NORC
Autentificare
Elena.B
...
Twice
Baruri şi Cluburi
București, Strada Sfanta Vineri, 4
Trimite prin email
Obisnuiam sa merg aici foarte des in timpul liceului si trebuie sa va spun ca intotdeauna m-am distrat de minune, si iata ca in acest weekend am revenit, si ca intotdeauna m-am distrat exceptional.Muzica buna ca intotdeauna , pentru toate gusturile, preturi accesibile, si desi trebuie sa platesti intrarea va spun ca merita.Singurul minus ar fi baile care sunt cam transparente...si la o privire mai atenta poti vedea destul de clar ce se petrece inauntru :D
Acestă recomandare este …
sandman125
Villa Rodizio
Restaurante
București, I. L. Caragiale, 32
Situat pe strada I.L. Caragiale, in imediata apropiere a parcului Gradina Icoanei, acest restaurant cu specifc mediteranean este intradevar locul potrivit pentru a iesi la o cina romantica sau la o intalnire de afaceri. Meniul este foarte bogat, lasandu-ti posibiliatea sa alegi dintr-o varietate de produse.Servirea este de asemenea exceptionala si prompta, iar preturile nu sunt exagerate avnd in vedere calitatea.
Bughy
Del Ponte
București, Soseaua Bucuresti PLoiesti, 10
Tocmai ce am fost aseara la nunta unui bun prieten la acest restaurant .Ce sa va spun , este situat la parterul unui bloc, destul de spatios dar cu multi stalpi in interior :(Este un restaurant cu specific italienesc .Mancarea la nunta a fost cam asa :-aperitiv:mezeluri , rosii, castraveti,icre ,branza etc (bogat in cantitate si sarac in calitate )-file de peste cu cartofi nature (deloc grozav)-sarmalute cu mamaliguta -mix grill( asta nu am servit ca deja era prea mult) :)))-tort Despre personal pot sa va spun ca este destul de slabut si lent .Chiar unul din ei cred ca a fost concediat aseara .....sub influnta bauturilor alcoolice a inceput sa se dea in spectacol pe acolo:))in rest totul a fost destul de ok am gasit si locuri de parcare in fata restaurantului .
maimutzika
Ruby Tuesday
București, Bulevardul Decebal, 4
Aduce un pic cu un restaurant dar de fapt este fast food. Mancarea in general este buna si cu portii destul de mari. Pretul este relativ piperat pentru un fast food dar servirea este ok si are chiar si cateva locuri de parcare. In general ok pentru ceea ce vrea sa fie, chiar si zona este una destul de bine aleasa deoarece nu se mai afla un alt fast food in zona.O idee cam intunecat interiorul si nu foarte bine amenajat (nu cred ca a fost redecorat niciodata).... dar sa spunem ca ... merge si asa.
