www.norc.roLa Dolce Vita
Restaurante italian
București, Strada Occidentului, 44
+4 0213 10 86 94, +4 0744 38 86 59
- Orar de funcţionare:
- Parcare:
- stradă
Luni: 12:00 - 00:00
Marţi: 12:00 - 00:00
Miercuri: 12:00 - 00:00
Joi: 12:00 - 00:00
Vineri: 12:00 - 00:00
Sâmbătă: 12:00 - 00:00
Duminică: 12:00 - 00:00
- Preţ:
- € €
- Bun pentru:
- prânz, cină, desert
- Atmosferă:
- tradiţional
- Muzică:
- juke box
- Băuturi:
- orice băutură, bere şi vin
- Accepta card:
- da
- Persoane cu dizabilităţi:
- nu
- Terasă:
- nu
- Livrare:
- nu
- Take out:
- da
- Face rezervări:
- da
- Garderoba:
- da
Recomandări - 4
Am citit despre acest mic restaurant, am auzit de la cativa prieteni de el ... ce mai .... hai sa vedem cu ochiul nostru ce se intampla La Dolce Vita.
Si am vazut .... un minuscul restaurant ce da clasa tuturor tratoriilor din Bucuresti in privinta calitatii preparatelor. Minuscul poate e prea dur spus dar daca are doar 5 sau 6 mese cum sa-i spun. Cred ca este la demisol cu toate ca ferestrele estompeaza mult din aceasta senzatie, foarte curat si simplu amenajat, categoric un mic restaurant fara pretentii. Asta e La Dolce Vita.
Am incercat mai intai lasagna. Prima din viata mea in care carnea si pastele se se topeau in gura.
Am incercat creveti. Usor perpeliti la gratar erau exact cat trebuie facuti si buni ... buni.
Am incercat si dulciuri ... un fel de tortul casei la fel de bun.
M-am simtit bine la "La Dolce Vita" fiindca mancarea este super ieftina si exceptional de gustoasa. Mancaruri italienesti dupa care ma dau in vant (intotdeauna imi iau lasagna sau paste daca gasesc) mai rar asa de bune ca aici.
Acestă recomandare …
Daca ai pofta de mancare italieneasca...dar te-ai saturat de trattoriile obisnuite, poti sa incerci acest restaurant cu preturi mult mai mici comparativ cu orice trattorie.
Paste ca la mama lor acasa, calamari prajiti (12 lei) care se topesc in gura si niste vinete la cuptor cu legume (12 lei) incredibil de bune si fara sa pluteasca in ulei.
Ca desert cu sorbetto cu lamaie si rom, racoritor si foarte bun.
Restaurantul destul de obisnuit, nu este amenajat pompos...dar foarte curat. Servire rapida!
Acestă recomandare …
La recomandarea lui Ogre nu am rezistat tentatiei si mi-am spus ca trebuie sa incerc si eu La Dolce Vita, micul restaurant italian de pe strada Occidentului.
Am parcat masina cu ajutorul domnului din fata restaurantului ce parea a avea exact acest rol de a ajuta clientii sa parcheze si am intrat in micul demisol ce gazduieste restaurantul.
O lumina puternica combinata cu foarte mult alb ce se reflecta din marmura ce acoperea podea precum si peretii vopsiti tot in alb m-au orbit in prima clipa. Mi-a trebuit ceva timp sa ma obisnuiesc si am fost preluati chiar de la intrare de o amabila domnisoara. Cred ca La Dolce Vita nu are mai mult de 10 mese si dupa ce am aruncat o privire am inteles ca trebuie sa precizez faptul ca nu avem rezervare si ca trebuie sa gaseasca o solutie. Avea o singura masa libera ... unde ne-a si condus.
Prima problema a fost spatiul ... mesele sunt micute iar scaunele sunt asezate destul de inghesuit. Dupa un mic moment de acrobatie ne-am asezat la masa si am inceput sa citesc meniul dar ceva nu era in ordine ... .. am realizat repede ca in jurul nostru se vorbea doar in italiana. Hmmm ... apoi chelnerul a inceput sa ia comanda de la o masa alaturata vorbind tot in italiana apoi a trecut la urmatoarea masa si procedat la fel ... tot in italiana. A conversat amical cu unii oaspeti a schimbat o gluma doua cu alti oaspeti ... ce sa zic ... se stia cu toata lumea si vorbea extrem de degajat cu toata lumea.
M-am simtit un pic dezorientat fiindca eu nu am amintiri foarte placute despre restaurantele din Italia ... m-am simtit intotdeauna ca un turist bun de plata (fraier) si atat. Mai tarziu cand am cerut nota am avut acelasi sentiment citind familiarele cuvinte Coperto (Servire) cum ar veni pentru faptul ca ai fost servit esti taxat separat, probabil varianta ar fi fost sa-mi iau singur mancarea de la bucatarie sau cum?
