Hanul lui Manuc

Hanul lui Manuc

Restaurante

București, Strada Franceza, 62

Recomandare scrisă de: Mihaela Elena. C

130 recomandări

142 puncte

Trimite prin email

 € € € €  2011-10-24

servire

ambianță

mâncare bună

aspect mâncare

impresie

Ce surpriza! Am aflat de la o prietena ca s-a redeschis "Hanul lui Manuc", dar nu asta a fost marea surpriza ci faptul ca pe langa bucataria romaneasca, au deschis in aceeasi cladire si restaurant cu meniu libanez, Levantin pe numele lui. Mi-a sunat foarte ciudat prima data, am facut legatura imediat intre arhitectura cladirii si bucataria libaneza. Nici acum nu imi suna chiar ok daca ma gandesc mai mult:))
Restaurantul este la etajul 1 al cladirii "Hanul lui Manuc" ( la parter fiind cel cu specific romanesc), unde au si terasa sau se mai poate sta si in curtea interioara, unde totul a ramas la fel, nimic nu pare modificat, renovat, au "plantat" niste umbrele cu marci de bere care se potrivesc fix ca nuca in perete:))
Trecand peste amanuntele astea, numai laude despre mancare. Fiind mai multi, am comandat mai multe feluri de aperitive in ideea de a ne face o parere mai vasta: taboule (salata cu verdeturi si rosii), humus cu ardei, rulouri cu mai multe feluri de branza, niste carnaciori in sos cu ardei iute, nu mai stiu cum se numesc, falafel, rulouri umplute cu spanac. Din cauza faptului ca am comandat cate 2 portii din fiecare ca sa ajunga la toata lumea:)), normal ca ne-a fost imposibil sa mai comandam si felul principal. Aperitivele au fost foarte bune, foarte gustoase si foarte satioase. Nimic de reprosat!
Preturile sunt usor ridicate, in jur de 15 lei felul de aperitiv.
Ne-am fi dorit ca servirea sa fie pe masura calitatii si gustului mancarurilor, dar nu. Am asteptat aproximativ 45 minute pentru a ne aduce comanda (noroc ca ne-am luat cu vorba si nu am reusit sa ne enervam) desi nu era aglomerat mai deloc. Iar pe fata chelnerului care ne-a servit, s-a citit in permanenta un sictir obositor. Nu au existat scuze pentru lunga intarziere, nu a existat niciun altfel de dialog in afara de dat comanda, notat comanda. Poate era omul intr-o zi proasta, cine stie... Oricum, sper ca nu sunt toti asa sau macar nu in fiecare zi:))
Concluzia in cele din urma: locul fain, mie imi place mult mai ales gradina interioara cu exceptia umbrelelor, normal:)), bucataria libaneza foarte reusita, chelnerii ignoranti si cam apatici pentru meseria asta.

Hanul lui Manuc

Restaurante

București, Strada Franceza, 62

Recomandare scrisă de: Mihaela. C

71 recomandări

98 puncte

Trimite prin email

 € € € €  2011-02-26

servire

ambianță

mâncare bună

aspect mâncare

impresie

Au trecut ani buni de cand am intrat ultima oara in curtea interioara a Hanului lui Manuc. Si pentru ca atunci am ramas cu un gust destul de amar, si asta nu de la mustul pe care l-am baut acolo, acela parca imi amintesc ca a fost bun, ci de la senzatia de improvizat, de saracacios si de la servirea greoaie, ei bine toate astea m-au facut ca de-a lungul anilor sa ocolesc instinctiv locul. Si asta cu parere de rau, caci este un loc incarcat de istorie, o emblema a Bucurestiului de altadata.
Dar de curand am primit invitatia unor prieteni sa ne intalnim la o sueta la Bistro Manuc. Iar surpriza a fost una placuta. Nu stiu ce se intampla cu Hanul propriu-zis si cu curtea lui interioara, nu stiu daca l-au terminat de amenajat, dar bistro-ul acesta arata bine si e plin de oaspeti. Intrarea se face chiar din strada, din una din cele mai mari si mai aglomerate si mai zgomotoase intersectii din Bucuresti, cea de la Unirea. Eram convinsa ca zgomotul ne va urmari neprietenos si inauntru, dar m-am inselat, odata intrati acolo, toata agitatia strazii a ramas in spate, iar aici am gasit o atmosfera calma si linistita. Se pare ca zidurile groase ale Hanului de altadata isi fac pe deplin datoria.
La parter, cum intri in partea dreapta sa afla barul, apoi intr-un cadru select urmeaza un salon cu cateva mese de lemn masiv. Aici nu se fumeaza!!! In capat urci cateva trepte, si ajungi intr-un alt salon, care la randul lui este structurat pe doua niveluri, separate de cateva trepte si de un gardulet frumos sculptat in lemn. Si aici regasesti acelasi mobilier din lemn masiv, care imprima locului o atmosfera eleganta. Dar cel mai mult mi-a placut ca muzica ne era oferita de un pianist, ce canta la pianul asezat strategic in asa fel incat sa se auda si la parter si la etaj.
Preturile nu sunt foarte mici, dar nici exagerat de mari, am retinut din meniu cateva exemple: ciorba de burta 13 lei, salatele in jur de 15-20 lei, iar un fel principal de mancare intre 25 si 35 lei. Dar pentru ca noi iesiseram doar la un pahar de vorba am comandat un vin rosu excelent, Castel Bolovan, 40 de lei sticla. Si ca sa mearga totusi mai bine vinul am luat si un mic platou cu branzeturi, acestea nu au fost cine stie ce, cascaval obisnuit si branza feta, 10 lei platoul.
Desi aici se fumeaza, aerisirea este foarte buna, fumul nu se simtea in conditiile in care aproape toate mesele erau ocupate.
La un moment dat pianistul si-a incheiat programul, si dupa o scurta pauza a urmat un chitarist. Muzica clasica, chitara rece, vinul bun, o seara reusita!