor latine primesc o mica doza de fericire. Voi ce ce nu trepidati la auzul acordurilor de bachata, salsa, merengue sau orice alt ritm al Americii de Sud nu veti simti niciodata aceasta betie a dansului.
De fiecare data sunt uimit de privirile fetelor ce se-nvart pe ritmuri de salsa, de fiecare data sunt uimit de frenezia ce cuprinde toti acesti pasionati aflat in transa.
Nu trebuie sa va descriu micul club Salsa for You, nu trebuie sa va vorbesc despre pretul modic de la intrare sau despre pretul bauturilor. Lumea e la Salsa for You cu un scop clar: sa danseze. Salsa.
Recomandarea mea: daca nu stii sa dansezi salsa e momentul sa inveti ... daca stii atunci Salsa for You nu are nevoie de nici o recomandare .... il cunosti deja.
Acestă recomandare …
Din categoria restaurentelor romanesti am apreciat intotdeauna restaurantele ce nu cumpara de la hypermarket conserve si le pun pe masa ci in mod special se agita se la prepare in casa.
La Casa Jienilor de pe Agricultori este mai tot timpul multa lume, asta-vara a fost multa lume (in special datorita terasei incredibile, a locului de joaca pentru copii si a parcarii ce te scuteste de batai de cap) dar -bineinteles- si mancarea a fost buna.
Impreuna cu un prieten ce-l vad foarte rar -nu mai locuieste in tara- am iesit sa mancam un pranz rapid la Casa Jienilor. I-am intrebat ce prepara in casa si ni s-au pus pe masa urmatoarele: zacusca, salata de vinete, fasole batuta si mamaliguta cu sarmale. Mi-am lins degetele ca la mama acasa de bune ce erau ... am palavragit despre de toate, ne-am afumat un pic (fiindca am nimerit la fumatori) si in general ne-am atins scopul: am mancat si ne-am simtit bine.
Recomandarea mea este simpla: mai uitati de trattoriile ce au impanzit Bucurestiul si incercati un restaurant romanesc bun ... asa cam ca asta de pe Agricultori ... Casa Jienilor.
Acestă recomandare …
Am citit pe undeva ca in clasamentul restaurantelor fusion din Bucuresti se dueleaza DaDa, Avalon, Mju si Mandragora.
Primul dintre ele nu numai ca este aproape de casa dar este aproape si de sufletul meu. Atmosfera romantica, un aranjament de foarte mult bun gust si putine mese (poate 12) si pentru acest numar de mese sunt 5 ospatari!! Despre clientela ce pot sa va spun, vad foarte des seara actori la masa .... ce mai .... esti in totala contradictie cu decorul minimalist=funebru de la Mju sau Mandragora. Si la DaDa sunt lumanari multe dar nimic nu este funebru sau minimalist dus la extrem, acum au si un bradut si ca de obicei multe articole sau accesorii de imbracaminte. Aveau posete imprastiate peste tot si aratau foarte ... nu stiu sa va spun ... haios.
Despre mancare:
Tartar de somon cu coriandru 34lei, dovlecel verde la gratar cu branza de capra 25lei - absolut demential, foie gras extravagant 45lei - foarte bun.
Piept de rata cu sos porto si cirese 58lei, tartar de vita cu 11 mirodenii 46lei. Ambele sunt cele mai bune mancate de mine vreodata. Si atat. Cele mai bune.
La dulciuri a urmat o nebunie: bezea crema usoara de mascarpone si capsuni 20lei si moelleux au chocolat 16lei. Bezeaua este o specialitate a casei si este exceptionala, nu cumva sa ratati asa ceva dar surpriza a fost moelleux au chocolat. Desertul meu preferat si incercat de mine prin toate colturile Bucurestiului este la DaDa foarte reusit.
Nu ma pot opri din complimente pentru DaDa dar intotdeauna am mancat exceptional si m-am simtit pe masura.
In fine, nu pot sa va recomand DaDa fiindca s-ar putea sa fie prea multi ce vor dori sa-l incerce si atunci s-ar putea sa gasesc tot mai rar desertul meu preferat sau delicioasele aperitive si atunci nu mai ramane destul si pentru mine si atunci .... Glumesc, desigur.
Recomandarea mea: intra in lumea DaDa si uita de tot ce te agreseaza in Romania de azi, mergi intr-o seara pentru o cina romantica si incearca o bucatarie citez "cu putina influenta din meniul de nunta la romani si strong italian accents" daca ma intelegeti.
Acestă recomandare …
Fara sa pot refuza o astfel de invitatie am ajuns la unul din restaurantele hotelului Mariott si anume la unul cu specific italian pe nume Cucina.
Am ajuns intr-o seara de sambata, am urcat la primul etaj -acolo unde se afla restaurantul cu pricina- si ne-am asezat la masa rezervata. Un scurt schimb de priviri si cuvinte cu chelnerii si dupa prima interactiune a trebuit sa ma inclin in fata profesionalismului si amabilitatii de care au dat dovada.
Restaurantul este amenajat intr-un pur stil traditional romanesc: lemn, usturoi, covrigi, sticle de vin, scaune totul respira a amenajare-kitsch. Fara suparare, am mai vazut un asemena kitsch pe planeta asta doar la Las Vegas, orasul kitsch-ului suprem. Pana la urma am fost nedumerit de ce l-au amenajat in acest fel. Al doilea fapt ce m-a pus pe ganduri a fost absenta wireless-ului ... o scurta tentativa mi-a dezvaluit 3 retele si toate 3 contra cost. Si in ultimul rand am fost stupefiat de preturile la bautura: vinul Feteasca Neagra de 27lei aici este 140!! sau berea Corona 26lei!!. Nu am gasit clasificare pentru aceste preturi in Norc asa ca i-am dat 5E fara sa clipesc.
Am comandat pulpa de rata cu brocoli, un platou de mezeluri si "ceva" dulce.
Despre cum au fost ... ce sa va spun ... numai bine dar cea mai apropiata comparatie ce mi-a venit in minte au fost clasicele "tratorii" din Bucuresti, restaurante ce nu-mi plac. Personal m-am asteptat la un restaurant mult mai pretentios dar probabil astfel de tentative in hotelurile din Bucuresti nu au ce sa caute.
Recomandarea mea este simpla: daca ajungeti cu treaba pe la Mariott luati un taxi si mergeti la unul din restaurantele "serioase".
Acestă recomandare …
Intamplator sau nu am ajuns intr-o vineri seara la restaurantul din Piata Amzei pe nume Harbour. Am citit meniul .... nu m-a convins nimic ... am baut o bere .... am ascultat un domn ce se straduia sa cante inghesuit intre o boxa imensa si o vitrina frigorifica plina cu sucuri sau prajituri ... am admirat plasmele de pe pereti ce afisau inteligente dialoguri pe sport.ro si .... cam atat.
Recomandarea mea este simpla: daca sunteti cu prietenii e perfect, oricum nu conteaza asa tare locul ... daca sunteti interesat sa mancati ceva, mai mergeti cativa metri si incercati restaurantele din jur.