georgebutunoiu
La Gondola
București, Strada Nicolae Caramfil, 2C
M-am dus a doua oara la (La) Gondola intr-o singura saptamana numai pentru ca mi-am propus sa nu scriu despre un restaurant doar dupa prima vizita. Am mai fost acolo, demult. Si de aceasta data vor mai trece multi ani pana voi reveni. Nu sunt genul care sa manance toate prostiile de la supermarket doar ca sa stea sub un copac langa un petic de apa. Daca nu ar fi bucata aceea de parc pe malul lacului, cred ca as putea sa fac un link spre articolul despre Burebista si – iata! – inca o cronica a restaurantelor bucurestene…Dupa o istorie « deja vu » cu mafioti si guvernanti corupti, terenul fostului restaurant Bordei a ajuns la o doamna care vorbeste despre dragoste in televizor, si la barbatul ei italian. Nu stiu daca ea a construit cladirea aceea urata (un cub de sticla) pe malul apei, sau daca a luat-o de-a gata. Cele doua terase imense (aproape cat un teren de fotbal, pe piloni, peste apa) sunt frumoase, insa. Imi inchipui ca toti cei care ajung acolo doar pentru asta se duc, fiindca alt motiv mi-e greu sa ghicesc.Mancarea la Gondola pare sa fie doar un pretext, ca sa nu spuna ca iti iau banii doar ca sa stai pe malul lacului – desi eu as prefera versiunea cinstita, daca ar fi sa aleg intre asa ceva si a manca inca o data la ei. Pe site vorbesc pompos despre « bucatarie italiana si mediteraneana », cu « cele mai savuroase preparate ale bucatariei italiene, pregatite dupa retete traditionale, totul intr-o atmosfera ambientala de exceptie ». Aiurea! Sunt cele mai banale produse de la supermarket, unele luate de pe rafturile pentru saraci, trecute putin prin aburi sau prin tigaie inainte de a ajunge direct in farfurie.Meniul se vrea italian si e destul de lung: gustarile obisnuite, supe, nenumarate fructe de mare si peste, carne de toate soiurile, inclusiv carnati, paste si orez, multa pizza (peste 20 de feluri), garnituri, multe deserturi, de asemenea.Tot ce am mancat noi a fost intre prost si mediocru. Focaccia a fost singurul lucru mai bun. La recomandarea expresa a unui chelner apatic am luat « cel mai bun fel de mancare de la Gondola » (sic!) – Filetto di manzo alla griglia. Adica o vita Metro pusa putin pe gratar si apoi adusa noua langa niste broccoli si dovlecei fierti, fara niciun sos sau alte fleacuri inutile. Nu au avut vreun gust aparte, dar nici atat de rele pe cat ar fi putut sa fie nu au fost. Supa de broccoli a fost banala. La fel si Salata Gondola – niste andive, salata, branza, capsuni si nuci puse fara prea multa noima impreuna si stropite cu un lichid dulceag, probabil ceva tot de capsune (cea din poza). « Pulsul » gastronomic al locului l-am putut lua, insa, de la Platoul Marele Porc (tot la o recomandare insistenta) – un gratar de 75 de lei cu ceafa de porc, frigarui si carnati afumati cu cartofi la cuptor. Adica o carne proasta de porc (grasa, cu zgarciuri) pusa si pe gratar si in tepusa (ca sa para de mai multe feluri), niste carnati oribili, din cei mai ieftini, fara carne dar plini cu grasime si cu tot felul de inlocuitori, cartofi reincalziti, tari, din care nu am putut manca nici macar unul intreg, si ceva muraturi, banale si ele. Nu am mai luat desert pentru ca voiam sa plecam cat mai repede. Si de nervi (de la mancare), si pentru ca stateam afara la 37 de grade! Si asta dupa ce mai intai am incercat in cubul de sticla, insa am iesit repede, pentru ca era inca si mai cald!Daca nu luam in calcul o eventuala « taxa de lac », preturile sunt mari la Gondola, pentru o asemenea mancare. Gustarile si pastele sunt pe la 30-40 de lei (dar au si unele « speciale » care ajung pe la 100), salatele 25-30 (cu « specialele » aferente de 80 si 90 de lei), supele 20-25, pestele 50-70 (ca sa nu socotesc « specialul » de 200), la fel si vita, pizza pe la 30-35, deserturile 20-30. Insa am vazut si niste bizarerii acolo, niste meniuri Gondola Premium pentru cate patru persoane, la 1.000 de lei! De pilda, Gran Piatto Hanibal – muschi de vita, muschiulet de porc, carnati de porc, de oaie si afumati, piept de pui, ceafa de porc, antricot de vita, pastrama de oaie, cotlet de berbecut si frigarui de pui, porc si berbecut. Din ce scrie acolo, imi inchipui ca e cam ce ne-a adus noua, inmultit cu 4. Adica 250 de lei de persoana, ca sa manance ce am mancat