www.norc.roChez Marie
Restaurante internaţional
București, Strada Lupu Dionisie, 48
+4 0730 34 48 10, +4 0311 07 20 33
Chez Marie (http://www.chezmarie.ro)
- Parcare:
- stradă
- Preţ:
- € € €
- Accepta card:
- da
- Terasă:
- da
Recomandări - 5
Pai Dmn' Butunoiu, din pacate va inteleg!
Multe va dor pe Dvs. legate de Maria! In nici un caz insa ca nu s-a frantzuzit suficient de tare in carciumareala ci mai degraba ca a reusit sa-si umple carciuma?
Si, avand in vedere ca, deh, oameni suntem si bani facem (apreciez nota "o cronica subiectiva") pot intelege ca daca as fi actionar la restaurantul de la cateva sute de metri care trebuie sa fi costat de cateva zeci de ori mai mult si care e tot atat de gol pe cat e "La Maria" de plin, nu mi-ar fi usor sa vad si ceva de bine.
Pentru ca asta e adevarul: desi mancarea nu e ca la "Nicolai" pe departe iar inauntru se fumeaza peste tot, carciuma e tixita si in cursul saptamanii si nu odata a trebuit sa plec luni seara cum am venit pentru ca nu aveam rezervare...
Ce face reteta de succes a Mariei? Nici numele frantzuzit, nici mobila nesemnata de vreun mare arhitect, nici mancarea care nu va impresiona producatorii de anvelope, nici tacamurile. E doar o combinatie a cate putin din toate si, mai ales, un pic mai mult decat te-ai astepta la cat mai multe.
Desi nesfatuita de vreun guru in domeniu, Maria a tocat destule dumicaturi pentru receptiile ambasadelor de pe meleagurile noastre ca sa stie pe ce se dau banii si pe ce nu. Mai stie si cum se poate impresiona un client cu mancare gatita cu ingrediente (proaspete, e drept) dar cumparate de la "Metro" caci asta a facut vreo 30 de ani din bugetele cand stramte cand meschine ale diplomatilor.
Poate ca asa se explica faptul ca restaurantul (de peste gard) stilat si chiar frumos foc din casa lui Tatarascu se tot inchide si redeschide iar cand e deschis are mai putini clienti decat cand e inchis. Si eu ma declar vinovat: dupa ce am intrat ca intr-o cladire parasita si am cautat zadarnic un ospatar, am plecat cu coemsenii speriati de linistea distinsa a unei carciuni atat de frumoase si totusi atat de goale... Si.. ce sa te faci: cine seamana vant culege furtuna. Daca iti faci un titlu de noblete din pozitia de "cel mai scump restaurant din sud-estul Europei" si te amplasezi deasupra restaurantelor vest-europene cu care iti imparti franciza sau macar numele, atunci inseamna ca iti asumi riscul de a fi supralicitat snobismul romanesc.
Va doresc mult succes, Domnule Butunoiu!
Cat despre Heritage, credeti-ma pe cuvant: trebuie sa-i schimbati numele, degeaba tot coborati preturile: numele e compromis.
Si... inca ceva: imi cer scuze ca m-am pus in pozitia de aparator al carciumii careia nu-i sunt neaparat fan: doar sentimentul nedreptatii m-a determinat sa fac asta....
Despre mancarea la Maria: supa crema de ciuperci e colosala; ca si salata cu pui, cea cu rata sau puiul cu sos alb; desertul cu ciocolata/branza e ceva de vis! Preturile sunt neverosimil de mici pentru ceea ce primesti pe farfurie!
Acestă recomandare …
o terasa draguta...nu-mi place cand descriu un loc asa fad dar din pacate nu m-a impresionat cu nimic. nici nu mi-a displacut , nici nu m-a incantat...intr-un cuvant dragut :) . am avut o intalnire in fete si cafeaua era oarecum la indemana ... a contat f mult si faptul ca am gasit loc de parcare :)) . prima impresie a mea si a prietenelor mele ..terasa de fitzosi , judecand dupa clientela. decorata frumos, mesele oarecum inghesuite , mie una mi-a placut mai mult cum arata interiorul ( cochet, intim ) decat terasa.
servirea buna , preturile medii spre mari, mancare ok dupa spusele prietenelor mele dar nimic special care sa ne faca sa planificam o alta iesire acolo.