Acestă recomandare …
O experienta urbana poate fi denumit momentul in care am "provocat" prietenii sa incerce "Madame Pogany" intr-o zi de vineri. Intrebari de genul unde e, ce mancam acolo ... toate si-au gasit raspunsul intr-un meniu lung de 10 randuri. L-am parcurs cu privirea in cateva secunde si ni s-a sugerat meniul zilei evident (fiindca asta este farmecul la Madame Pogany nu trebuie sa alegi - au ales ei pentru tine), meniu ce avea supa de cartofi si paste. Banal puteti spune. Asa m-am gandit si eu dar odata puse pe masa .... nu stiu ce le-au facut fiindca au fost exceptionale. Oamenii astia stiu sa gateasca va asigur si ce este si mai sigur este ca o fac cu pasiune.
Nu trebuie sa va spun nimic despre preturi fiindca la meniul zilei sunt mici (ca si in multe alte locuri din Bucuresti), nu trebuie sa va spun cum arata fiindca nu este important (dar este "urban" sigur) ci trebuie sa va recomand experienta de a manca si pe fuga daca este nevoie la Madame Pogany.
Stiti de ce il recomand? Fiindca habar nu am ce o sa mancati dar va garantez ca va fi o "experienta".
Acestă recomandare …
Micul club aflat la subsolul unei cladiri de pe Calea Victoriei are o personalitate aparte in randul cluburilor cu muzica live din Bucuresti. Deseori urmaresc pe site-ul lor ce formatii mai au concert si ma simt tentat sa-mi iau abonament dar cum banuiesc ca asa ceva nu exista imi fac timp cand pot si ajung din nou in atmosfera nebuna din Tribute.
Ultima escapada a fost intr-o zi de joi - 11-noiembrie - la un concert al lui Horia Brenciu. OK, spuneti voi, Horia Brenciu este one man show si era de asteptat. Surpriza este ca nu este deloc asa. Chiar daca ce se spune despre Horia este adevarat, atmosfera nu inseamna doar oamenii de pe scena, atmosfera inseamna si oamenii din sala. Ca o paranteza toate acestea s-au confirmat la un concert al lui Horia Brenciu in Fratelli cand nu a fost deloc la fel de placut si asta nu se datoreaza lui Horia ci mai degraba "atmosferei".
Mese mici, lume foarte multa, muzica pe masura invitatilor, Tribute este dupa parerea mea una dintre cele mai reusite experiente cu muzica live din Bucuresti.
Recomandarea mea este simpla: daca auziti de un concert "interesant" la Tribute nu asteptati prea mult: show-ul e garantat.
Acestă recomandare …
Restaurantele El-Bacha (fiindca sunt mai multe in Bucuresti) se spune ca apartin aceluiasi proprietar ca si hotelul Phoenicia. Recunosc, nu ma dau in vant dupa arhitectura sau amenajarea acestuia dar un proprietar cu multi bani si stiinta de a face lucrurile nu numai sa arate ci si sa mearga bine poate fi o garantie a unui lucru bine facut.
Am avut de ales un restaurant libanez si (cu toate ca) in ordinea preferintelor mele primul pe lista este Tulin si apoi Four Season mai aproape de casa este Alibaba (cine nu-l stie ar trebui sa-l incerce) m-am gandit sa incerc restaurantul El Bacha din Piata Alba Iulia. Mai mult decat atat, am mers chiar de doua ori intr-o singura saptamana.
Prima oara am sunat si am facut o rezervare la fumatori (eram cu prieteni ce fumeaza). Mare greseala. Pur si simplu am subestimat cu totul cat de mult se poate fuma intr-un restaurant libanez. Chiar daca exista un sistem de ventilatie ce ar face fata cu succes in multe cluburi din Bucuresti, am fost pur si simplu doborat de fum. Si n-am inteles mai nimic din mancare.
Am mers si a doua oara si fiindca am remarcat de prima data spatiul special amenajat pentru nefumatori am facut rezervare la nefumatori. de aceasta data revelatia a fost foarte mare. Ne-am simtit si am mancat foarte bine. Ce?
hommos bi snawbar 15.75 lei, taboule 15.75 lei, zaitoun salata 10.50 lei, fatoush 15.75 lei, manakish zaatar 13.65 lei.
Nu-i asa ca sunt ciudate preturile? Unde ati mai vazut preturi la restaurant cu 5 bani la sfarsit :)
Mancarea este foarte variata in meniu si este si foarte buna. Parca nu are finetea de la Tulin dar poate fi doar o impresie. O incantare fiindca pe de-o parte mancarea libaneza imi place iar pe de alata parte la El-Bacha (numai la nefumatori) este o atmosfera placuta.
Acestă recomandare …
Am fost asta-vara in Olimp la un restaurant pescaresc foarte bun si la intrebarile mele despre ce si cum m-au intrebat de unde suntem. Dupa raspunsul "bucuresteni" a urmat o explicatie conforma careia in Bucuresti au un restaurant pe Povernei numit MammaLeone undei voi gasi aceleasi preparate.
Zis si facut am decis sa mancam peste din Marea Neagra si bineinteles intrebarea a venit: sa mergem La Lotca de pe Eminescu sau la MamaLeone de pe Povernei.
Am hotarat: terasa de la MamaLeone.
Am fost la masa cu mai multi prieteni si am avut ocazia sa incerc multe preparate. Mancarea exceptionala si pe deasupra si ieftina este incredibila. Zacusca de peste, ciorba de peste, chiftele de peste, chiftele marinate de peste, frigarui de peste, morun la gratar si multe alte "... de peste" au facut deliciul acestei mese. Terasa este imensa si nu ai spune cand intri ca este atat de spatioasa. In interior am aruncat o privire si era plin-plinut deci nu uitati trebuie sa sunati inainte.
Chelneri foarte serviabili, preturi foarte mici, mancare de peste exceptionala ... cat de greu poate fi?
Recomandarea mea pentru MamaLeone: probabil este cel mai bun restaurant din Bucuresti unde gasiti peste proaspat din Marea Neagra.
Acestă recomandare …
Indiscutabil una dintre experientele ce merita incercate in Bucuresti este acest mic restaurant cu mancaruri frantuzesti aflat in centrul vechi pe strada ... Franceza la numarul 30.
Vineri, o seara de toamna superba in Bucuresti, dupa o iesire la club Fire am hotarat sa mancam si fiindca in centrul vechi oferta nu lasa de dorit am colindat un pic. Intamplare sau nu am intrat in acest mic restaurant si dupa o scurta discutie cu chelnerii ne-am asezat la bar sa alegem un vin timp in care s-a eliberat o masa -cred ca trebuie sa faceti rezervare daca vreti sa ajungeti in weekend fiindca era plin- si cu paharele de vin dupa noi am primit meniul. Un meniu impunator dar ca la un restaurant frantuzesc ce se respecta nu avea mai mult de 20 feluri de mancare.
Doua incaperi placut decorate, nu mai mult de 12 masute mici-mici, o atmosfera in care se auzeau un pic cam galagios -datorita vinului sunt sigur- cel putin 4 limbi straine, o biblioteca! in bucatarie puteai privi direct din una din incaperile restaurantului ... te simti asa ... bine.
Am cerut salata de andive, un platou cu mezeluri (assiette de charcute) din "Portul Cultural Cetate" :), somon cu legume, poire passion, moelleux au chocolat -binecunoscutul pentru mine ciocolata fondanta.