eu cu 75, de mi s-a parut oricum enorm la cat de prost a fost! Ciudat calcul…Si am mai observat ceva ciudat la Gondola: pe nota de plata scrie mare « Serviciul (10%) nu este inclus! ». Si in romana si in engleza, ca sa fie siguri ca intelegi. Ce bizar! Daca si-au dat seama de scapare, de ce nu or fi corectat-o pe loc? Am inteles ca, pana actualizeaza ei softul, asta trebuie achitat separat. M-am conformat si apoi am cerut un bon fiscal pentru aceasta plata, ca sa poata Boc sa-mi dea o parte din bani inapoi, la sfarsitul anului, cum a promis. Mi-au spus ca nu se poate. Am cerut, atunci, o chitanta de mana, macar, pentru acesti bani. Nici asta nu s-a putut, nu mi-au zis de ce. Ca se asteapta sa fiu solidar cu evaziunea lor fiscala, asta stiu bine de la celelalte restaurante din Romania. Dar sa mi se ceara asta in scris, ma scoate din sarite!Am lasat in urma un chelner profund dezgustat. "Un client strain nu ar face asa ceva!"sursa: La Gondola - un fel de Burebista italienesc (o cronica subiectiva)
insidious
Don Taco
București, Bulevardul Banu Manta, 101
Am evitat multă vreme să ajung la Don Taco, în scurta listă a restaurantelor mexicane din Bucureşti acest restaurant nu ocupa un loc în topul preferinţelor mele. Dar lucrurile se pot schimba în bine şi mai ales odată cu dispariţia lui Don Carlos am zis că trebuie să încerc din nou. Am greşit, fiindcă mi-am adus aminte de ce l-am evitat atât de mult timp: mâncarea este departe de tot de o mâncare mexicană -doar denumirile şi ceva ingrediente îmi aduc aminte de cum ar trebui sa fie. Servirea este mai bună, chelnerii sunt serviabili (la rugămintea de a-mi împărtăşi marele secret al parolei pentru accesul în reţeaua WiFi, mi-a spus ca şeful e plecat cu parola!?) şi am şi aşteptat comanda -în condiţiile unui restaurant aproape gol- 30 de minute. Am cerut: fajitas (23lei), flautes (17lei), chimichangua (20lei), burritos (19lei) şi clătite cu ciocolată. Au reuşit să fie mestecate cele cerute mai puţin fajitas unde carnea de vacă avea consistenţa cauciucului. Porţiile sunt incredibil de minuscule iar mâncarea ... lasă de dorit este un termen voalat.Îmi pare rău, pur şi simplu trebuie să uitaţi de acest restaurant aşa zis mexican.
adi.e
Mica Elvetie
București, Strada Constantin Sandu-Aldea, 64
Vineri seara, inceput de septembrie in Bucuresti, un moment bun sa incercam un restaurant cu pretentii dintr-o zona cu pretentii a Bucurestiului - zona Domenii. Sunam, facem rezervare -buna idee fiindca era plin-, si odata ajunsi suntem invitati in gradina din spatele vilei. Poate e prea mult spus gradina, hai sa-i spune terasa. Imi fura privirea micile figurine asezate pe iarba, erau ceva ce semanau cu piticii de gradina pe care-i mai vezi prin Romania, hmmm .... cam ciudat.Ne-am asezat la o masa, poate ar trebui sa-i spunem masuta totusi fiindca s-a dovedit de-a lungul cinei neincapatoare si asta nu din cauza multelor feluri de mancare, am studiat meniul nu foarte mare si am comandat: supa de rosii (15lei), fondue (168lei), peste pe plita incinsa (89lei), platou fitness (39lei) si vin rose.Fondue nu trebuie sa va explic, nu-l poti caracteriza din moment ce-l prepari singur asa ca .... mi-a iesit multumitor, pestele pe plita incinsa a provocat o mica surpriza, prietenii cu care eram -dupa ce au primit un sortulet la gat- au muncit ceva timp sa-si prepare mancarea dar la sfarsit au decretat cu entuziasm ca a fost foarte bun. Bun bun dar intrebarea este de ce toate au costat atat de mult cand ni le-am preparat singuri. Glumesc desigur - cu toate ca preturile nu sunt medii- dar raspunsul cred ca sta in coperta meniului unde sub titulatura restaurantului "Mica Elvetie St. Moritz" troneaza numele proprietarilor "Fam. Jakob & Crenguta Hausmann". Un restaurant in care proprietarii se implica direct si stau garantie calitatii si servirii clientilor.Dupa dulciurile comandate (sorbeto de capsuni si parfait cu grand marnier), cu toate ca ne-a trecut prin cap sa comandam si fondue de ciocolata- am stabilit ca ne-am simtit bine, am gatit foarte bine si am platit destul de mult pentru asta.Recomandarea mea: exclus sa mergeti pentru o cina romantica si sa va treziti cu servetelul la gat daca tineti la romantism, mergeti mai degraba cu prietenii si fiti pregatit sa gatiti un "platou cu peste stone".
