Gara Lipscani

Gara Lipscani

Restaurante, Baruri şi Cluburi

București, Strada Lipscani, 38

Recomandare scrisă de: Mihaela. C

71 recomandări

98 puncte

Trimite prin email

 € €  2011-01-26

servire

ambianță

mâncare bună

aspect mâncare

impresie

Cu toata simpatia mea pentru acest loc (vezi review-ul anterior), trebuie totusi sa va spun ca ultima oara cand am fost aici, am plecat dezamagita. Ma intalnisem cu o prietena, aveam ceva scurt de discutat, asa ca am decis sa ne oprim aici. Eu am comandat un ceai si ea un capuccino. Esec total la amandoua. Ceaiul meu mi l-au adus intr-o cescuta minuscula, cu zahar deja pus in el, iar eu nu-mi pun deloc zahar in ceai... De ce mi-or mai fi pus un pliculet de zahar pe farfurioara, daca deja au pus ei.. nu stiu, poate s-au gandit ca vreau sa-mi fac sirop de zahar cu ceai... Iar capuccino-ul colegei mele a fost d-ala la plic, yeach... Ar fi trebuit sa-i spuna de la inceput, poate si-ar fi luat o cafea simpla. Aia e buna, am baut mai demult si este ok. O sa mai vin pe-aici, ca deh! sunt sentimentala si ma atasez de locuri, dar o sa am grija sa ocolesc ceaiul si capuccino!

Gara Lipscani

Restaurante, Baruri şi Cluburi

București, Strada Lipscani, 38

Recomandare scrisă de: Mihaela. C

71 recomandări

98 puncte

Trimite prin email

 € € €  2010-12-10

servire

ambianță

mâncare bună

aspect mâncare

impresie

Prima dată am ajuns aici când era vară. Foarte cald, foarte multă lume în centru vechi, terasele pline ochi, aşa că ne-am bucurat când am zărit o masă liberă pe terasa Gării Lipscani, o terasă foarte micuţa de altfel, unde scaunele e musai să nu le muţi de la locul lor, că altfel nu mai are nimeni loc să treacă.
Am comandat o limonadă rece cu miere, foarte bună, iar chelnerul a fost atât de protocolar, de politicos, dar fără să fie înţepat sau plicticos, ba chiar simpatic, încât m-a binedispus de-a binelea.
Şi-am mai tot ajuns la Gara Lipscani de-atunci. Şi de fiecare dată mai descopeream ceva nou. Spre toamnă-iarnă, terasa au închis-o, aşa că am ajuns la subsol, unde este amenajat restaurantul. Sinceră să fiu nici nu prea ştiu cum să-i zic, că restaurant sună parcă prea mult, iar dacă zic birt sună parcă prea puţin. Hai să zicem locul unde se mănâncă. Un spaţiu lung şi îngust, am înţeles atunci de unde numele de Gară, seamănă într-adevăr cu un vagon. În capăt barul, iar pe laterale mesele aşezate exact ca într-un vagon-restaurant. Meniul este bogat, preţurile medii, iar mâncarea bună. Cel puţin felurile pe care le-am încercat eu au fost în regulă. Nu pot sa le laud excesiv, dar nici n-am avut pretenţia să găsesc aici cine ştie ce fineţuri sau delicatessuri (ca sa rimeze). Au meniuri studenţeşti, ciorbă, felul doi, garnitură, salată şi desert la preţuri foarte mici. Odată am mâncat iahnie de fasole cu cârnaţi şi varză murată, am lins tot din farfurie. Altădată spaghete milaneze, o porţie uriaşă, cu ciuperci, bacon si caşcaval, la doar 9 lei... Au şi meniuri de post, foarte binevenite şi pentru vegetarieni. Aşadar la capitolul mâncare, stau bine. Gustos, porţii mari şi preţuri rezonabile. În schimb nu stau prea bine cu aerisirea. Fum mult şi miros de mâncare. Mănânci bine, dar pleci cu tot mirosul după tine. Eheee, dar Gara Lipscani mai are o încăpere, la stradă, cu intrare separată faţă de cea de la subsolul unde se mănâncă. Aici sunt doar trei mese, cu fotolii comode (jos sunt mese de lemn cu banci de lemn, am uitat să vă spun), cu mai puţin fum si fără miros de mâncare. Poţi să mănânci şi aici dacă vrei, vine chelerul pe-afară cu farfuria de mâncare, cam ciudat, dar haios. Când vin aici îmi place să comand vin roşu la pahar. Ei bine, da, au vin la pahar. Şi e chiar bun, nu ştiu ce soi este, nu sunt chiar o cunoscătoare în domeniu, dar mereu l-am băut cu plăcere. Şi costă doar 5 lei paharul. Mesele sunt puse chiar în geam, aşa că te poţi uita linistit la spectacolul străzii. Iar în centrul vechi acest spectacol al străzii e deosebit de pestriţ şi colorat.
Şi mai au o camera. Ajungi la ea pe o scară interioară îngustă şi răsucită. I-aş spune mai degrabă o cameră suspendată deasupra celei descrise mai devreme. Nu prea îmi place, e o camera prea închisă. Te duci acolo poate dacă vrei să te ascunzi de cineva. Şi nu poţi să comanzi mâncare aici, nu are cum sa urce cu ea pe scările alea înguste.
Sigur voi mai veni pe-aici, încep să mă simt ca acasă. Până şi chelnerul acela de care vă povesteam că l-am cunoscut în vară, a început să ne recunoască. La fel de protocolar, dar şi prietenos în acelaşi timp.