Fara dubii una dintre cele mai reusite mese la care am fost in Bucuresti in ultimii ani. Inteleg -din ce am mai citit pe ici pe colo- ca parerile sunt contradictorii, dar nu fac decat sa subliniez un fapt: ne-am simtit bine, mancarea a fost extraordinara, servirea super - la cele 10 masute erau 3(trei) chelneri.
Doar un cuvant despre somon: exceptional.
Totul, dar totul a culminat cu desertul meu preferat ciocolata fondanta aici intr-o prezentare nu foarte spectaculoasa dar cu un gust cum nu am mai simtit din perioada de glorie a lui Patio.
Nota de plata a fost:
salata de andive: 38lei
somon cu legume: 59lei
platou de mezeluri: 60lei - poate fiindca scria in meniu in dreptul platoului "Dinescu" poate ca avea si drept de autor in pret :)
moelleux de chocolat: 23lei
Cred ca trebuie sa incercati melci cu unt si verdeturi- am gustat de la amici si ... mmmmmiam dar mai ales desertul cu ciocolata.
Acestă recomandare …
Am citit recomandari facute pentru Mju si mi-am pus in gand sa incerc restaurantul ce combina in meniu sushi -unul dintre felurile de mancare favorite pentru mine- cu preparatele in stil frantuzesc.
Dupa ce ne-am invartit 5 minute incercand sa vedem unde este numarul 16, am identificat intr-un final cladirea ce gazduieste respectivul Mju. Odata intrati ne-a lovit decorul un pic neobisnuit -cam ciudata o casa cu tavane inalte vopsite in negru, parchetul este si el tot negru ... ce mai ... de-a dreptul funebru- dar surpriza completa a fost cand ne-am asezat la masa. In jurul nostru toate celelalte mese erau ocupate de o multime galagioasa de persoane ce degustau ceva vinuri. Bine, asa scria pe panoul de la intrare, dar cum banuiesc ca degustarea se facea cu tot cu inghitirea vinului harmalaia se mai oprea din cand in cand, odata cu o voce ce prezenta vinul ce urma sa fie degustat.
Am comandat parfait de foie gras (39lei), sushi combo (70lei) si un parfait de ciocolata ca desert. Parfait de foie gras foarte bun, delicat si catifelat la gust ... hmmm ... foarte bun. Despre sushi asa si asa. Trebuie sa recunosc doua lucruri: comparativ cu ce am mancat prin Bucuresti este bun as putea spune ca este chiar mai bun decat la Sushi Ko dar nu la fel de bun ca la restaurantele de "lux" unde se mananca sushi. E chiar culmea sa-i spui unui preparat ce contine ceva orez fiert si un pic de peste sau legume preparat de lux, dar cine stie gustul wasabi-ului topit in sos de soia impreuna cu un california-maki stie despre ce vorbesc. Probabil in Bucuresti va fi considerat mult timp o fitza si platit ca atare.
Trebuie sa incerc mai multe feluri data viitoare la Mju fiindca parfait de foie gras mi-a lasat o amintire senzationala si asa ceva trebuie repetat si eventual insotit si de altele.
Acestă recomandare …
Sambata seara m-am pregatit pentru o masa cu prietenii si dupa o scurta revizuire a ultimelor recomandari din Norc m-am hotarat. Am sunat la Osteria Gioia si am facut o rezervare pentru ora 8. La 8 fara 1 minut ne-am infiintat la intrarea in localul de pe bulevardul Mihalache, am fost condusi la masa si primul lucru ce m-a surprins a fost aglomeratia iar al doilea amabilitatea domnisoarelor ce ne-au intampinat.
Ne-am asezat si am inceput cu un pahar de vin rosu (mai bine zis negru) de Brunello di Montalcino (50lei paharul). Fara cuvinte.
Am cerut un aperitiv cu o salata de caracatita (52lei) si o tarta de vinete (37). Incredibile. La amintirea cartofiorilor fierti cu bucatile de caracatita ce se topeau in gura si dresingul de ulei de masline cu ceva mirodenii .... am o balta in gura pur si simplu. Tarta de vinete este o varianta putin mai nereusita a vinetelor cu branza puse la cuptor din meniurile spaniole dar la sfarsitul aperitivului impreuna cu cateva inghitituri de Montalcino obiectivul fusese atins: puteam astepta felul principal. Care a fost in cazul meu file de ton cu sos de pere si nuci. Care m-a lasat din nou fara cuvinte. Combinatia de ton cu nuci are ceva nefiresc de bun in ea si totul a continuat cu alte cateva inghitituri de Montalcino si desertul.
Am reusit sa terminam la desert o tarta de fructe (20lei) si o inghetata facuta in casa (20lei). Cu greu ... si cu placere.
A fost o experienta memorabila si ca gust si ca pret dar am inceput sa inteleg ca restaurantele deschise in Bucuresti acest an (2010) Mangerie, Blue, Osho sau Osteria Gioia fac parte dintr-o categorie aparte pentru gurmandul bucurestean. Sunt scumpe pot spune unii, altii pot spune ca merita fiecare banut la cat de bune sunt, dar trebuie sa admit ca au ceva aparte in ele ... poate cea mai buna caracterizare este pasiunea pentru un lucru bine facut.
Acestă recomandare …
Ca intotdeauna dupa o seara de dans incercam sa punem imediat la loc ce am dat jos :). Bine sau rau ne-am obisnuit cu un restaurant aflat in apropierea salii de dans. Invatam salsa si mergem la masa la Salsa Caliente. Pur si simplu coincidenta de nume dar obiceiurile proaste se fac usor asa ca vineri seara ne-am infiintat la restaurant, unde am comandat Berenjenas con quesos, Gambas a la plancha(41ron) si Ternera con salsa(36ron). Vinete cu branza puse la cuptor intr-un mic vas ceramic de lut ars sunt pur si simplu un deliciu iar portia de creveti cu sos de usturoi a fost absolut imensa (cred ca a avut 12 bucati) si foarte reusita. Ce m-a dat pe spate au fost legumele picante. A trebuit sa le stingem cu sangria ca altfel ....
Domnisoara ce ne-a servit a fost delicata si draguta cu toate ca saptamana trecuta am varsat niste apa pe masa si acum am reusit sa varsam un frappe. Dupa ce dansam salsa suntem obisnuiti cu miscari ample :)) asa ca ne dezvatam greu.
Trebuie sa ajungeti la Salsa Caliente si sa incercati zecile de bucate spaniole dar in mod special nu uitati "berenjenas con quesos". Este ieftin sunt mancaruri bune asa ca experienta va fi cu siguranta placuta.
Acestă recomandare …
Recomandarea unui prieten si dorinta sa incerc un gratar m-au facut sa ajung intr-un loc cum nu am mai vazut pana acum: o macelarie-restaurant.
Pozele va vor lasa fara cuvinte iar calitatea si pasiunea acelor oameni m-au facut sa inteleg din ce motiv in unele tari prepararea carnii de vita este o experienta. Gasesti carne produsa in Romania din vita de rasa crescuta special pentru acest scop. Cine stie despre ce vorbesc va gasi cu surprindere si incantare un loc in Bucuresti unde poti cumpara carne de vita Angus si mai ales poti gasi un T-bone de 3 degete.
Recomandarea mea: deocamdata va recomand un T-bone absolut senzational. Restaurantul era plin nu am avut intentia pana acum sa si mananc voi ajunge cu siguranta si pentru asta la OSHO.