Am cerut Melanzane (12 lei), Lasagana (14 lei), un platou Dolce Vita (16 lei), prosciutto con melone (17 lei) adica vinete la cuptor, lasagna, un platou cu branzeturi si fructe, pepene verde cu prosciutto. Trebuie sa va spun doua cuvinte despre Lasagna si Melanzane. Pufoase, excelente, se topeau in gura, absolut incredibile. Am mai mancat ceva asemanator la un restaurant spaniol dar nu suporta comparatie. Fara sa exagerez si stiind ca nu sunt admirator al bucatariei italiene am ramas cu un sentiment de admiratie aproape pentru felul in care au fost preparate ... inca odata: excelente.
Am incheiat cu un desert la inaltime: tarta cu fructe (5 lei) si un tiramisu (7 lei), ambele foarte bune.
Pentru mine a fost una dintre cele mai placute surprize de cand merg prin restaurantele bucurestene si de departe cea mai mare surpriza pentru un restaurant cu specific italian. Preturile sunt mai mult decat corecte (as putea spune ca sunt mici), servirea de exceptie iar mancarea .... cum spune Ogre: "fãrã repros".
Acestă recomandare …
Revin, după mult timp, la unul din restaurantele mele favorite. Găsesc "La Dolce Vita" la locul cunoscut, în Piaţa Sf. Voievozi, vis-à-vis de liceul de muzică, într-un mic demisol (cei care cunosc cartierul poate îşi aduc aminte de un "lacto-bar" frecventat de studenţii de la Politehnică), practic neschimbat. Poate doar ridurile de pe faţa personalului (de-asemenea în majoritate neschimbat) să îmi indice că a trecut ceva timp, să fie vreo doi-trei ani.
Înăuntru, la capătul celor patru-cinci trepte, găsim cunoscutul interior curat şi destul de luminos (pentru un demisol). Ne aşezăm la una dintre cele ca. 10 mese unde ne aşteaptă, ca întotdeauna, o faţă de masă şi şerveţele apretate şi de un alb impecabil şi mise-en-place-ul este făcut cu multă atenţie. Trec în revistă decoraţia cu afişe italieneşti de film şi o privire mai atentă dezvăluie că, deşi nu este deranjant, pereţilor nu le-ar stica o mână de vopsea. Restaurantul este pe jumătate plin, clientela este mixtă şi agreabilă.
Şi meniul este neschimbat (spre marea mea mirare se pare că şi preţurile!), este în conformitate cu specificul italian al restaurantului şi nu ascunde lucruri spectaculoase sau surprize foarte mari. Având în vedere că am încercat în decursul timpului din toate secţiunile meniului pot recomanda cu încredere cam orice se găseşte acolo.
Mâncarea noastră este ca întotdeauna fără reproş. Entrée-uri: Vitello Tonnato, Sedano Gorgonzola, Scaglie di Parmiggiano. Paste: Tagliatelle ai Funghi Porcini şi Spaghetti Aglio Olio Peperoncino. (Gradul de fierbere este întotdeauna corect, nu ca în alte părţi. O dată mi s-a comunicat: "Păi dacă voiaţi al dente trebuia să spuneţi!") Muşchi de vită cu sos de hribi. Desert: Bunet (o specialitate a casei, de încercat!) şi Crème Caramel.
Plecăm cu atât de rarul sentiment de fi petrecut o seară plăcută la restaurant.
Ca de obicei evaluarea îmi dă bătăi de cap. În pofida unei reticenţe generale de-a acorda 5* şi a faptului că lipseşte efectul "Wow!" în ceea ce priveşte felurile de mâncare am hotărât că dacă nici acestui restaurant nu-i dau 5*, s-ar putea să nu le dau niciodată.
În ceea ce priveşte preţurile este mult mai ieftin (evident raportat la calitate) decât orice restaurant pe care l-am vizitat eu în acest oraş. O bere la 0,5l costă 4-6 lei, în funcţie de marcă. Toată consumaţia de mai sus a costat 112 lei, inclusiv (e drept, puţinele) băuturi. Există şi în acest oraş şi oameni de afaceri care nu caută numai profitul rapid, ci înţeleg că prestarea de servicii bune la preţuri corecte este reţeta unui succes îndelungat.
Edit:
Mi s-a atras atenţia de către părţi avizate că nu reiese suficent de clar din descrierea de mai sus de ce am acordat 5*. Cred aşadar că trebuie să explic motivele pentru care sunt încântat de "La Dolce Vita". Iată o listă cu principalele motive, nu neapărat în ordinea importanţei:
1. Mâncare de calitate gătită excelent şi fără variaţii de la o zi la alta. Tot ce am mâncat vreodată aici a fost de la foarte bun în sus.
2. Serviciu foarte bun şi prietenos fără a fi prea insistent. Chelnerul îşi cunoaşte exact meniul, are capabilitatea să-ţi înţeleagă dorinţele şi ştie cum să i le comunice bucătarului. Aici fripturile pe care le-am cerut "în sânge" au fost întotdeauna în sânge, nu ca în alte locuri unde deseori am primit ceva nu era scurm şi atât.
3. Atmosfera este plăcută, restaurantul beneficiând de o clientelă mixtă formată din români de toate felurile (mai puţin cei care cred că dacă nu plăteşti preţuri prohibitive nu te poţi simţi bine) şi mulţi străini.
4. Preţuri corecte.
Acestă recomandare …
Urmează-ne pe Twitter
Become a fan