www.norc.roTrattoria Roma
Restaurante italian
București, Strada Dr. Lister, 2
+4 0214 41 61 30, +4 0766 33 42 24
Trattoria Roma (http://www.trattoria-roma.ro/trattoria-opera.php)
- Parcare:
- stradă
- Spaţiu pentru fumători:
- da, în zone speciale
- 60
- locuri disponibile
- Grupurile sunt binevenite:
- da
- Preţ:
- € € €
- Bun pentru:
- brunch, prânz, cină, desert
- Atmosferă:
- tradiţional
- Muzică:
- juke box
- Băuturi:
- bere şi vin
- Accepta card:
- da
- Terasă:
- da
- Livrare:
- da
- Take out:
- da
- Face rezervări:
- da
Recomandări - 2
Un dezastru. Nu stiu de unde au incasari ca sa poata exista. Proprietarii cu siguranta arunca niste bani pe fereastra. Nu se ocupa nimeni ca lucrurile sa mearga bine sau macar acceptabil. Pozitia este una de invidiat dar restaurantul acesta este praf. Am ajuns aici ieri in jurul pranzului si nu era nimeni dar m-am gandit ca poate era o ora mai tarzie si ca au fost ceva clienti mai devreme care intre timp se intorsesera la lucru. Peste ceva timp mi-am dat seama ca de fapt primul fel pe care il comandasem inca nu sosise dupa 30 de minute de asteptare. In cele din urma a venit si cand sa incep sa mananc mi-am dat seama ca avea un miros ciudat. Am chemat chelnerita si mi-a spus sa nu-mi fac griji ca-mi schimba imediat platoul. Deja nu mai aveam rabdare.... dupa 15 minute am intrebat ce se intampla si mi s-a raspuns foarte simplu "acum il prepara si o sa mai dureze un pic". Am mai asteptat inca vreo 10 minute m-am ridicat si am plecat.
Cam aceasta a fost experienta mea.
Acestă recomandare …
Sa ai langa tine un office building cu mare staif, cu peste 1,000 de oameni bine, foarte bine si indecent de bine platiti in el, sa nu mai fie niciun alt restaurant cat de cat frecventabil in jur si totusi sa nu-ti calce niciunul pragul – asta da performanta!
Despre primul lor restaurant (isi spun “trattoria”), cel de pe Eminescu, s-a vorbit foarte admirativ, cu multi ani in urma, cand iti planificai cu cateva zile inainte ca sa te duci la o mancare italiana. Luati de val de acest noroc, surprinzator chiar si pentru ei, probabil, patronii s-au hotarat sa treaca la actiune si au mai deschis o Roma in Piata Dorobantilor, in locul unui restaurant unguresc, si in Cotroceni, unde era Opera (de restaurant vorbesc…) inainte. Adica si-au construit oamenii « un brand »!
Am incercat si eu sa intru odata in cel de pe Eminescu, insa am iesit instantaneu, in clipa urmatoare, cu ochii inlacrimati de fum si cu urechile tiuind de vacarmul unei multimi de masochisti transpirati inghesuiti intr-un spatiu minuscul si fara nicio personalitate. Sper, pentru ei, ca mancarea sa fi fost buna si sa-si fi meritat supliciul. Apoi am fost la cel din Piata Dorobantilor, de cateva ori, fiind aproape de biroul meu. Acela e, oricum, frecventabil, mai ales vara, cand poti sta pe terasa. Cu mancarea, nicio surpriza. Pentru optimisti asta e de bine, pentru pesimisti e invers…
Roma de la Opera ar trebui inclus(a) in cursurile de marketing, la lectiile despre cum se fac lucrurile pe dos. Arata lmentabil, mai ales sala de la subsol si terasa. E totul imbacsit, miroase urat, nici foarte curat nu pare. Meniul e imens. Cum au auzit de vreo mancare cu nume italienesc, cum au pus-o acolo. Au si un galantar cu pesti, caracatite si alte astfel de vietati, pe un pat de gheata – ce-o fi cautand acolo? Ca eu nu pot sa-mi imaginez pe cineva care ar putea lua un chelner de mana si sa-i spuna, aratandu-i cu degetul : « Uite, pe ala vreau sa mi-l faceti! »
La recomandarea expresa a chelnerului am luat o vita cu ciuperci si un pui cu ceva sunca si branza prin el. Sigur, in meniu aveau niste denumiri care ni s-au parut caraghioase dupa ce ne-am lamurit despre ce era vorba. Daca nu ne-ar fi fost foarte foame nu am fi mancat mai mult de primele inghitituri din ele. Nici nu ne-am mai gandit sa luam alt fel sau cate un desert. Nici macar cafeaua, ne-am mutat cu cativa metri mai incolo, la cafeneaua office buildingului, ca sa bem una la sfarsit, totusi.
Serviciul a fost si el pe masura. Dupa prima intalnire cu chelnerul, ne-am uitat suspiciosi unul la altul (eu si invitatul meu): « I-ai facut tu ceva? » « Nu! Dar tu? » « Nici eu! Ciudat… Ce-o fi avut cu noi? »
Ne-au adus primul fel dupa vreo 40 de minute. Oare ei isi inchipui ca vreunul din corporatistii aceia platiti cu 200 de Euro pe ora, care iti factureaza si minutele in care iti fac niste fotocopii, va veni la pranz acolo? Rareori mi-a fost dat sa vad un asemenea nonsens!
Am platit 88 de lei.
sursa: Trattoriile Roma – cum se construieste un “brand”
Acestă recomandare …
Urmează-ne pe Twitter
Become a fan