Acestă recomandare …
O pauza pentru masa de pranz ... am incercat un restaurant si era in curatenie, am decis sa mergem la cel mai apropiat ... am deschis IPhone am verificat cine este cel mai apropiat si daca este deschis -asta multumita aplicatiei !Norc :))- si am gasit Waterloo. Pana aici o sa spuneti Waterloo nu are nici un merit. Corect.
Am cerut meniul de pranz: supa crema de ardei si clatite cu pui. Mancarurile au sosit foarte repede si dupa parerea mea erau cam asa: supa crema nu era foarte consistenta - ma refer la faptul ca era cam apoasa si nu cum ar trebui adica ... "crema", clatite trebuie rostit la singular fiindca era clatita ... clasica clatita belgiana cu pui si ciuperci. Am incercat si tort de ness - asta a fost foarte bun dar poate inca imi era foame.
Per ansamblu discutiile cu prietenii de la masa au fost interesante ... mancarea in sine m-a deceptionat. Pretul cred ca nu conteaza dar sa-l spun totusi 30lei ... deci ... putin.
Recomandarea mea: Waterloo nu merita efortul dar fiindca este amplasat deja intr-o zona cu foarte putine restaurante deschise la pranz puteti indrazni.
Acestă recomandare …
Restaurant spaniol aproape pustiu, un meniu cu multe pagini de citit si multe cuvinte spaniole necunoscute mie. Dar eram la masa cu mai multi prieteni si cum fiecare a luat ce a vrut m-am hotarat sa incer ceva bucate din legume si anume tomates rellenos 19lei si berenjenas con quesos 19lei. In traducere mancaruri la cuptor cu vinete si branza respectiv rosii umplute cu peste. Hmmm ... surprinzatoare este cel mai potrivit cuvant si asta in cel mai bun sens cu putinta.
Am incercat sa comandam si dulciuri dar raspunsul ne-a dezarmat "s-au terminat". Fiindca restaurantul era gol nu putem decat sa presupunem ca eram ultimii clienti dintr-o zi foarte aglomerata sau .... ca nu s-au mai obosit sa prepare dulciurile daca tot era restaurantul gol.
Eram mult mai multumit daca aveau tot ce era in meniu dar asta este ... se mai intampla prin Bucuresti. Servirea a fost prompta, atmosfera este in permanenta acompaniata de o muzica in surdina (ceva ce suna a salsa daca nu ma insel) dragut decorat ... frumos.
Recomandarea mea este categorica: berenjenas con quesos. Si inca ceva: la iesire am remarcat un panou cu oferta de pranz 18 lei doua feluri de mancare. Acum am inteles: chiar eram ultimii cu cererea noastra de desert :))
Acestă recomandare …
O scurtã întâlnire de afaceri in zona s-a transformat intr-o surpriza imensa. In drum spre City Grill - recunosc prima intentie- dar fara sa cunosc zona am trecut pe langa un restaurant ce mi-a atras atentia. Elegant ... foarte elegant amenajat, cu o terasa nu foarte mare dar plasata langa o strada foarte circulata, la parterul unui bloc de lux am gasit cafe-bar-restaurantul Mangerie.
Ne-am asezat pe terasa, am cerut meniul -ce poate fi tinut minte daca judeci dupa marime dar este imposibil de memorat citind denumirile mancarurilor si am ales foie gras (30ron) supa de ceapa(12ron) si seabass tartar(39ron). Cu aproape parere de rau pot spune ca am trait degeaba pana acum. In afara unei scurte experiente la Paris in care trebuie sa recunosc ca am incercat numai fructe de mare si nu am avut intentia sau stiinta necesara sa incerc bucataria franceza nu m-am mai gandit la restaurantele frantuzesti. Am comandat putine, dar au fost foarte bune ... exceptionale. Combinatia de arome si gusturi te fac sa te gandesti la un adevar nu foarte cunoscut la noi: trebuie sa gusti preparatele din bucataria franceza si apoi sa incerci ceva din estul Europei (unguresc,romanesc,austriac). Sa ma iertati dar nu sufera comparatie. Putem avea traditie dar nu avem rafinament.
Preturilor pot spune ca nu stiu ce calificativ sa le dau ... Foarte mare, mare? Intr-un final cred ca la felul cum arata si mai ales la felul in care am savurat foie gras voi spune a meritat.
Recomandarea mea: cu toate ca preturile te-ar putea impiedica sa incerci orice-ti doresti (sau sa mananci cat poftesti) pentru reprezentatii bucatariei franceze din Micul Paris este un lucru de lauda ce au reusit la Mangerie. Trebuie sa ajungi la cafe-bar-restaurantul Mangerie si poti incerca orice vezi pe meniu.
Acestă recomandare …
Nu sunt fan Trattoria Il Calcio, nici nu stiu cine ar putea fi :), dar poate de aceasta data prietenii si atmosfera m-au facut sa ma simt foarte bine. Am cerut pizza diavola, bere si tort krantz. Intr-un fel cu totul special cel din urma a fost foarte bun. Ospatarii roiesc in jurul tau, sunt convins ca nu ne-a fost acordata nici o atentie speciala ci pur si simplu asa sunt instruiti. Recomandarea mea pentru o terasa cu mai mult decat pizza si bere plus cu marele avantaj al superbului parc Herastrau este de aceasta data o Trattoria.
Acestă recomandare …
Zilele Bucurestiului 2010 au facut ca centrul vechi sa devina neincapator. Bine el este neincapator si datorita faptului ca este mic, intr-o continua si nesfarsita renovare dar mai ales fiindca obiceiul restaurantelor, barurilor, cafenelelor din zona este sa ocupe o mare parte din strada cu mese. Inteleg nevoia de spatiu pentru a pune cat mai multe mese dar cineva trebuie sa se gandeasca la rezultatul dezagreabil pentru vizitatori. Trebuie sa gaseasca o solutie inteligenta fiindca altfel vom ajunge sa sculam oamenii de la masa pentru a putea trece pe strada.
Sambata seara, 18 septembrie, o seara superba de toamna bucuresteana, ne plimbam prin centrul vechi si cautam cu privirea printre terasele supra aglomerate o masa de 5 persoane. Trecand pe strada Sfantul Dumitru terasele ca de obicei pline dar atentia ne este capatata de cateva vitrine imense ce aratau ca mai sunt 2 sau 3 mese libere in Malagamba. Intram, aflam ca o parte sunt rezervate, dar gasim o masa libera si ne asezam.
Interiorul placut decorat in nuante de rosu si alb arata o grija pentru detaliu deosebita si ma uit surprins la instalatiile de aerisire absolut impunatoare. Inteleg, chiar daca se fumeaza nu vom fi deranjati de asta. Un chelner se infiinteaza aproape instantaneu, primim meniurile -separat pentru bautura si pentru mancare- alegem singura bere la draft disponibila -Ciuc- si comandam mancarea: muschi de vita cu piper (43ron), aperitiv mambo (18ron), pui cu gorgonzola (26ron), salata caesar (17ron) plus dulciuri tort de inghetata (16ron) si tortul casei (12ron).