Evit cat de mult pot sa merg la restaurantele interlopilor, ale mafiotilor sau ale guvernantilor corupti, mi se face sila cand ma gandesc ca banii mei ar putea ajunge prin asemenea buzunare. Intreb intotdeauna al cui e un local sau altul, insa rareori primesc raspuns, chiar si cand, aparent, nu ar fi nimic de ascuns. Ma asteptam ca dupa Revolutie cele mai multe restaurante – mai ales cele mici, bistrourile, terasele – sa isi puna la loc vizibil (si de cinste, de ce nu ?) ale cui sunt si cine e bucatarul acolo, asa cum e mai peste tot in lume. Sunt putini, insa, cei care au curajul sa « iasa din rand »: Alain si Mihaela Kremeur la fostul Bistrot Français, Romica la Exile, cei doi, sot si sotie, la Deutsche Kneipe, sau Vova, nevasta, fiica si Patrizia, la Osteria Gioia.La Mica Elvetie St. Moritz (pe numele lui intreg) lucrurile sunt clare din acest punct de vedere: inca de pe site il vezi pe elvetian in poza, pe homepage, iar pe coperta meniului sta scris, mare : « Fam. Jakob & Crenguta Hausmann ». Ca si cum ar spune : « Da, noi suntem si ne asumam toata responsabilitatea pentru ce se intampla aici. » Mie imi place asta si ma simt mai in siguranta. Hausmann pare sa fie un om foarte activ si intreprinzator. Scrie carti de bucate, participa la emisiuni TV, organizeaza evenimente in Bucuresti si in alte locuri, zile speciale, pune retete pe site, face catering, incearca sa-si vanda conceptul prin franchize, se baga in tot felul de parteneriate etc.Restaurantul il are pe langa Casin, intr-o zona frumoasa. E intr-o casa cu poezie, cu o curte mare, nebucuresteana, in care a amenajat o terasa care e superba in poze, mai putin in realitate, insa. Pacat ca nu prea arata a gradina elvetiana, desi ar putea, cu nu prea mare efort. E cam neingrijita, are putine flori, multe lucruri sunt lasate la intamplare, in dezordine. Nici mobilierul nu mi se pare prea atragator, cu mesele acelea de sticla si cu scaunele incomode.Dl si dna Hausmann ne dau « mancare traditionala elvetiana » – adica un amestec de bucatarie traditionala germana, italieneasca si cuisine du terroir frantuzeasca – , insa aproape exclusiv partea cu carne a acestora. Meniul nu e lung. Au mai multe gustari cu carne (unele afumate), tartar, carpaccio, salata cu carnati si branza si un file de peste in sos de bere. Mai deosebite sunt specialitatile cu mai multe feluri de carne, branza si cartofi, Snitelul umplut de vitel si Fondue Bourguignonne si Chinoise – acestea din urma niste feluri traditionale la ei, cu multa carne in mult sos. Insa specificul (accentuat) al Micii Elvetii sunt carnurile pe piatra, si cei de acolo incearca sa ti le bage pe gat, aducand ca argument si ca « 98% dintre clientii nostri asta vor cand vin la noi ». Acestea sunt bucati de carne semipreparata (vita, pui, strut, cerb, mistret, ton, creveti etc.) pe care ti le aduc pe o piatra incinsa, in ideea ca devin mai bune dupa ce stau o vreme acolo si daca le mai ungi si cu niste unt sau cu sosuri picante. Eu cred ca le e pur si simplu mai comod sa-ti paseze