www.norc.roCasa Romaneasca
Restaurante românesc
Otopeni, Șoseaua București-Ploiești, 285
+4 0213 50 15 10, +4 0744 68 99 20
Casa Romaneasca (http://www.restaurantcasaromaneasca.ro/)
- Parcare:
- privată
- Spaţiu pentru fumători:
- da
- Wi-Fi disponibil:
- gratuit
- Grupurile sunt binevenite:
- da
- Preţ:
- € € €
- Bun pentru:
- brunch, prânz, cină, desert
- Atmosferă:
- tradiţional
- Muzică:
- live, juke box
- Băuturi:
- bere şi vin
- Accepta card:
- da
- Persoane cu dizabilităţi:
- da
- Terasă:
- da
- Take out:
- da
- Face rezervări:
- da
- Pentru copii:
- da
- Garderoba:
- da
Recomandări - 3
Am urmarit destul de mult in ultimul an sa ajung la Casa Romaneasca si numai programul aglomerat a facut sa nu-mi pot permite sa ajung langa aeroportul Otopeni. Mi-a parut si mai rau cand am vazut micuta gradina foarte frumos amenejata cu gratarul imens chiar langa intrare.
Pana la urma am reusit sa ajungem intr-o dupa amiaza de noiembrie, era destul de frig, evident gradina inchisa dar gratarul mergea .... si atunci mi-am adus aminte de reclama lor ce vorbeste de pui si scaricica la jar din lemn de tei .... Dupa ce am trecut prin restaurantele pentru turisti precum Caru' cu Bere sau Jaristea a fost o adevarata experienta Casa Romaneasca.
Am ajuns la crama restaurantului aflata la subsol, intr-un decor ce incearca sa reprezinte o pivnita traditionala romaneasca cu multe muraturi si obiecte traditionale romanesti. Interesant. Servirea traditional romaneasca (nu ma pot abtine sa nu le dau cu indulgenta 3 stele) preturile extrem de mici dar mancarea ... mancarea a fost excelenta.
Am luat ciorba de fasole si ciolan de fasole, ciorba de vacuta, piept de pui cu cascaval si multe salate cu muraturi. Nu am avut rabadare sa comandam ceva preparat la jar in lemn de tei dar trebuie sa revin sa incerc scaricica ....
Am mancat 3 persoane si am platit 120 lei. Ieftin. Extrem de gustoasa mancarea, am mai avut experiente dar parca niciuna nu a fost asa reusita.
Recomandarea mea: ciolanul de fasole cu muraturi.
Acestă recomandare …
Amplasata chiar pe marginea DN-ului, poti trece in viteza mare pe langa Casa Romaneasca si probabil ca multi se gandesc ca aici este un restaurant ca oricare altul de pe “marginea drumului”, zgomotos si cu mancarea pe banda, ca pentru niste calatori grabiti. Ei bine, foarte departe de adevar! Odata descoperit locul vei veni special aici, mai ales daca iti plac mancarurile cu adevarat romanesti. Si spun “cu adevarat” pentru ca multe restaurante se lauda cu specificul romanesc al bucatelor lor, dar de fapt ei confunda cu altceva acest specific. Nu este suficient sa ai in meniu mancaruri traditionale romanesti, ci si sa le prepari dupa retete si cu produse autentice. Iar cei de la Casa Romaneasca au grija se respecte cat pot de mult aceasta regula. Sa incepem cu muraturile, un deliciu al bucatariei lor. Am inceput cu ele pentru ca iti sar in ochi inca de la intrare imensele borcane de muraturi, sunt expuse peste tot si legumele sunt taiate parca de mana unui maestru al sculpturii: papusele din morcov, inimioare din telina, floricele din gogonele. Acest obicei de a face diverse figurine din mancare il regasim si atunci cand mancarea este adusa pe platouri. Nimic nu este pus la intamplare, totul e ornat cu mare grija: salata beuf, icrele, fasolea batuta. Dar cel mai mult conteaza ca sunt foarte gustoase. Am mancat o ciorba de fasole mai buna decat o face mama acasa (iarta-ma, mamaaa!!!) si o pastrama de oaie excelenta! Si-am “furat” si-o sarmaluta din farfuria prietenului cu care eram la masa, se topea in gura de buna ce era.