Mancarea a fost foarte buna si superb prezentata. Aperitivul mambo -fapt pui pane cu rucola, rosii chery si un sos dulce-picant- a fost delicios, muschiul de vita facut asa cum l-am cerut, singurul minus salata caesar ce a avut un sos nereusit. Daca eram inspirati am fi cerut dresing-ul separat.
Odata cu trecerea timpului restaurantul s-a umplut de tot -toate mesele au fost ocupate de oameni zambitori- si atunci au inceput problemele. Chelnerii zbarnaiau dar era absolut vizibil ca nu faceau fata -dupa parerea mea erau undeva intre 60-70 de persoane la mese-. Si-au pastrat zambetul si solicitudinea dar micile probleme -au uitat sa aduca un desert pe care l-au adus dupa ce au adus nota- si timpul de servire a crescut pe masura aglomerarii dar una peste alta ne-am simtit excelent.
In centrul vechi este o competitie deja acerba intre restaurante, chiar daca sunt multi clienti nu tot timpul este acest aflux incredibil de oameni. Cei ce investesc in grija pentru cum se simte clientul -asa cum face Malagamba- vor fi cu siguranta in topul preferintelor. Cred ... doar cred .... ca un plus imens in aceasta zona vor fi micile evenimente live ce ar trebui sa se desfasoare prin localuri -evident cand nu sunt atatia vizitatori. Vor fi sarea si piperul si probabil vor ridica sau cobori in topul preferintelor astfel de localuri.
Recomandarea mea: daca gasesti masa libera la Malagamba aseaza-te si savureaza un aperitiv Mambo sau un muschi de vita. Sunt excelente.
Acestă recomandare …
Terasă de cartier ce poate fi privita ca un loc unde poti sa iesi sa bei o bere, sa mananci o focaccia, sa palavragesti cu prietenii. Mai mult nici ca e nevoie. Ieftin si bun.
In zona nu stiu alte optiuni nu este mai rau sau mai bine este ok. Nu iese cu nimic in evidenta asa ca recomandarea mea este simpla: in zona Iancului pentru un meci, o bere, o pizza incepe cu l'Ladrino. A si sa nu uit: sa iei la sfarsit intotdeauna papanasii ... sunt dementiali :)
Acestă recomandare …
Nu stiu de unde cumparati dulciuri pentru zile speciale dar in zona Decebal este o cofetarie patiserie in care dulciurile sunt la superlativ.
Torturile ,micile prajituri sunt facute din cate am vazut in propriul laborator, o multime de doamne sunt ca furnicile in aceasta cofetarie, totul este proaspat, ce mai, am mai avut experiente dar asta este aproape ... "orgasmica" :) e prea mult spus?
Acestă recomandare …
Vineri seara, inceput de septembrie in Bucuresti, un moment bun sa incercam un restaurant cu pretentii dintr-o zona cu pretentii a Bucurestiului - zona Domenii. Sunam, facem rezervare -buna idee fiindca era plin-, si odata ajunsi suntem invitati in gradina din spatele vilei. Poate e prea mult spus gradina, hai sa-i spune terasa. Imi fura privirea micile figurine asezate pe iarba, erau ceva ce semanau cu piticii de gradina pe care-i mai vezi prin Romania, hmmm .... cam ciudat.
Ne-am asezat la o masa, poate ar trebui sa-i spunem masuta totusi fiindca s-a dovedit de-a lungul cinei neincapatoare si asta nu din cauza multelor feluri de mancare, am studiat meniul nu foarte mare si am comandat: supa de rosii (15lei), fondue (168lei), peste pe plita incinsa (89lei), platou fitness (39lei) si vin rose.
Fondue nu trebuie sa va explic, nu-l poti caracteriza din moment ce-l prepari singur asa ca .... mi-a iesit multumitor, pestele pe plita incinsa a provocat o mica surpriza, prietenii cu care eram -dupa ce au primit un sortulet la gat- au muncit ceva timp sa-si prepare mancarea dar la sfarsit au decretat cu entuziasm ca a fost foarte bun. Bun bun dar intrebarea este de ce toate au costat atat de mult cand ni le-am preparat singuri. Glumesc desigur - cu toate ca preturile nu sunt medii- dar raspunsul cred ca sta in coperta meniului unde sub titulatura restaurantului "Mica Elvetie St. Moritz" troneaza numele proprietarilor "Fam. Jakob & Crenguta Hausmann". Un restaurant in care proprietarii se implica direct si stau garantie calitatii si servirii clientilor.
Dupa dulciurile comandate (sorbeto de capsuni si parfait cu grand marnier), cu toate ca ne-a trecut prin cap sa comandam si fondue de ciocolata- am stabilit ca ne-am simtit bine, am gatit foarte bine si am platit destul de mult pentru asta.
Recomandarea mea: exclus sa mergeti pentru o cina romantica si sa va treziti cu servetelul la gat daca tineti la romantism, mergeti mai degraba cu prietenii si fiti pregatit sa gatiti un "platou cu peste stone".
Acestă recomandare …
Calatorie in timp este rezumatul acestei recomandari.
Am fost in trecere prin Piatra Neamt si mergand pe unul din bulevarde am cautat cu privirea un restaurant.
Am gasit restaurantul Cozla. Privit din afara parea mai mult decat interesant. Odata intrati am incremenit: mese din lemn ce se clatinau la adierea vantului, scaune din lemn incomode, pereti scorojiti, frigiderele cu racoritoare pe langa mese. Am renuntat sa ne gandim la alta solutie si ne-am spus ca nu poate fi atat de rau pe cat pare.
Si am comandat mancare, despre care nu pot spune dacat: asa nu se face pur si simplu, carnaciori grasi si prajiti pluteau in grasime, cartofii taranesti erau fierti cu ceva ceapa pe langa ... painea -pe care nu am cerut-o dar ne-a fost pusa pe masa- avea ceva zile vechime probabil si cateva mese anterioare. Uluitor.
Recomandarea mea este: cand vedeti sigla acestui restaurant sa fugiti.
Acestă recomandare …
Mancare chinezeasca in Bucuresti. Pana mai ieri am crezut ca in topul restaurantelor chinezesti trebuie sa stea Hong Kong (restaurantul de pe Grivitei), acum cred ca trebuie sa-i acord acest titlu restaurantului China Town (langa Eminescu pe Viitorului). Cu toate ca, din cate am aflat, titlul ramane in posesia aceluiasi proprietar (din cate am inteles este acelasi) cladirea si amenajarea primesc o nota in plus (intotdeauna mi-a fost frica in cladirea de pe Grivitei). Da, stiu, sunt paranoic dar pana nu intrati la Hong Kong nu intelegeti despre ce vorbesc.
Sa revenim la China Town. Am aflat chiar pe Norc despre -asa cum scrie pe cartea de vizita- "RESTAURANTUL Chinezesc". Ati vazut ca restaurant este scris articulat astfel incat sa va intre bine in cap "RESTAURANTUL" da? Uitati de celelate chinezarii, aici se mananca foarte bine si ieftin.
Amenajarea in "clasicul" stil chinezesc sau asa cum credem noi ca ar trebui sa arate, servirea prompta si impecabila (intrebati de ospatarul Bobi!) au doar cateva masute (cred ca 6 sau 8) iar pentru cine nu a incercat pana acum mancarea chinezeasca incepeti aici.
Recomandarea mea? Pui cu aroma de peste.