responsabilitatea pentru ce iese, si isi pot permite sa puna marje mai mari cu acest USP.Prima data am luat si eu o astfel de piatra, desi banuiam ce ma asteapta. M-am simtit cam caraghios cand au venit sa-mi puna un sort (a se citi « shortz ») pe mine, ca acela din poza. Nu ma dau in vant dupa experimente inedite la restaurante, dimpotriva, sunt destul de conservator. Carnea a fost de buna calitate, insa e evident ca a ramas cruda. Sunt putine sanse sa faci ceea ce trebuie in situatiile acestea. Nici sosurile nu mi s-au parut foarte bune, ca sa mai salveze ceva. A fost o masa mai degraba ratata. Nu din vina lor, ci din a mea, pentru ca m-am lasat manipulat, desi stiam ce va iesi; si ca, oricum, nu ar fi putut fi altfel. M-am lecuit, si a doua oara am luat mancare « normala »: o supa buna de sparanghel si un Julien de vitel foarte bun si el – carne de vita taiata marunt cu mult sos brun. Si deserturile au fost bune, mai ales sorbetul, care pare sa fie o specialitate a casei.Preturile sunt mari la Mica Elvetie. Gustraile sunt intre 40 si 80 de lei. Cred ca de aceea le mai vand si la jumatate de portie, ceea ce nu prea am mai vazut la alte restaurante. Legumele la gratar sunt 35 de lei, si in niciun caz nu fac banii acestia. Cele doua feluri de fondue sunt la 160 de lei (portia pentru doua persoane), mancarea preparata intre 70 si 100, deserturile 20-30, iar carnea pe piatra intre 70 puiul si 140 tonul. O masa buna pentru doi, cu un vin, poate trece bine de 400 de lei.Chelnerii nu par sa aiba vreo legatura cu aceasta meserie, desi nu au facut nimic iesit din comun, ceva ce nu mai fac alti frati de-ai lor, de la celelalte restaurante bucurestene. Ar fi putut sa ne vanda un vin scump, de pilda, ca tot eram in bani si pusi pe cheltuit. Insa nici nu le-a dat prin minte sa intrebe, asa ca am lasat-o si noi balta, nu am vrut sa le facem un serviciu si am cerut din proprie initiativa doar cate o bere nefiltrata.Dle Hausmann, mancarea e buna. Preturile sunt alegerea dv. Daca ati ajuns la concluzia ca e mai bine asa, nu am nimic de comentat. Oricum, eu ajung rar acolo. Insa cred ca gradina (si toata ambianta, la modul general) ar merita un « touch » mai elvetian, totusi, si nu doar datorita numelui…sursa: Mica Elvetie St. Moritz (o cronica subiectiva)
Trattoria Roma
București, Strada Dr. Lister, 2
Sa ai langa tine un office building cu mare staif, cu peste 1,000 de oameni bine, foarte bine si indecent de bine platiti in el, sa nu mai fie niciun alt restaurant cat de cat frecventabil in jur si totusi sa nu-ti calce niciunul pragul – asta da performanta!Despre primul lor restaurant (isi spun “trattoria”), cel de pe Eminescu, s-a vorbit foarte admirativ, cu multi ani in urma, cand iti planificai cu cateva zile inainte ca sa te duci la o mancare italiana. Luati de val de acest noroc, surprinzator chiar si pentru ei, probabil, patronii s-au hotarat sa treaca la actiune si au mai deschis o Roma in Piata Dorobantilor, in locul unui restaurant unguresc, si in Cotroceni, unde era Opera (de restaurant vorbesc…) inainte. Adica si-au construit oamenii « un brand »!Am incercat si eu sa intru odata in cel de pe Eminescu, insa am iesit instantaneu, in clipa urmatoare, cu ochii inlacrimati de fum si cu urechile tiuind de vacarmul unei multimi de masochisti transpirati inghesuiti intr-un spatiu minuscul si fara nicio personalitate. Sper, pentru ei, ca mancarea sa fi fost buna si sa-si fi meritat supliciul. Apoi am fost la cel din Piata Dorobantilor, de cateva ori, fiind aproape de biroul meu. Acela e, oricum, frecventabil, mai ales vara, cand poti sta pe terasa. Cu mancarea, nicio surpriza. Pentru optimisti asta e de bine, pentru pesimisti e invers…Roma de la Opera ar trebui inclus(a) in cursurile de marketing, la lectiile despre cum se fac lucrurile pe dos. Arata lmentabil, mai ales sala de la subsol si terasa. E totul imbacsit, miroase urat, nici foarte curat nu pare. Meniul e imens. Cum au auzit de vreo mancare cu nume italienesc, cum au pus-o acolo. Au si un galantar cu pesti, caracatite si alte astfel de vietati, pe un pat de gheata – ce-o fi cautand acolo? Ca eu nu pot sa-mi imaginez pe cineva care ar putea lua un chelner de mana si sa-i spuna, aratandu-i cu degetul : « Uite, pe ala vreau sa mi-l faceti! »La recomandarea expresa a chelnerului am luat o vita cu ciuperci si un pui cu ceva sunca si branza prin el. Sigur, in meniu aveau niste denumiri care ni s-au parut caraghioase dupa ce ne-am lamurit despre ce era vorba. Daca nu ne-ar fi fost foarte foame nu am fi mancat mai mult de primele inghitituri din ele. Nici nu ne-am mai gandit sa luam alt fel sau cate un desert. Nici macar cafeaua, ne-am mutat cu cativa metri mai incolo, la cafeneaua office buildingului, ca sa bem una la sfarsit, totusi.Serviciul a fost si el pe masura. Dupa prima intalnire cu chelnerul, ne-am uitat suspiciosi unul la altul (eu si invitatul meu): « I-ai facut tu ceva? » « Nu! Dar tu? » « Nici eu! Ciudat… Ce-o fi avut cu noi? »Ne-au adus primul fel dupa vreo 40 de minute. Oare ei isi inchipui ca vreunul din corporatistii aceia platiti cu 200 de Euro pe ora, care iti factureaza si minutele in care iti fac niste fotocopii, va veni la pranz acolo? Rareori mi-a fost dat sa vad un asemenea nonsens!Am platit 88 de lei.sursa: Trattoriile Roma – cum se construieste un “brand”
Lidia7
Chez Marie
București, Strada Lupu Dionisie, 48
o terasa draguta...nu-mi place cand descriu un loc asa fad dar din pacate nu m-a impresionat cu nimic. nici nu mi-a displacut , nici nu m-a incantat...intr-un cuvant dragut :) . am avut o intalnire in fete si cafeaua era oarecum la indemana ... a contat f mult si faptul ca am gasit loc de parcare :)) . prima impresie a mea si a prietenelor mele ..terasa de fitzosi , judecand dupa clientela. decorata frumos, mesele oarecum inghesuite , mie una mi-a placut mai mult cum arata interiorul ( cochet, intim ) decat terasa. servirea buna , preturile medii spre mari, mancare ok dupa spusele prietenelor mele dar nimic special care sa ne faca sa planificam o alta iesire acolo.