Cadrul rustic, mobilierul de lemn, mancarea servita in castroane taranesti sau pe funduri de lemn, tuica curata de pruna, peretii decorati cu diverse obiecte sau chiar unelte de munca de pe plaiurile romanesti, oale, greble, coase, bice, opinci, buhaiuri, ospatarii imbracati in costume populare din diverse zone ale tarii, orchestra de lautari ce canta muzica lautareasca pura, fara stridente si fara sa vina in mod agasant la masa, toate acestea formeaza un loc in care poti sa vii cu un musafir din strainatate ca sa-i poti arata ceva romanesc, asa acum o spune si numele locului. Macar sa-si faca o idee cat de cat apropiata de adevar...
Preturile nu sunt mici, dar nici exagerat de mari, nu mai stiu exact cat am platit ultima oara cand am fost aici, dar stiu ca nu ne-au usturat prea rau buzunarele.
In fata restaurantului este o parcare cam de 10 masini, dar intrarea se face prin spate, unde se afla si o terasa. Din acest motiv zgomotul soselei este tinut departe. In timpul verii terasa este foarte animata, odata am nimerit chiar cand faceau focul pe terasa, doar asa de decor, de atmosfera.
Am studiat pliantele de pe masa si am vazut ca au si camere in regim de motel si ca se organizeaza si mese festive. De retinut!
Un lucru e sigur, daca suntem cu masina si vrem sa mancam ceva bun romanesc, eu intotdeauna propun Casa Romaneasca!
Acestă recomandare …
Oricine a fost chiar si o singura data la tara si a mancat acolo, mai ales de sarbatori, stie ca nu va gasi asa ceva in restaurantele bucurestene, si nici macar nu-si mai bate capul sa caute. De ce nu copiaza cineva pas cu pas ce se intampla la o astfel de masa taraneasca e greu de inteles. Mai ales ca sunt multi, foarte multi care ar plati dublu sau triplu numai ca sa regaseasca acele gusturi pe care nu le mai uiti vreodata dupa ce ti s-a intamplat sa dai de ele.
Ori de cate ori am auzit despre un restaurant cu « specific romanesc », mai nou sau mai vechi in Bucuresti, m-am dus. Adesea am plecat nu dezamgit, ci chiar furios de-a binelea. Mancarea e aproape identica peste tot. Nu degeaba Metro a depasit miliardul de dolari in Romania… Aceleasi icre, fasole batuta si zacusca la galetusa, aceiasi carnaciori din grasime si zgarciuri, mici, ficatei si ciupercute, toba cu gelatina, sorici transparent, legume congelate… Si doar putini se uita si pe alte rafturi decat cele pentru saraci, cu produsele cele mai ieftine posibil.