Acestă recomandare …
Langa Gradina Icoanei cred ca anul trecut adica in 2010, s-a deschis un restaurant ce - la fiecare trecere prin fata lui - mi-a atras atentia. Mi-am propus sa-l vizitez si intr-o seara am ajuns la Chez Marie impreuna cu cativa prieteni.
In interiorul superb amenajat nu am gasit loc (de tinut minte ca pentru masa in interior e bine sa va ganditi la o rezervare) si privind terasa de pe trotuar -aici erau multe mese libere- am ales o masa si ne-am asezat.
Am cerut Shrimpi Chez Marie (44lei), Salata Chez Marie(24lei), Ciocolata fondanta(14lei) si Cheese cake(14lei).
Mancarea a fost foarte buna cu o mentiune deosebita pentru shrimpi ce aveau un sos de rosii usor picant absolut exceptional. Ciocolata fondanta nu a fost prea reusita dar aici am cu ce sa o compar. Ciocolata fondanta avea inghetata deja topita cand mi-au adus-o, iar interiorul cu ciocolata era minuscul.
Preturile dupa cum vedeti sunt medii spre mari dar servirea de pe terasa lasa mult de dorit. Probabil, data viitoare, voi incerca o masa cu rezervare din interior pentru a intelege daca mentalitatea ospatarilor este aceeasi.
Recomandarea mea? Incercati Shrimpi Chez Marie.
Acestă recomandare …
Distractie, petrecere ... nu este deloc aglomerat ... poate este efectul verii fierbinti din Bucuresti, fiindca este in aer liber senzatia este super si la asta contribuie si amenajarea intr-o combinatie tehno-clasic.
Acestă recomandare …
More than food ...
Sa stiti ca asta am citit-o pe cartea lor de vizita nu am spus-o eu dar ... s-ar putea sa aiba dreptate.
Piata Amzei pare a fi in ultimii ani intr-o vesnica reconstructie. Ea (reconstructia) continua parca la nesfarsit, fapt ce pare a avea o oarecare influenta negativa asupra micilor afaceri din zona. Vorbind despre mici afaceri Bluu nu se incadreaza intr-o mica afacere deoarece aici am vazut un restaurant superb o terasa la fel de impresionanta si din cate am citit in cartea lor de vizita au si hotel.
In trecere prin zona m-au atras culorile albastre ale barului de pe terasa si am intrebat daca au un desert bun: raspunsul prompt a fost "Desigur ... poftiti". Am ciulit urechile, ridicat sprancenele, am revazut in minte o gramada de promisiuni desarte si am spus: "Chiar acum".
Pana sa ajungem la desert am cerut cateva platouri cu aperitive: chinese patty (24ron), seafood basket (39ron). Trebuie sa recunosc ca portiile mi-au adus aminte de Mandragora si de proverbul "ce-i mult nu-i bun iar cei bun nu-i mult". Combinatia de gusturi a fost absolut dementiala, fructele de mare pane cu sos dulce picant au fost .... fara cuvinte.
Am ajuns si la desert unde am cerut chocolate souffle (18ron) si profiterol (16ron). Despre profiterol nu am ce sa va spun, a fost bun dar despre ciocolata: aluatul pufos se topea in gura, ciocolata fierbinte din interior catifelata si dulce, inghetata de vanilie in combinatie cu aluatul si ciocolata fierbinte au dus la ... DESERTUL pe care-l cautam de ceva timp.
Servire absolut ireprosabila, design-ul foarte reusit, mancare .... More than food!
Acestă recomandare …
Bucuresti, vara lui 2010, canicula in luna lui cuptor este o problema ... asaaa ...
si cum o rezolvam ? Mergem pe bulevardul Decebal la o terasa.
Terasa este din lemn si este asezata pe trotuar la parterul blocului, are umbrele imense Carlsberg, scaune din ratan, cativa caini vagabonzi, multi cersetori si putini clienti - am ales terasa fiindca nu era aglomerata si oricum este uimitor sa vezi cata lume este in timpul saptamanii seara la terase pe Decebal - .
Am descris deja cam toate terasele de pe Decebal dar exceptand umbrelele ce sunt diferite cam asa este la toate cafenele cu terasa de pe aici.
Sa revenim: am luat cocktail-uri (mohito:19ron si caipirinha:19ron) si bere 8ron - evident aveau numai Carlsberg. Am urmarit cu privirea cainii vagabonzi, am refuzat unii cersetori si pe altii nu, am schimbat fraze "inteligente" intre noi, am mai incercat si alte cocktail-uri si am plecat strecurandu-ne printe multimea de masini parcate prin fata blocurilor. Nu va suparati pe mine dar credeti ca asa trebuie sa arate zona centrala a Bucurestiului?
Despre Stretto Cafe numai de bine si asta cu adevarat, cele cateva bauturi incercate au fost foarte bune, muzica discreta a fost placuta, pentru mine ei si-au atins scopul cateva minute la umbra cu un cocktail in fata.
Poate ar trebui sa puna si niste palmieri ... ce ziceti ? :)
Acestă recomandare …
Nu ma pot abtine sa nu ma intreb de fiecare data "ce caut eu aici ?". Raspunsul este intotdeauna acelasi: "in lipsa unei alte oferte de terasa draguta si aproape de casa merge si aici".
Facand abstractie de aceasta rautate pot spune ca este comod, oamenii sunt serviabili si profesionisti, berea buna, terasa la fel ... si e bine sa ma opresc.
Daca vrei mancare poti gasi ceva fara pretentii, daca vrei sa stai la palavre este un loc ideal ... ca intotdeauna Trattoria ma dezamageste si ma uimeste in acelasi timp.
Trei beri, o focacia si un prosciutto con melone pentru 70RON fara bon fiscal mi se pare specific italian nu-i asa ?
Acestă recomandare …
Cu parere de rau am terminat cursurile de salsa din aceasta vara si la invitatia prietenilor am mers la unul dintre cluburile de salsa din Bucuresti.
Aflat foarte aproape de noul stadion National - inca aflat in constructie - si lipit de patinoarul Flamaropol se afla acest nou club de salsa. Bine, nu e chiar nou fiindca l-am vizitat si anul trecut dar avand in vedere ca fiecare an este pentru acest club un nou inceput odata cu venirea verii este un reamenajat, redecorat asa ca ... este ca nou.
Pasionatii de salsa, merengue sau bachata (ma rog si celelalte dansuri latino americane) gasesc aici atmosfera tipica party-urilor latino.
Distractia este la ea acasa, salseros fiind o categorie de petrecareti as putea spune in totala discordanta cu obisnuiti ai cluburilor de fitze - nu se exclud unii pe ceilalti dar pana nu gusti din placerile si pasiunea unui bachata sentimental nu poti compara cluburile.
Super club, super atmosfera ... pentru cei ce stiu ... ne vedem in Salsa 4
Acestă recomandare …
O ieşire la restaurantul Da Mario îţi dă o impresie ciudată de călătorie în timp. O terasă frumuşică amenajată minimal - nu minimalist - un interior curat dar la fel de auster, ospătari foarte buni dar vârsta le întipăreşte pe figură o amabilitate de faţadă, meniul destul de bogat - aş putea spune chiar mai bogat decât la multe alte "Trattoria ..." - ... nu ştiu .... parcă te întorci în trecut câţiva ani buni.