Acestă recomandare …
Daca ar face cineva un mic sondaj printre patronii de restaurante din Bucuresti si i-ar intreba ce ar alege intre un mic restaurant mediocru si un bistrou bun, cred ca aproape toti ar raspunde in cor: “Vrem restaurant, oricat de prost ar fi, numai restaurant sa fie, si nu bistrou!” Pe de alta parte, toti cei pe care ii stiu eu (de clientii mancaciosi vorbesc) ar prefera un bistrou mediocru unui restaurant mediocru, ca sa nu mai vorbim de un bistrou bun unui restaurant mediocru. Sa inteleaga fiecare ce vrea de aici.
Doamna Maria Popa, despre care am auzit ca a lucrat (sau lucreaza inca) la ambasada Angliei, de peste drum, si despre care am citit pe Internet ca a fost bucatareasa, a deschis restaurantul acum vreo doi ani in locul unui Trocadero prafuit si insipid. Nu stiu unde a fost bucatareasa doamna Popa, insa ambitia ei a fost sa aiba un restaurant “cu staif”. Vezi asta chiar inainte de a ajunge acolo, cand te uiti pe pozele cu cupe de sampanie fina de pe site, de iti vine sa duci instinctiv mana la portofel ca sa vezi daca o sa-ti poti permite: “Chez Marie este un restaurant elegant si intim situat in centrul Bucurestiului, un spatiu ideal atat pentru business cat si pentru relaxare, cu specialitati si bauturi din bucataria internationala. Va invitam sa ne pasiti pragul intr-o atmosfera deosebita, ce va imbie sa va bucurati de aroma fiecarui moment petrecut alaturi de noi.” – ne scrie doamna Popa. A vrut sa ne faca o surpriza, fara indoiala, cine s-ar fi gandit la asa ceva cand aude de un restaurant care se cheama “Chez Marie”?
Casa din apropierea Bisericii Anglicane e bine amenajata, curata, si are o terasa cu vedere frumoasa spre biserica si spre parcul de la Icoanei. Doamna si fiul cu ambitii de proprietari de restaurant elegant au pus acolo mese mici si inghesuite, de bistrou, de a trebuit sa imi sug burta si sa ma aplec de fiecare data ca sa fac loc chelnerului care trecea cu niste farfurii amenintatoare chiar peste capetele noastre. As fi facut-o cu drag si cu amuzament intr-un bistrou insa ma enerveaza sa o fac intr-un restaurant cu pretentii. Toane de client nesuferit, evident…
Am auzit ca restaurantul e mai mereu plin, si asa l-am vazut si eu. Multi oameni cunoscuti, intelectuali mai ales, dar si politicieni, artisti de televizor, oameni din business, turisti; majoritatea tineri – si nu dintre cei saraci -, voiosi, politicosi, cu aer civilizat, spre dispretul interlopilor si al fufelor care, se pare, nu considera Chez Marie un loc frecventabil.
Doamna Marie nu se multumeste cu putin. Nu a atins inca suta de feluri in meniul sau international, dar nici mult nu mai are pana acolo. Spirit renascentist, doamna e specialista in carpaccio de caracatita, in cocktailuri din fructe de mare, in somon fume, fasole batuta, calamari si creveti, salata de vinete, Buffalo wings, salate de toate alte felurile, supe si ciorbe, in zece feluri de pui, sarmalute, pesti si fructe de mare, tochitura, chili con carne, rata, miel, porc, in vreo 15 garnituri si, mai ales, in sase feluri de vita…
Prima data am fost in grup, cu vreo sase prieteni care, stiind de mania mea cu cronicile, m-au lasat liber prin farfuriile lor, asa ca am putut gusta din cel putin zece feluri diferite. “Ei, nu-i asa ca vita e absolut delicioasa?” “Si rata? Rata, George, ai mai mancat undeva ceva atat de bun?” “Dar de dorada asta ce zici? Ei?” Aici cineva are o problema, si nu sunt sigur ca eu sunt acela, desi conform legilor statisticii asa ar parea. In afara de o crema de ciuperci, eu nu am gasit nimic “absolut delicios”, adica ceva pentru care sa strabat Bucurestiul ca sa vin sa mananc (la) “Chez Marie”. Nu a fost nimic rau, unele mi s-au parut chiar bunicele si sunt sigur ca daca as mai merge la ei as mai da peste cateva lucruri foarte bune, printre zecile de feluri din meniu. Insa nu cred ca va fi vreo vita printre ele, si nici legume.