Alexandru.A
TERASA FLORILOR
Restaurante, Baruri şi Cluburi
București, Strada Ion Maiorescu, 42
Terasa de cartier , situata chiar intre blocuri in zona Obor Mese si banci din lemn , multe flori Nu este ceva wow , dar daca vrei sa stai cu baietii la o bere e chiar ok Preturile sunt chiar foarte mici , bere la halba Ciuc 3 lei ,Ciuc 0,5 4 lei , sucurile intre 4-6 lei .,o sticla cu vin 2o lei ,Au si cateva preparate la gratar : mici 2,2lei , carnaciori melc 7 lei , scaricica de porc 9 lei , cartofi prajiti 3,5 lei Servirea a fost acceptabila ,2 tinere chelnaritze care alearga de zici ca sunt la maraton :))Atentie toate sunt servite in farfurii de plastic ( probabil este mai comod pentru ei )O problema ar fi ca pe la ora 22 este ultima comanda din cauza vecinilor rautaciosi care fac reclamatie la "militie":))))
Bononnia Caffe
București, Calea Plevnei, 62
O cafenea foarte interesanta, detine colectii de rasnite si multe altele.Daca nu agreezi stilul RETRO nu o recomand, dar daca esti amator de obiecte vechi, de tablouri de buna calitate, de colectii de rasnite de cafea si servicii de cafea foarte vechi si de atmosfera anilor 30 ,atunci asta e locul ideal.Un loc linistit si retras aflat undeva pe calea Plevnei unde poti servi in liniste o cafea de cea mai buna calitate, si daca intre timp ti se face foame poti servi si masa.:D
Freddo Cafe
București, Strada Smardan, 24
Un local cu iz de fita, atrage atentia prin albul care domina in decoratiuni si candelabrele pompoase care atarna din tavan,amplasat total gresit in mijlocul centrului vechi, nu are nici o legatura cu estetica centrului vechi.Nu ai cum sa nu il observi cand treci pe acolo.Desi se vrea un local mai aparte fata de restul are o mare problema NU se poate plati cu cardul, deci sa aveti pregatiti bani cash daca vreti sa va racoriti cu un suc aici:D.Preturile nu sunt foarte mari, ceea ce m-a surprins cel mai tare e ca apa plata este mai scumpa decat sucul :D. O sticla de apa intre 7-10 lei iar un suc 6 lei.
La COPACI
București, Bulevardul Basarabia, 37-39
Impreuna cu cativa prieteni , am mers la aceasta terasa in urma cu o saptamana.Foarte slabuti aprovizionati la bere:)))Doar 3 tipuri de bere , si deloc la draft !In schimb focacia comandata de "nasa " a fost exceptionala !Am baut o bere si am schimbat locatia Inca este aglomerat la ei ,servirea destul de ok , aceleasi masute si bancute din lemn ca si in anii anteriori !
Diamon Sport Club
Viaţa activă, Îngrijire frumuseţe, Restaurante, Baruri şi Cluburi
București, Calea Piscului, 10
Am ajuns aseara la acest club la invitatia unor prieteni care rezervasera masa la stand-up comedy cu trupa DEKOEste un club micut cu piscina si nu ceva extraordinar dar este ok Stiu ca organizeaza si petreceri cu Dj renumiti .Aseara a fost program de stand-up comedy ,intrarea 25 lei si a fost full.Dupa acest program a inceput concurs de Karaoke.C sa va spun toata lumea a plecat , s-au inscris 2 persoane:))))))Probabil si din cauza faptului ca era marti seara .Preturile sunt ca de club ,berea intre 8-14 roni , coktail intre17 -23 roni , Servirea a lasat de dorit .Am stat peste 50 min pana am primit ceva de baut .Mai usor era sa mergem la bar .Doar 2 fete in tot clubul Trupa Deko a fost ok , a destins atmosferaAu si parcare proprie , dar oricat de aglomerat ar fi nu va faceti griji , exista parcarea imensa de la sala Polivalenta .