Am comandat pizza hawaii - 15 lei, spaghetti alla calabrese - 13 lei, caprese - 14 lei, scaloppina al limone - 18 lei şi foarte interesant: am comandat un desert numit supa inglese ce a apărut pe notă - 11 lei dar din păcate nu am mai primit aşa ceva fiindcă s-a terminat. Cred că este una din rarele momente când păţesc aşa ceva - să comand, să plătesc, să nu verific nota şi să nu primesc ce am comandat şi plătit.
Despre mâncare numai de bine, pizza este foarte bună, caprese bune, spaghetti cu cârnăciorii picanţi italieneşti cumpăraţi din supermarket-urile noastre, berea tuborg la halbă ieftină - 4 lei.
Despre serviciu tocmai ce v-am explicat şi probabil că fiind într-un restaurant din România trebuie să mă învăţ minte şi să verific ... aşa că ... una dintre cele mai proaste recomandări posibile pentru servicii (1*) dar pentru mancare (3*) deci media este aşa cum vedeţi mai sus.
Acestă recomandare …
Suntem intampinati inca de la intrare de o ospatarita atenta si indatoritoare. Cerem loc pe terasa - scrutam cu privirea terasa aproape goala - si suntem invitati sa alegem locurile dorite.
Probabil - spun probabil - odata cu deschiderea lui Trattoria Il Calcio gard in gard cu el vremurile sunt ceva mai grele pentru Piccolo Mondo. In trecut era unul din putinele restaurante cu o mancare libaneza exceptionala, in prezent dupa ce am fost si in multe alte restaurante cu acelasi specific din Bucuresti comparatiile le fac altfel.
Portiile incredibil de minuscule - pot spune cu indulgenta ca sunt jumatate fata de ce am vazut in alta parte, preturile (nici nu pot spune ale zonei fiindca nu cumparam case apartamente sau terenuri in zona 1 Mai ci e vorba de mancare) sparg cerul dar calitatea mancarurilor este buna si foarte buna.
Am comandat Fattouche: 14.50 lei, Homos Snoubar: 16 lei, Taboule: 14 lei, Corona: 18 lei si am incheiat cu un desert extraordinar numit Piccolo Mondo: 12 lei. Vi se pare mult ?... putin ?... Mie mi-au parut mult dar pentru "localnici" nici pe departe.
Cu indulgenta-i acord lui Piccolo Mondo 4* pentru cum a fost iar din cate vad in Norc nu am cum sa dau mai mult de 5$ la pret asa ca maximum la pret.
Acestă recomandare …
Terasa extraordinara, mancare asa cum te astepti de la un restaurant traditional romanesc (buna si foarte buna), servire de exceptie, toate astea te pot duce catre o experienta placuta.
O nota foarte mare in plus pentru terasa (are inclusiv un mic loc de joaca pentru copiii intre 3 si 10 ani - ma bucur ca exista si restaurante ce se gandesc la familisti) si este amenajata superb (sa nu uitati unde este acest pozitionat restaurantul - pe strada Agricultori in apropiere de ProTV adica intr-o zona unde spatiul este dramuit cu strasnicie).
Despre servire numai de bine. Poate ca aceste vremuri au facut ca ospatarii sa trateze cu mult mai multa atentie clientii poate ca patronii au avut de unde sa aleaga ospatarii, cert este ca in sfarsit incepi sa te simti tratat ca si client. Dar nu uitati niciodata ca traiti in Romania si asta poate schimba totul.
Mancare cu specific de bucatarie romaneasca sau recomandari de sezon - eu spun ca trebuie sa incercati ciorba de fasole, biftecul tartar sau muschiul de porc la tigaie cu masline verzi si sos picant. Sunt ..... super.
Acestă recomandare …
In centrul Bucurestiului pe langa Piata Rosetti pe strada Sperantei la numarul 7 a ramas neschimbat un crampei din vechiul Bucuresti. Asa cum ii spune si numele, "Terasa - La Dud" este o mica terasa sub un dud incredibil de mare. De la intrarea pe terasa -dupa afisul ce troneaza pe poarta "Terasa cu aer conditionat "- nu poti sa nu ramai cu gura cascata la dudul imens ce acopera in intregime terasa iar mobilierul te face sa te simti intr-o scenete filmata dupa dupa povestirile lui Caragiale.
Cateva masute par rupte de lume si timp dar ce te aduce cu picioarele pe pamant este o plasma impunatoare agatata de unul din peretii casei.
Am luat bere, bere, bere si limonada - nu in ordinea asta dar oricum, eram la o terasa si era foarte cald, am vorbit despre toate cele cu prietenii si am ramas cu o impresie foarte buna.
Pentru un refugiu din asfaltul incins al Bucurestiului trebuie sa incercati "La Dud".
Acestă recomandare …
In "lunga" lista a restaurantelor mexicane din Bucuresti El Torito poate intra pe primul loc doar datorita atmosferei incredibile sustinuta in aceasta perioada de muzica live.
Mancarurile sunt cele traditionale, in meniu regasesti buritos, flautas, quesadilla, chili con carne, t-bone!
Am comandat bere ursus draft (7 lei), de machaca (29 lei), burritos de pollo (32 lei) si un platou botansa mixtas (37 lei) ce contine mai multe gustari calde, din ce am gustat mi-a placut flautas, buritos a fost asa si asa. Bere la draft avea un singur fel, cateva la sticla (printre care desperados si corona) dar aveau in meniu o lista incredibil de lunga de cocktail-uri (asa ceva gasesti mult mai rar in restaurantele Bucurestene).
Preturi medii, terasa micuta, atmosfera super cu muzica live, categoric daca ajungeti intr-o seara de week-end trebuie sa sunati pentru rezervare.
Stiind ca in Bucuresti sunt doar cateva restaurante cu specific mexican nu pot decat sa spun ca El Torito trebuie sa fie in topul preferintelor.
Acestă recomandare …
Intr-o vreme Zet era o destinatie favorita fiind foarte aproape de casa si avand multe preparate cu specific romanesc foarte reusite. Anii au trecut, nu mai este aproape de casa - bine nu sunt in celalalt capat al orasului - si am ajuns din ce in ce mai rar pe la Zet.
Este un restaurant mic cu cateva mese puse pe trotuar incropind o terasa la fel de mica. Nu este aglomerat de obicei, un loc de parcare prin zona gasesti oricand, ce mai, este numai bun sa iesi intr-o sambata sau duminica seara.
Am cerut un singur lucru si anume un platou cu multe gustari reci: piftie de pui, zacusca, fasole, masline si paine prajita. Puteti spune nimic deosebit. Da, dar toate astea sunt ca la mama mea acasa si din acest motiv imi place nespus la Zet. Preturi de cartier, linistit - nu exista televizoare pe pereti, deseori se asculta muzica oldies - un restaurant numai bun pentru un sfarsit de saptamana linistit.
Concluzia mea: esti in zona, vrei un loc de discutii linistit si o mancare buna ... e ok.