Preturile sunt rezonabile la doamna Marie. Cu 100 de lei, sau chiar ceva mai putin, poti manca un meniu complet, cu un pahar de vin si cu o cafea la sfarsit. Cele mai scumpe sunt felurile cu peste si fructe de mare si vita, care mai sar uneori de 40 de lei.
“Chez Marie” nu e tocmai un “chez”, asa cum ti-ai imagina prima data cand ii auzi numele, si nu are nimic frantuzesc in el. E un restaurant bucurestean tipic. De succes, insa, spre norocul doamnei si al fiului.
sursa: Chez Marie nu e tocmai un “chez”… www.georgebutunoiu.ro/blog
Acestă recomandare …
Langa Gradina Icoanei cred ca anul trecut adica in 2010, s-a deschis un restaurant ce - la fiecare trecere prin fata lui - mi-a atras atentia. Mi-am propus sa-l vizitez si intr-o seara am ajuns la Chez Marie impreuna cu cativa prieteni.
In interiorul superb amenajat nu am gasit loc (de tinut minte ca pentru masa in interior e bine sa va ganditi la o rezervare) si privind terasa de pe trotuar -aici erau multe mese libere- am ales o masa si ne-am asezat.
Am cerut Shrimpi Chez Marie (44lei), Salata Chez Marie(24lei), Ciocolata fondanta(14lei) si Cheese cake(14lei).
Mancarea a fost foarte buna cu o mentiune deosebita pentru shrimpi ce aveau un sos de rosii usor picant absolut exceptional. Ciocolata fondanta nu a fost prea reusita dar aici am cu ce sa o compar. Ciocolata fondanta avea inghetata deja topita cand mi-au adus-o, iar interiorul cu ciocolata era minuscul.
Preturile dupa cum vedeti sunt medii spre mari dar servirea de pe terasa lasa mult de dorit. Probabil, data viitoare, voi incerca o masa cu rezervare din interior pentru a intelege daca mentalitatea ospatarilor este aceeasi.
Recomandarea mea? Incercati Shrimpi Chez Marie.
Acestă recomandare …
Mancare delicioasa...foarte foarte buna...din pacate eu am comandat doar un aperitiv avand in vedere ca am ajuns dupa ora 21.30...si silueta trebuie pastrata :D...quesadilla a fost in jur de 14-15 lei...
Am mai degustat cate ceva si de la ceilalti prieteni cu care am mai fost si din acest motiv imi permit sa-mi dau cu parerea...
Desertul pe care il comand peste tot unde il gasesc ...respectiv ciocolata fondanta cu inghetata de vanilie -14 lei...ce sa spun ma mai gandesc si acum la el....
Partile proaste ale acestui restaurant si din acest motiv ii dau si 3 stele...servirea foarte proasta desi nu era chiar asa aglomerat...si cel mai deranjant lucru a fost ca am fost deranjati de doua ori de cersetori...primul a fost un copil caruia i-am dat ceva si a plecat...dar mai tarziu a venit un domn, recunosc vorbea foarte frumos, care ne-a rugat sa-i comandam niste sandwich-uri...k el nu vrea bani...si ca patronul ii da tot timpul de mancare (ceea ce nu este un lucru rau)...l-am rugat insistent sa plece...si nimik ...statea langa masa...iar ospatarii...2 baieti...care au vazut ce s-a intamplat au intrat pe rand in restaurant, noi fiind pe terasa...vazand ca cersetorul numai pleaca l-am rugat pe el sa-l cheme pe ospatar si ce credeti vine imediat ospatarul,care disparuse de ceva vreme, si ne intreaba cu ce ne poate ajuta...si i-am spus ca nu ne poate ajuta cu nimik dar avea treaba cersetorul cu el...o fost foarte mirat si ne-a raspuns ca el a crezut ca este cu noi la masa....
Urasc sa merg la restaurante si sa stau sa gonesc eu cersetorii...asta e treaba personalului de la restaurant...pacat
Acestă recomandare …
Urmează-ne pe Twitter
Become a fan