In Bucuresti am incercat sa ajung la toate restaurantele romanesti despre care vorbeste lumea. Cel mai prost am mancat la Burebista si la La Mama de langa Atheneu. A fost absolut lamentabil. Am luat mai multe feluri, pentru ca era ieftin, insa cele mai multe au ramas aproape neatinse, oricat de foame imi era. In clasamentul meu « invers », cele doua sunt urmate indeaproape de La Berbecu’, de Bistro Atheneu si de (defuncta acum – transformata in restaurant mexican) Beraria Dorobanti. Din cate imi aduc eu aminte, la toate acestea (cu exceptia « defunctului », care era, oricum, abia deschis) se manca mai bine cu multi ani inainte, probabil cand inca nu descoperisera « binecuvantarea » supermarketurilor. Cand s-a deschis primul La Mama, aproape de Stefan cel Mare, nu putini erau cei care se suiau in masina si faceau un drum lung pana acolo. la fel si la Burebista, din cate se povesteste, ca sa nu mai vorbesc de Bistro Atheneu, care era mai mereu plin. Alte restaurante la care ai toate sansele sa gasesti « in corpore » produsele si semipreparatele de la Metro si de la Carrefour sunt cele doua Case ale Jienilor, Don Taco, Livada cu Visini (sectiunea romaneasca, pentru ca acolo pretentiile se intind peste mari si tari), The Harbour si Dracula. Nici la Mon Cheri, McMoni’s, White Horse, Nicoresti sau Mama Leone nu e cu mult mai buna mancarea, insa acolo vezi macar un efort mai mare de a face ceva in plus si de a o combina un pic mai ingenios. Ceva ma aproape de ce ar putea sa fie o adevarata bucatarie romaneasca, si unde se vede si un efort mult mai consistent din partea bucatarilor, am vazut la Hanul Berarilor Interbelic, la Capsa, La Select, la Casa Boiereasca, la Jaristea, la City Grill-uri, la Bolta Rece sau la Vatra. Totusi, oricati bucatari s-ar apleca asupra unor pui si purcei de la supermarket, si oricat de priceputi ar fi acei bucatari, tot nu vor putea scoate mai mult decat ceea ce gasesti la aceste localuri cu pretentii foarte mari, de altfel. De la niciunul dintre aceste restaurante nu-mi aduc aminte de vreun fel de mancare, ceea ce inseamna ca nu m-as duce sa mananc acolo decat daca mi-ar fi foame si as trece chiar atunci prin fata unuia. Dintre restaurantele cu bucatarie romaneasca pe care le stiu eu, cele pentru care ma urc totusi in masina si strabat orasul ca sa merg sa mananc acolo (rar, foarte rar, de altfel, si mai ales daca sunt cu vreun strain curios care ia asta drept un « act cultural »), sunt: Caru cu Bere, Casa Doina, Cocosatul, Lotca, Crama Domneasca si Casa Romaneasca. Au mancare buna, destul de rar foarte buna, insa nicaieri comparabila cu adevarata mancare taraneasca, pe care o poti manca doar departe de Bucuresti. In afara de Lotca si de Cocosatul, celelalte sunt restaurante mari si strategia lor e usor de inteles. Caru cu Bere (cu cele 500 de locuri ale sale) si Crama Domneasca sunt localuri turistice, asezate in locuri frecventate de turisti, si nicaieri in lume nu li se da turistilor « de masa » ceea ce e mai bun de mancare, nu e profitabil din punct de vedere economic. Situatia e oarecum asemanatoare si pentru Casa Doina, asa ca patronii lor fac, probabil, exact ceea ce trebuie sa faca. Cocosatul si Lotca fac foarte bine, de asemenea, pentru ceea ce pretind ca sunt, asa ca nu au nici ele motive serioase sa schimbe lucrurile. Poate cei de la Casa Romaneasca ar trebui sa ofere mai mult decat o fac acum, daca vor sa convinga mai multi bucuresteni sa bata drumul pana la Otopeni pentru mancarea lor. Insa de 10 ani merg in formula aceasta si par sa se simta bine.
Daca patronii de restaurante si bucatarii ar vrea sa faca o mancare romaneasca mai buna, sau chiar mult mai buna, ar putea-o face. De doua ori m-am nimerit la cate o masa romaneasca « de protocol », adica facuta de restaurantele respective doar la cererea unor clienti simandicosi. A fost exact ca la mesele de la tara, din copilarie, si toti cei de fata au fost la fel de impresionati ca si mine. Deci se poate, si in Bucuresti. Insa patronii si bucatarii sunt convinsi sau ca bucurestenilor nu le place asa ceva, sau ca, pur si simplu, nu merita efortul. Numai ei stiu de ce…
sursa: Casa Romaneasca - Bucataria neoromaneasca (o cronica subiectiva)
Acestă recomandare …
Urmează-ne pe Twitter
Become a fan