Acestă recomandare …
In anii 2002-2004 in zona Piata Alba iulia erau extrem de multe firme, prin anii 2006-2008 s-au deschis o puzderie de filiale de banci iar in 2010 am remarcat zeci !? de restaurante si cafenele. Bulevardul Decebal tinde sa devina un centru al distractiei de seara. Insirate unele langa alta cafenele, baruri si restaurante amenajate cu gust te imbie la fiecare pas literalmente sa incerci o cafea sau un meniu. Nu stiu cum reusesc sa atraga clientii nici nu stiu cum le merge dar pentru noi, clientii, competitia este "de bine".
Daca le-ar trece prin minte sa puna niste semne cu parcarea permisa dupa ora 19.00 pana dimineata ar mai rezolva din penuria de locuri de parcare .... dar din cate stiu eu semne de circulatie cu orar nu cred ca au fabricat - sau montat - in Bucuresti asa ca urmatoarea alternativa este imensa parcare din Piata Alba Iulia ... imi pare rau nu se poate fiindca acolo sunt foarte multi caini parcati (vara lui 2010) si este de-a dreptul periculos sa incerci sa ajungi seara la masina.
OK ... sa revenim la ce vroiam sa spun despre restaurant: la Primo Bacio am fost atras de felul cum era amenajata micuta terasa si mai ales de micul pian instalat in centrul restaurantului. Cate restaurante cu pian stiti in Bucuresti? Asa ca atmosfera ar trebui sa fie garantata.
Cum noi am venit pentru mancare am cerut un platou cu fructe de mare 79 lei, croccante calamari con salsa 26 lei, bisteca fiorentine 75 lei, legume la gratar. Bine ca am avut inspiratia sa nu comandam toti fiindca portiile sunt pentru gurmanzi. Ne-am dres cu putin Sauvignon Blanc 56 lei (a fost o greseala fiindca au o colectie de vinuri rosii italienesti foarte interesanta) si am mai reusit sa indesam dulciurile urmatoare: torta della casa 15 lei si pere al vino rosso con gelato. Sa nu uit, fructele de mare au fost senzationale, proaspete (cat de proaspete se poate langa Dambovita) foarte bine facute iar biftecul habar nu am unde au gasit asa ceva dar era .... monumental.
Mancare foarte buna, bautura pe alese, amenajare ... interesanta ... la pian este program doar in zilele lucratoare...
Sa ma intorc sa ascult si pianul ? :)
Acestă recomandare …
DaDa, chiar daca numele acestui restaurant este un sir de exclamatii afirmative - nu stiu istoria acestui nume ca sa-mi dau seama de ce se numeste astfel - de la acest restaurant am plecat ultima oara vorbind singur ... da da da da. Nu repetam numele cum ati crede ci imi spuneam pentru a mia oara "da da - asa trebuie sa arate si asa trebuie sa te simti intr-un restaurant "boutique". Spatiul micutului restaurant extraordinar amenajat are o atmosfera prietenoasa ce ti se lipeste de suflet.
Despre mancare ... nici nu trebuie sa va spun ... trebuie sa experimentati si voi rata sau salatele dar mai ales tortul de bezea ... de poveste ...
Pun o gramada de poze sa vi se umezeasca si voua ochii ... :)
Acestă recomandare …
Locatia mica si cocheta este o oaza de liniste intre vechile case din zona Foisor asa ca am ajuns la Xanadu (cu rezervare) intr-o seara de sambata sa incercam din nou mancarurile mediteraneene si dulciurile bune (ca sa fiu sincer eram curios sa vad si terasa restaurantului). Am gasit o terasa micuta (daca asta inseamna o terasa pentru 20-30 de persoane) plina de verdeata si racoroasa ce se completeaza foarte bine cu interiorul frumos decorat.
Imi aduc amine de perusii ce cantau asta iarna (si erau guralivi nu gluma) acum i-au dat afara ... pe terasa ... este unul din restaurantele in care eu nu am auzit muzica deloc - sau nu am remarcat acest lucru - dar acum perusii de care vorbesc dau un farmec aparte in plus terasei.
Am cerut branza camenbert pane cu dulceata de afine, o salata si mi s-a recomandat un parfait. Am mai luat si un vin rosu romanesc dar au si multe alte vinuri astfel incat ai de unde alege. Ca intotdeauna la Xanadu, totul a fost cat trebuie, cum trebuie si cand trebuie.
Intotdeauna m-am simtit bine la Xanadu - de aceasta data responsabili de acest fapt au fost si prietenii cu care am fost :) dar acest loc ramane una dintre recomandarile mele. Cu cea mai mare placere.
Acestă recomandare …
Pentru cei nostalgici muzicii anilor 80 acesta poate fi unul din cluburile favorite.
O atmosfera in care ma asteptam sa gasesc mai degraba persoane cuminti si serioase :) totul s-a schimbat pe la 23.00 cand DJ-ul foarte inspirat a inceput sa combine muzica din tineretea noastra, lumea s-a ridicat de la mese si s-a asezat pe la 2.00. Noi am plecat atunci asa ca nu stiu cum au continuat "ostilitatile" - clubul se inchide pe la 4.00.
Nu stiu cat castiga proprietarii clubului dar cu asa muzica si atmosfera doar intrarea platita (20 de lei din care 10 lei consumatie) poate-i mai salveaza ceva.
Sa nu ajungeti la Oldies cu memoria unui club bucurestean este absolut opusul unui Bellagio sau Bambo. Alta atmosfera, alta lume.
Acestă recomandare …
Locatia de langa Ateneu beneficiaza de o pozitie absolut fantastica in centrul orasului. O terasa frumoasa face din acest restaurant unul dintre locurile ce trebuie vazute de un eventual vizitator al Bucurestiului. Si asta se si intampla. Pentru a putea sta la o masa pe aceasta terasa te asezi frumusel la o mica coada (au si scaune la coada!) e adevarat ca este foarte civilizat si cand se elibereaza locuri esti condus la masa. Foarte multi straini (cand spun foarte multi ma refer la mai mult de jumatate dintre meseni!) gusta din preparatele unui restaurant italian.
Am incercat un polo fra diavolo - adica pui picant cu garnitura de orez - 29 lei, focaccia 7 lei si multa limonada. Bune. Adica la fel ca in orice alta Trattoria Il Calcio. La fel sunt si ciudatele poze de pe pereti cu multi fotbalisti si alte "vedete" alte acestui domeniu sau tangentiale cu acest domeniu. Si mai sunt si tricourile de pe pereti. Este o atmosfera neobisnuita la un restaurant sa vezi pe pereti tricouri dar probabil acest brand se numeste Il Calcio Trattoria dintr-un motiv ... nu-i asa ?
Acestă recomandare …
Dupa o zi de lucru o seara intr-o carciuma de cartier cu prietenii este un lucru foarte placut. Asa ca zis si facut am incercat acest mic restaurant.
Daca ajungi cu masina trebuie sa o parchezi prin apropiere fiindca trotuarul din fata este ingust, strada este si ea foarte ingusta si destul de circulata.
Nici nu am mai intrat fiindca de fiecare data ne-am oprit pe terasa umbrita si foarte placuta.
Ospatarita ne-a spus ca au un gratar interesant asa ca trebuie sa incerc odata si ceva "la gratar" ... multa bere, multa focacia - asta in loc de seminte - multi prieteni si multe palavre pe o terasa umbrita intr-o vara ce se anunta fierbinte. Super.
Acestă recomandare …
Urmează-ne pe Twitter
Become a fan